joi, 29 iulie 2010

In gradina din Carpati


Asadar traiesc in gradina carpatina. Iata o revelatie care nu-mi va schimba perceptia despre propria-mi tara dar... nici nu si-a propus sa o schime, pentru ca ea este destinata turistilor.
Abordez un subiect la moda, care a facut prima pagina a multor ziare si bloguri, dar cred ca mai merita subliniate cateva aspecte:

1. Cred ca majoritatea ar putea fi de acord cu faptul ca segmentul de turism cel mai atragator in Romania pentru straini (dar si pentru romani) este turismul rural. Pana la urma avem munte, deal, depresiune, mare, chei si toate celelalte dar nu avem infrastructuri. Avem hoteluri cu receptioniste sictirite si pensiuni cu localnici ospitalieri. Alegerea e simpla. In acest moment, turismul rural este cel care merita cel mai mult sa fie promovat.

2. Cred ca era previzibil ca intr-o astfel de perioada de criza, cu un guvern atat de lipsit de popularitate, orice propunere bombastica de "brand de tara" ar fi starnit critici sau macar controverse. Si-atunci e greu de judecat numai din prisma reactiilor media daca e un slogan/logo bun sau rau. Parerea mea e ca fiecare individ interesat de tema ar trebui sa uite ca e vb de dna Udrea, ca isi uraste sefii si slujba, ca vrea sa emigreze si sa incerce sa abordeze tema cu un pic de obiectivitate.

3. Cred ca partea de realizare artistica nu e la inaltime. Uitandu-ma la logo nu pot decat sa ma intreb daca nu cumva e logo-ul unei tari tropicale. Verde crud, frunza de palmier, talazuri, litere saltarete, accente oranj ca in Tequila Sunrise se asorteaza parca mai bine cu un spatiu insular exotic. In Carpati e racoare iar Romania, chiar daca e (inca) plina de vegetatie, nu are nicio rezervatie de genul Table Mountain unde sunt mai multe specii de plante decat in toata Marea Britanie. Avem in schimb peisaje bucolice, o lume de sat in care timpul nu se mai scurge, vai cu capite de fan, apa de fantana, bulz ardelenesc, mioare, fluiere (numai in muzeul instrumentelor muzicale de la Bruxelles am gasit mai mult de zece modele create in Romania), cimitire vesele si bisericute din lemn. Nu regasesc nimic din toate aceste minunatii in logo-ul acesta, nu regasesc spiritul niciunei Romanii.

4. Cred ca e normal sa faci anchete, sa-ti intrebi publicul tinta, sa studiezi, sa faci teorii de marketing si e normal ca ele sa coste bani. In limite si procente decente.

5. Cred ca Romania poate avea legatura cu: mancarea bio cea mai gustoasa, odihna cea mai buna in aer curat, drumetii, intoarcerea la traditii si radacini (in pensiuni poti invata sa mulgi, sa olaresti, sa pescuiesti). Taste, rest, experiment in the Carpathian mountains.

Voi ce credeti?

miercuri, 28 iulie 2010

Castelul Huniazilor


Un fel de castel de vis al copilariei mele. L-am vizitat prima data pe la vreo 6-7 ani si am retinut turlele si incaperile misterioase, mai incapatoare decat ale castelului Bran, precum si podul enorm. De atunci a devenit scena multor povesti autofabricate in copilarie. Acolo imi imaginam cum se duc lupte, cum se cuceresc domnite chiar daca uneori cu comportamente contemporane, cum se conduc cetati si state.

L-am revazut acum vreo cateva saptamani. Sigur ca mi s-a parut ceva mai mic decat il retinusem dar nu mai putin spectaculos. L-am perceput ca pe un loc turistic de mare potential. Numai ca la intrare se vindeau mici si bere pe o terasa "medievala"si multe kitschuri arhicunoscute la corturile din fata (buzdugane, cruciulite, remi, sah, creioane uriase, fluiere, blanita, posete cu Hanna Montana).
In schimb, curtea interioara era pline de scaune frumos asezate ceea ce mi-a recomandat locul ca fiind foarte potrivit pentru spectacole si happeninguri in aer liber, pentru montari purcaretesciene :) sau chiar afrimisciene :), pentru puls cultural intens.

Dezamagirile au inceput sa curga dupa ce-am intrat. Majoritatea incaperilor erau goale, cateva explicatii greu lizibile asezate pe niste panouri ce atestau folosirea powerpointului in anul 2000 cand eram toti fericiti ca putem scrie peste imagini salvate ca background si buticuri din 5 in 5 incaperi. Unul singur mi-a placut in care obiecte si bijuterii de ceramica erau create de studenti la arte de la Cluj. In rest acelasi etern kitsch.

Niciun fel de idee de valorificare a spatiului pe care l-am perceput apropiat de castelul Avignon, chiar daca fara aceeasi traditie papala. Ma refer la scala Romaniei, bineinteles.
Si colac peste pupaza, zidurile turnurilor erau restaurate monstruos. Dar despre asta, alta data...

Speechless in Hunedoara. Dixi!:)

marți, 27 iulie 2010

Everybody talks about...


...Gwyneth Paltrow si site-ul ei Goop

Am trecut sceptica pe langa informatie timp de vreo 2 luni. In fond, ce putea fi asa grozav...? Site-ul parea sa fie mai degraba de calitatea unui nou parfum sa zicem Jennifer Aniston sau Halle Berry.

Cand colo, un site cu o interfata simpla, placuta, cu multe informatii despre calatorii, gastronomie, relatii interumane. Iar in spatele lor... o persoana normala. Un om ca toti ceilalti, in plus, bland, cald, interesat. Care ca si multi dintre noi si-ar dori sa gateasca ca Jamie Oliver si sa manance la El Bulli. Care se preocupa de depresia postnatala si pastrarea relatiei de cuplu pentru o lunga durata.

I enjoyed!