joi, 30 decembrie 2010

Grinch did not steal Christmas


Mi-as fi dorit sa scriu din timp despre Craciun, asa cum faceam de multe ori, sa vorbesc despre spiritul sau, ca pe unele bloguri, despre bucuria cadourilor, ca pe alte bloguri. Sa ascult colinde cu cel putin zece zile inainte. Sa vad filme siropoase si sa povestesc despre ele din timp. Hmmm, sunt extrem de conformista de Craciun. Anul asta insa voi vorbi un pic tardiv despre ultima suta de metri.

Exact asa. Din motive obiective, nu am avut vacanta, nu am premeditat unde sa petrec Craciunul, nu am pregatit bradul sau mancarea. Totul parea ratat. Si-apoi, in mod miraculos, s-a facut bradul si a iesit superb, am ajuns intr-o bisericuta uitata de lume, desi nu asta imi era obiceiul, in care m-am bucurat ca exista oameni atat de dedicati, a venit mosul incarcat cu cadouri frumoase si, mai ales, surprinzatoare iar bucatele au fost absolut delicioase. Iar atmosfera a fost de mare-mare bucurie.

Deci Grinch n-a furat Craciunul nici in acest an desi si-a dat un pic silinta. We are the champions! :)))

vineri, 10 decembrie 2010

Ce sa faci cand ai insomnii


Sa fim practici:)
Ce faci cand te trezesti la 5 dimineata desi ceasul e setat sa sune la 7
- speri ca ti se face somn
- pui muzica
- iti exersezi nodurile chirurgicale
- reglezi tranzactiile restante pe net
- speri sa ti se faca somn
- rasfoiesti o revista
- deschizi o carte
- te uiti peste aceleasi six word memories
- downloadezi ceva
- scrii pe blog
- speri sa ti se faca somn
- iti faci planuri pentru maine
- iti torni un pahar de apa
- te gandesti la taskuri restante stiind ca ai o lista lunga
- speri sa ti se faca somn

Buna dimineata, Romania!:) Tu ce faci cand ai insomnii?

duminică, 5 decembrie 2010

A-ti fi bine cu tine insuti


Elisabeth Roudinesco scria pe undeva prin De ce psihanaliza? ca de cele mai multe ori oamenii cad in depresie la intalnirea cu ei insisi. De asta in contemporaneitate preferam sa avem vietile astea ocupate, cu orare care se termina tarziu, ca nu cumva sa ne intalnim cu noi insine. Daca, printr-o intamplare, intalnirea se produce, de cele mai multe ori ea are loc pe taramul indiferentei. Imi tratez sinele ca pe ceva neimportant si nu-l las sa se exprime. In alte situatii, ciocnirea cu propria persoana poate fi momentul in care-ti realizezi insatisfactiile, neimplinirile, esecurile si, prin urmare, treci in starea de depresie.

Am citit teoria asta demult. Sa fie ani... Mi-a ramas in cap un pic axiomatic, ceea ce, desigur, nu e bine deloc. Totusi, cumva, de cate ori as fi putut sa vad demonstratia live, o evitam, ca pe ceva fatal.
A-ti fi bine cu tine insuti presupune sa petreci quality time cu tine insuti. Nu fortat. Toate teoriile despre meditatie te invata sa iti impui un program. Probabil ca ele functioneaza. Dar se poate si altfel. Regasirea poate fi in muzica, in scris, in pictat, tind sa cred ca mai putin in activitatea fizica ce abate gandurile spre domenii mai palpabile. Regasirea poate fi oriunde, in cele 10 minute de la cafeaua de dimineata sau seara inainte de somn.

In your secret life
...asteptandu-l pe mos Nicolaie

(ilustratie de la Jean Michel Milon)

joi, 2 decembrie 2010

La multi ani, Romania!


Draga mea Romania,

profit de ziua ta ca sa-ti scriu aceasta scrisoare pe care o amanam de mult timp. Voi incepe pur si simplu cu La multi ani! Nu se cuvine sa-ti spun "sa cresti mare si frumoasa" pentru ca suna a atitudine imperialista si stim ca asta nu te-a caracterizat niciodata. Sa zicem doar ca iti sta bine asa.

Vreau doar sa-ti amintesc ca anul asta ai implinit 92 de ani de cand te-ai facut mare si 21 de ani de cand ai devenit independenta. E ca un majorat. Sper sa te iei in serios de acum inainte. Sper sa te maturizezi, sa te faci serioasa si temeinica in tot ceea ce intreprinzi. Sper sa ai parte de o viata frumoasa dar sa constientizezi ca ea nu vine de-a gata ci trebuie obtinuta. Sper sa ai grija de oamenii tai.
Sa te educi, sa fii mai atenta la sanatate, la societate, sa incerci sa si produci cate ceva din propria ta munca. Sa te pastrezi curata, ordonata, aranjata. Sa te vopsesti si sa te tunzi regulat. Sa vorbesti frumos si sa nu mai scuipi seminte pe jos. Niciodata. De fapt, sa nu mai arunci nimic pe jos.
Sa iti pastrezi echilibrul emotional, sa te feresti de excese. Sa reglementezi traficul si sa iti alegi cu mai mare atentie conducatorii. Ai grija, in schimb, de profesori si de medici ca sa eviti pe viitor o societate bolnava, la propriu sau la figurat.
Si, daca iti indeplinesti obiectivele astea, dupa aceea ai voie sa chemi in vizita oameni pe la tine. Dupa aceea veti deveni prieteni. Cand i-ai incantat cu deltele tale, cu bisericutele tale ortodoxe, cu vaile tale inverzite si cu mancarea ta bio. Nu uita insa ca nu o sa vada toate astea daca nu ai un hol aranjat, cu gresie sau cu parchet sau cu mocheta, orice dar sa semene a autostrada ca sa poata afirma ca drumul pana la destinatie a fost usor.

Draga mea, la multi ani si sa stii ca imi e mai mereu dor de tine asa cum te-am perceput eu de-a lungul timpului: cu miros de lemn ars in soba si brad de Craciun, cu aroma de cozonac proaspat cu lapte, cu picioarele bronzate si pline de nisip, cu dealuri blande, repetate intr-o armonie nesfarsita, cu struguri aromati, proaspat culesi din vie, cu maci, da, cu maci muuulti, cu cirese, cu filme, cu piese de teatru si cu toate chipurile dragi. Nu uita ca vorbesc mai mereu frumos despre tine, sa faci la fel ;-)