luni, 27 iunie 2011

Reciful de corali pe cale de disparitie

Mult timp lozincile de tipul “Salvati planeta” mi s-au parut infantiliste sau interesate. Nu citeam sufficient ziarele, nu eram sufficient de atenta la spatiile asfixiate din jur si nu masuram cu atentie daunele pe care consumerismul le poate produce. Nici la ora cand scriu acest post nu sunt deplin constienta de consecinte sau de probleme dar exista intalniri care ma sensibilizeaza.


Intalnirea mea recenta cu reciful de coral m-a impresionat cu atat mai mult cu cat soarta care I se pregateste este sumbra. Daca incalzirea apelor Planetei continua in acelasi ritm (aprox 1.5 grade pe an), 95% dintre recifurile de corali vor disparea pana in 2050! Asta inseamna ca sansele ca generatia urmatoare sa-l poata admira sunt mult diminuate. Vorbim de copiii nostri


Reciful de coral este unul dintre cele mai bogate tipuri de ecosisteme de pe planeta, rivalizand doar cu padurile tropicale. Coralii sunt compusi din straturi de carbonat de calciu secretate de-a lungul timpului de sute de polipi coraliferi. Fiecare polip traieste in relatie simbiotica cu o gazda, un fel de alga, zooxanthella care da si culoarea coralului. Zooxanthellae utilizeaza CO2 facand fotosinteza si oferind oxigenul si alti nutrient necesari polipilor coraliferi. De aceea este necesar ca lumina sa ajunga pana la zooxanthellae, motiv pentru care coralii se gasesc in ape putin adanci. Coralii pot trai individual sau grupati in recifi de corali, ecosisteme alcatuite din corali adeseori crescuti pe scheletele unor corali morti, alge si animale marine de la moluste, crustacee la pesti.


Cresterea temperaturii duce la moartea zooxanthellaelor, fenomen numit ‘albirea’ coralilor. Numai ca urmare a lui El Nino, la sfarsitul lui 1998, 60% dintre coralii individuali suferisera procesul de albire iar, la sfarsitul anului 2002, 90% dintre coralii individuali din Marea Bariera de Corali din dreptul Australiei suferisera acest proces precum si 60-90% dintre cei aflati in Oceanul Indian. Acidifierea apelor este un alt fenomen care poate dauna recifului. Carbonatul din apa este necesar formarii exoscheletului atat pentru coral cat si pentru alte vietuitoare marine. Ocuparea ionilor de carbonat de catre alti produsi rezultati in urma poluarii aerului sau apei duce la acidifierea apei si la scaderea disponibilitatii carbonatului, ceea ce inseamna exoschelet de calitate proasta deci scaderea capacitatii de aparare pentru corali dar si pentru alte vietuitoare marine dotate cu exoschelet.


Alte cauze de distrugere pot fi: despadurirea mangrovelor cu scurgeri importante de nisip care acopera si sufoca reciful de coral, vanarea excesiva a animalelor marine care se hranesc cu fitoplancton duce la sufocarea coralilor prin excesul de plante marine.


Stiu ca poate tot ceea ce m-am grabit sa enumar aici poate parea didactic si neconvingator. Insa, daca nu ati avut ocazia sa faceti snorkeling sau diving intr-un recif, daca nu ati urmarit nici un documentar pe Discovery sau National Geografic cu filme din recif si daca nici nu ati cascat gura prin vreun Acvariu la speciile de pesti foarte colorati din Oceanele lumii, dati o cautare pe Google Images si ramaneti cu gura cascata…


Foto: @H.

duminică, 12 iunie 2011

Lumina

E incredibil cum lumina poate schimba tot. Am vazut orase transformate, oameni transformati si povesti transpuse...
Ring the bells that still can ring, forget your perfect offering,
There is a crack in everything
That's how the light gets in...

Enjoy!

vineri, 10 iunie 2011

Lista gurmanda


De mult voiam sa mai scriu cate ceva despre mancare. Si pentru ca aseara am gasit Ile flottantes la Carrefour :) mi-am adus aminte de lista mea de mancaruri favorite. Uite-aici niste chestii carora cu greu pot sa le rezist:

- Sushi, maki si sashimi bine imbibate in sosul de soia cu wasabi si ghimbir,
- Supa de peste, parca dintre toate variantele internationale incercate pana acum cea spaniola si cea greceasca stil Jamie au castig de cauza,
- Pan amb tomats cu painea bine prajita si inca destul de calda,
- Moules-frites, cu mentiune speciala pentru peppata de cozze care a fost deocamdata experienta unica,
- Pastele cu fructe de mare, mentiune speciala pentru calamarata sau pentru sciaschiatelle, paste facute in casa
- Biftec tartar - poate nu-l aleg intotdeauna dar mor de pofta cand cineva il mananca alaturi,
- Salata de chevre chaud - la fel,
- Somonul cu rosii cherry si masline facut de mine la cuptor dupa reteta lui Jamie,
- Salata boeuf a mamei mele, piure-ul facut de tata, salata de vinete a dnei Milica :)
- branzeturi cu nuci si fructe
- caracatita la gratar sau pe plita, cum se face in Grecia sau in Spania dar si parillada de chipirones din bucataria de piata
- supa de fasole verde romaneasca, usoara si racoroasa, de vara
- orice gateste el :)

Gata, sa trecem la deserturi:
- inghetata, cremele, nu sorbeturile: toate din zona ciocolata, alune, caramel, rom-raisins, creme de marrons etc :)
- iles flottantes sau lapte de pasare sau boules de neige, cum vreti sa-i spuneti,
- tartele cu fructe,
- parfait-ul de caramel sau migdale, cu bucatele crocante,
- amestecul de mascarpone cu fructe cum faceau odata la Fratelli sau la Il Corso
- unele macarons.

joi, 9 iunie 2011

Cronici Jocul orb


Voiam sa semnalez ceea ce a mai aparut despre Jocul orb.

In Viata Medicala un articol scris de Dr. Mihai Mihailide. Mi se pare interesant ca-i percepe ca pe niste bonjouristi...

Pe blogul domnului Dumitru Augustin Doman o postare in care il regasesc

Pe Mog's laugh blog o postare personala si foarte calda pe care o indragesc mult...

duminică, 5 iunie 2011

Despre varste

De foarte aproape sau dinauntru, viata se vede ca o insiruire de momente. Nu-ti prea vine sa teoretizezi pentru ca e plina de clipe ocupate. Ai cateva convingeri, poate ferme, poate incerci sa-i convertesti si pe altii la ele, ai un anumit time schedule fie ca-i spune orar scolar, universitar sau program de lucru, ai un anumit tipic de socializare. Intre ele, sarbatoresti Paste, Craciun, Anul Nou, poate ziua ta si iti planifici cateva vacante.

Din cand in cand, ca si cand mi-as filma propriile zile, imaginea devine panoramica. Surprind pe pelicula cate o perspectiva si o analizez zile in sir pana cand o alta imagine ii ia locul. Am din ce in ce mai mult senzatia ca tot mecanismul mintii noastre se transforma pe neasteptate de la deceniu la deceniu.

Practic e cam acelasi proces ca si invatatul in sesiune. Imi amintesc ca ingurgitam cursuri dupa cursuri pentru examenele mari pentru care aveam mai mereu spatiu de 7-10 zile. Informatia era luata de-a gata, asa cum venea, logic dar printr-un fel de absorbtie insetata. Si la un moment dat pe cand ajungeam la a doua citire Aha! Totul incepea sa se lege, sa prinda o legatura, sa devina un organism. De la o varsta la alta informatia se leaga... dar altfel.

Si aici e cheia... Nu pot inca sa propun o axiologie a acestor organisme de informatie. Nu pot sa spun ca e mai bine sa fii adolescent sau matur tanar (cam pana aici am ajuns, deocamdata). Nu vad intre deceniul 2, 3 si perspectiva lui 4 un top al apropierii de adevar. E sigur insa ca pierzi din prospetime si castigi in profunzime, insa o profunzime mai harsaita si mai ruginita daca nu ai grija sa o alimentezi zilnic.

M-a marcat in adolescenta un film cu Nichita, sa tot fi avut peste 40 de ani, de prin anii 80, in care spunea ca 16 ani sau clasa a Xa reprezinta varsta cea mai deschisa spre poezie. Din cauza asta mult timp am ramas la 16 ani. Oricat as vrea sa pretind acelasi lucru, nu mai sunt acolo pentru ca nu mai vad notiunile cu majuscula. Nu mai vorbesc (doar) despre Adevar, Bine, Fericire, Reusita, Esec, Dragoste chiar daca inca mai sunt preocupata de conceptele din spatele termenilor. La 16 ani adulmeci viata prin prisma lor dar ai mai degraba o intuitie decat fapte palpabile. Cum spune A. De Saint Exupery „Dorinta de dragoste este chiar dragoste”. Da, dar nu chiar. Inca nu stii cum e dragostea, daca doar iti doresti sa te indragostesti, sentimentul este in tine dar nu-l traiesti. Intre 20 si 30 de ani, te apropii un pic de realitate. Si aici reactivitatea oamenilor e foarte diferita. Ca si varietatea de experiente pe care le traiesc. Pe la 30 de ani incepi sa ai o perspectiva asupra vietii. Conceptele teoretice probabil ca te preocupa mai putin iar aspectele concrete te incoltesc. Nu-ti sintetizezi inca experienta de viata decat suspendata undeva intre idealuri si realizari.

Nu pot decat sa banuiesc ca mai departe castigi in perspectiva si in profunzimea analizei, cunosti mai bine natura umana, integrezi si reusesti sa treci mai usor dincolo de aparente. Sau, am vazut si asta dar mai rar in globul meu, incepi sa acumulezi frustrarile, sa le alimentezi si sa le permiti sa te locuiasca. Insa esti mai putin capabil sa crezi in concepte, incepi sa-ti pierzi din idealuri sau macar din curajul de a le urma. Nu de mult timp, in jurul meu, doua persoane de 38, respectiv 42 de ani, discutau un pic nostalgic ca divortul nu reprezinta o optiune pentru ca e scump. Probabil ca e varsta la care gandesti asa, o perspectiva pragmatica dar complet nefavorabila fiintei vii din tine. Poate mai profunda si mai asezata decat animalul vanator sau simtitor de la 25 de ani dar sigur dotata cu invidie fata de acesta.

Este o evolutie fireasca. Intuiesc mai putin ce se intampla mai departe. Dar imi dau seama ca tot alegand anumite drumuri la intersectii, pe masura ce trece timpul iti raman tot mai putine optiuni. Adica stii ca asta ti-a fost profesia, astea au fost functiile tale, astea au fost iubirile tale si asta este opera ta sau agoniseala ta. Mi se pare inca greu de infruntat perspectiva aceasta asa cum, recunosc, mi se par greu de infruntat urmele ireversibile de pe trup.

Pe cand ma apropiam de final mi-am adus aminte de crizele de dezvoltare descrise de Erikson. Le-am recitit si ... pot sa stau linistita, n-am adus nimic nou J

PS In imagine Cele 3 varste ale femeii de Klimt

sâmbătă, 4 iunie 2011

Summer storm


Diminetile de vara in care ma trezesc cu tunete si fulgere si ropote de ploaie pe asfalt sunt printre preferatele mele (sigur, atata timp cat nu se repeta prea frecvent).
Nu stiu de ce dar, printre zgomotele astea, gandurile sunt mai limpezi, intunericul de afara face sa fie mai lumina inauntrul tau iar faptul ca 'afara' nu e practicabil te face sa stai linistit in casa, in deplina armonie cu propriile preocupari
Sunt momentele cele mai fertile pentru scris, pentru facut ordine exterioara sau interioara, pentru pictat, pentru analizat, pentru dizertat
Sunt momentele in care vechile pasiuni se trezesc, in care pofta de frumos infloreste si ... cele uitate se isca iarasi.
Atat.