luni, 19 septembrie 2011

Proteste si indignari


Stiam ca francezii sunt experti  in greve si proteste dar varianta pe care urmeaza sa o relatez e ceva nou pentru mine. Stateam linistita in asteptarea deschiderii check in-ului la aeroportul Charles de Gaulle din Paris cand mi s-a parut ca desprind din fundal un zgomot mai deosebit. Era ceva vag si am decis sa nu-i dau atentie punand totul pe seama oboselii. In plus nimeni in jurul meu nu a schitat niciun gest. Pe masura ce continuam lectura articolului in care eram cufundata, zgomotul parea sa devina mai puternic. Pareau tipetele unei femei... Am respins ideea sub argumentul ca ma aflam intr-o zona foarte supravegheata. Zgomotul a devenit si mai puternic. Se intelegea „ ... Sarkozy”. Deja imi formulasem clar faptul ca era vorba despre un protest. Apoi mi-a aparut in fata grupul din fotografie pledand pentru drepturile palestinienilor si impotriva amestecului lui Sarkozy. Ok, poate nu erau chair francezi dar scena se intampla in Franta. Intr-o duminica altfel linistita...

Tot din ciclul proteste europene fac parte Indignatii. Primii indignati au fost in Spania. Acolo s-au adunat in numar mare provenind in mod special, se pare, din randul studentilor, au ocupat (autorizat) pietele centrale si au inceput sa faca focus grupuri pe problemele economice si sociale ale tarii. Varianta franceza de provincie: mai multi tineri, in mare parte nespalati, mirosind a alcool, purtand cate o bere in mana, s-au asezat pe jos in piata centrala in cercuri concentrice si au inceput sa ia cuvantul propunand solutii pentru iesirea din criza. Si-au spus tot Indignati. Ca simplu trecator nu as fi mers pe mana niciunuia dintre ei: indivizii care nu pot sa-si gestioneze singuri nici macar igiena pot veni cu o solutie viabila pentru tara? Ok, poate haina nu-l face pe om, dar curatenia?

joi, 15 septembrie 2011

Mananc sanatos

Sincer, I do my best dar nu sunt chiar fanatica. Cunosc principiile alimentatiei sanatoase si incercam sa le aplicam acasa. Privilegiem puiul si pestele, avem zilnic fructe, includem o salata in meniu (nu cu sosuri, maioneze etc), gatim cu ulei de masline, cumparam paine integrala, bem lapte... bem si cate un pahar de vin din cand in cand :-) Dar nu rezistam mereu in fata dulciurilor :-))), ne plac branzeturile frantuzesti si fondu-ul, mancam si carne rosie destula, uneori adaugam cartofi drept garnitura. Si, da, ne place sa incercam mancaruri noi la restaurant iar asta poate insemna inclusiv restaurante orientale unde mancarea e grea. Dar trecem extrem de rar pe la fast-food si nu stim ce e ala ketchup dar stim ce este sosul de rosii cu busuioc :-). Iar sportul pentru mine din pacate... doar la ocazii speciale cu exceptia mersului pe jos:-(

Scriu toate astea pentru ca procentajul de obezi si supraponderali este increstere, morbiditatea legata de supraponderalitate la fel... statisticile inconjuratoare din USA au fortat guvernantii sa scoata un ghid al alimentatiei sanatoase pe intelesul cetateanului care sa inlocuiasca piramida alimentelor propusa mai demult.

Harvard University a venit cu propria sa propunere in imaginea de mai sus. E simplu si... are multe sanse sa iasa gustos.

miercuri, 14 septembrie 2011

Cartile stiintifice romanesti

De fiecare data cand incep sa citesc/invat pentru examene, incep sa reflectez la cat de mult ar schimba o pregatire temeinica in logica fata stiintei. Citind carti stiintifice romanesti de multe ori iti pui intrebari asupra scolilor urmate de catre autori, asupra deprinderii unor notiuni fundamentale de gramatica si logica (ex. asa zisele constructii paralele, ca in engleza, sa nu pui in aceeasi enumerare si substantive, si adjective, si verbe la gerunziu).

Nu vreau sa se inteleaga de aici ca, daca o carte este romaneasca, ea imi displace. NU. Am citit si productii autohtone bune, si capitole scrise ireprosabil, am vazut si intentii editoriale de exceptie. Ba chiar trebuie sa marturisesc ca am avut si eu sansa sa particip la scrierea unora dintre ele. Prin urmare, nu ma dezic de un produs din cauza "locului de fabricatie".

Pe de alta parte nu poti sa nu constati cu amaraciune abundenta de informatie redundanta sau nesemnificativa, considerente personale ale autorilor care ar avea ce sa caute doar intr-un editorial de opinie, nu intr-un capitol dedicat unei patologii/tehnici, sofismele si... ocazie de dezbatere intre mine si H.: CLASIFICARILE.

Vorbim de carti de medicina (si psihologie) dar cred ca subiectul este de actualitate si in alte stiinte. Autorii spera adesea (aici devin si eu subiectiva) sa ramana in historie printr-o clasificare. Inteleg speranta de a ramane in istorie. Vremea descoperirilor anatomice s-a dus, vremea tehnicilor revolutionare a apus si ea intr-o epoca strongly evidence-based. Raman deci ... clasificarile. H. le desfiinteaza spunand ca sunt inutile. Marea mea problema cu ele este nu atat ca sunt inutile cat ca sunt incorecte. Argumentul meu asupra inutilitatii a fost: sa zicem ca astazi ele sunt inutile dar maine printr-o noua tehnica sau printr-un nou produs chimioterapeutic ele vor deveni utile... cu conditia sa fie corecte. Sa-i lasam autorului sansa de a broda filosofic pe marginea stiintei cu conditia ca filosofia sa fie una logica.

Din pacate, foarte multi dintre cei care scriu nu stiu faptul ca definitia, clasificarea si diviziunea sunt reglementate printr-o serie de reguli de logica destul de stricte. In privinta clasificarii e usor:
1. trebuie sa fie exhaustiva (sa nu lase pe dinafara niciunul dintre elementele multimii clasificate)
2. criteriul de clasificare trebuie sa fie unic
3.intre clasele aflate pe aceeasi treapta a clasificarii raporturile trebuie sa fie de opozitie (un element nu poate fi introdus in doua clase)
4.intre elementele introduse in aceeasi clasa trebuie sa existe mai multe asemanari decat deosebiri din perspectiva criteriului ce a operat clasificarea.
Piece of cake! Dar o bucatica de prajitura ce ar necesita rescrierea mai multor manuale!

marți, 13 septembrie 2011

Let's do it, Romania!

Prima data am iesit din tara cu autocarul in 1994. Auzisem la prietenii alor mei ca de cum treci granita se vede diferenta. Fitze, ma gandeam, astia nu-s patrioti. Intrucat avem 13 ani, mi-am facut jurnal de calatorie. Si cand am revenit din Franta am notat "Din pacate, de cum treci granita chiar se vede diferenta".

Au trecut 17 ani si, din pacate, inca se vede diferenta (nu va ganditi la vecinii bulgari, ca scapam prea usor cu fata curata). Drumuri neingrijite, case nevopsite (asta poate mai putin ca inainte, vamesii traiesc totusi bine), MORMANE DE GUNOI peste tot si, in general, lipsa de interes. Singurul lucru care s-a modificat categoric este calitatea toaletelor din benzinarii. In rest, mormane de gunoi nu vezi doar acolo ci in toate locurile frumoase pe care le vizitezi. Mai mereu trece un morman de pet-uri de bere pe Olt sau pe Prahova, mai mereu poti vedea o cenusa de gratar cu ambalaje prin paduri sau resturile de la inghetatele si tigarile consumate la tarmul marii inca pe plaja. Stiu sigur ca macar o data ati/am strambat din nas la toate acestea. Dar cand e ultima data cand ati/am facut ceva ca ele sa dispara?

Oamenii astia de la Let's do it, Romania au pus in functiune aceasta idee colosala: sa ne mobilizam macar o data cu totii ca sa strangem gunoaiele, sa fie si la noi frumos, asa, cu furia aia cu care strangi in casa cand stii ca a doua zi iti vin musafirii (sau, mai rau, soacra). Asta inseamna un efort minim intr-un an de zile daca se strang multi oameni ... si rezultate grozave. Si pentru ca stiu ca sunt multi medici sau studenti la medicina care citesc blogul asta mai adaug doar atat: campania se desfasoara intr-o SAMBATA. E zi libera. Puteti participa. In cel mai rau caz, va scuzati ca nu mai mergeti la contravizita. Veti petrece o zi in mijlocul naturii, veti cunoaste oameni interesanti si pasionati, cu valori curate, veti face ceva cu totul altfel fata de restul zilelor iar coltul de natura readus la viata va deveni (si) al vostru. Al nostru.

Este prima data cand particip la o campanie Blogal Initiative... si ma bucur ca am inceput cu Let's do it Romania. Pentru ca aici valoarea cea mai importanta este voluntariatul. Un lucru pe care l-am facut sporadic prin facultate si sper sa reincep sa-l fac in ciuda activitatilor cronofage de la spital. Pentru ca voluntariatul nu e doar pentru ceilalti. In cazul asta, este pentru viitorul weekend liber cu familia si prietenii, pentru o tara frumoasa, pentru ca uneori trebuie sa incepi cu gunoaiele mici, inainte de a trece la cele mari.

Ah, daca intre timp mai mergeti pe undeva si ati vazut mormanul fotografiati-l si trimiteti-l la organizatori folosind aplicatia. S-ar putea sa se califice pentru curatare in ziua cea mare iar voi sa va treziti cu un aparat de fotografiat HP. Bonus! Ne vedem sambata!



Despre iubirile fericite

 Nu este titlul meu. Este titlul dat de Andrei Plesu anul trecut unui articol din Dilema Veche. Va voi dezvalui doar partea premergatoare finalului, desi nu e chiar corect, insa va invit sa-l cititi in totalitate aici

"Iubirea adevărată e creatoare, mobilizatoare, restauratoare. E tonică, simplă, vitală. Amărăciunile, neîncrederea, infernul geloziei, suspiciunile mărunte, spaima de viitor şi tot alaiul de indispoziţii cotidiene care confiscă uneori, inflaţionar, viaţa cuplului sînt preliminarii şi semne ale ratării. Iubirea fericită este, dimpotrivă, un corelativ al reuşitei umane, o binecuvîntare care îmbogăţeşte şi înfrumuseţează inventarul destinului pămîntesc. Fericirea se multiplică, atunci cînd e atentă la fericirea partenerului, iar fericirea cuplului aşază asupra întregii comunităţi un cer mai curat şi mai hrănitor."

PS. Cine putea sa ilustreze mai bine decat Marc Chagall?

luni, 12 septembrie 2011

Criza, realitatea si furia

Aveam multe planuri de scris pentru azi dimineata. Stiu ca asa face toata lumea: inspiratia vine dar e greu uneori sa o transformi intr-un text bine sustinut.
Cert e ca o parte dintre idei urmau sa prinda curaj, incepeau sa se structureze. Si-apoi mi-am deschis mailul si am dat peste titlul din New York Times

Investors Brace as Europe Crisis Flares Up Again


Acum cativa ani cand a inceput criza nu stiam cum si mai ales daca o sa ma afecteze. Parea ca sursa ei este undeva departe si, fiind vorba doar despre salariu, lucrurile pareau sa isi urmeze cursul firesc. Insa nu e niciodata doar atat... Au existat reduceri ale salariilor, variatii ale preturilor la chirie, alimente, benzina... Dincolo de toate neajunsurile financiare si de nevoia de a-ti gestiona altfel banii, de faptul angoasant ca singura certitudine este cashul si ca niciodata nu stii daca salariul vine la timp, traiesc senzatia ca societatea noastra e din ce in ce mai dezintegrata si mai salbatica inclusiv ca urmare a crizei (cititi aici doar un exemplu). In plus cine si-ar mai alege acum sa fie profesor in afara de deznadajduitii sortii (cei care nu au cum sa-si gaseasca ceva in alta parte pt ca nu stiu sa faca nimic) + cativa, foarte putini, pasionati? Ce sansa au ei, sub presiunea foamei si a chiriei, sa imblanzeasca multimea furibunda de azi dar mai ales de maine, multime care a crescut cu frigiderul gol si cu ideea ca orice e permis pentru supravietuire? Cum sa eviti miscarile sociale ample ca cele din Grecia sau Marea Britanie din acest an? cum sa nu te gandesti ca ne aflam undeva incoltiti intre est si vest si ca tendinta vine din ambele parti? Cum sa nu te irite ca s-au cheltuit 280 milioane euro pe un stadion care in alte tari (cu mana de lucru mai scumpa btw) a fost realizat de catre aceeasi firma cu 125? Poate insiruirea nu e cea mai ordonata dar repeta intru totul sirul spontan de idei care te lovesc citind titlurile de astazi, de saptamana trecuta si, cu siguranta, de maine.

Vestea unei noi crize prelungeste starea de incertitudine. Va trece timp pana se vor regla veniturile, pana sa mai indraznesti sa te avanti in planuri de 20 de ani... Fix acum cand ne credeam scapati cu fata curata. O saptamana buna! :)

duminică, 11 septembrie 2011

10 ani de la 11 septembrie 2001

Ne aflam la 10 ani de la 9/11 si... cam toate blogurile scriu despre asta. E dovada ca, dincolo de a fi un eveniment istoric cu repercursiuni politice, economice si de sanatate, este un eveniment pe care l-am trait si care ni s-a impregnat in memorie.

Suntem acolo unde anticipam anul trecut. Nu stiu sa spun daca e pace. Da, aparent e pace pe strazile din SUA, UE, inclusiv de la noi, in China, in Japonia, in Australia... dar au fost zeci de revolte si de razboaie civile in ultimul an (Egipt, Tunisia, Libia, continua Irak si Afganistan), au fost protestele de la Londra, 2 prabusiri ale bursei in 10 ani, cea mai recenta in urma cu o luna... E pace intr-o mare agitata. Dar atata timp cat ne putem vedea de ambarcatiunile noastre pare sa fie e ok.

Ce e tulburator la evenimentul asta e ca trebuie sa-l vezi mereu din doua puncte de vedere: dintr-o perspectiva umana si dintr-una istorica.

Marea majoritate a bloggerilor si a articolelor de comentarii se refera la impactul istoric, evident. Probabil acesta l-am resimtit cu totii, dincolo de emotiile uitatului la tv. Si analize interesante se gasesc in Le Monde, The Independent, NY Times etc sau la amicii mei bloggeri

Dar apoi vin marturii ca cea de mai jos si nu mai poti medita doar de la distanta. Mereu ma gandesc, spre exemplu, cata disperare fizica si psihica trebuia sa fie in oamenii aceia ca sa se arunce din turn ca in foto de mai sus. Mai multe marturii despre 9/11 aici, aici si aici

"Lucio Caputo, 78th floor, north tower

miercuri, 7 septembrie 2011

Viata intre real, imaginar si minciuna

Nu mereu schimbarile care ni se intampla ne par usor de acceptat, uneori nici macar suportabile. Mi s-a intamplat de multe ori sa vad oamenii mintind atunci cand nu era nevoie, refugiindu-se intr-un fel de existenta imaginara pe care nu o mai duceau de mult.

Cred ca prima data a fost prin scoala cand aveam colege mitomane. La varsta aceea era usor de inteles: minteau ca sa fie mai interesante, minteau ca sa camufleze cat le afectase despartirea de cineva, minteau ca sa isi ascunda esecurile scolare etc. Parea ceva copilaresc si trecator.

Recent am regasit-o in portretul unui adolescent contemporan din cartea lui Siri Hustvedt: acolo e un fel de melanj intre minciuna compulsiva, cea pentru a te face iubit, cea de autoaparare etc. De fapt acolo e un fel de potret al mitomaniei patologice extrem de bine realizat si de coerent.

Nevoia unei alternative la realitate am regasit-o insa si la oameni maturi si extrem de reali. M-a frapat de curand ca nu exista varsta, limite sau termene pentru a limita saltul in imaginar.

Desigur, la inceput tendinta e sa privesti procesul cu bunavointa. Evenimentul declansator, atunci cand ajungi sa il cunosti, este unul de obicei nefericit si impactant. Rusinea sau trauma emotionala fac ca el sa fie ascuns opiniei publice in cautarea unei solutii. Doar ca solutia nu mai apare, trauma se cronicizeaza si cea mai buna solutie ramane minciuna, traiul intr-un imaginar in care viata este neschimbata. O optiune nefasta atat prin finalul ei (de obicei, ceva face ca realitatea sa se reveleze doar lumea e mica) cat mai ales prin faptul ca impune atitudinea pasiva, intarziind cautarea adevaratei solutii. O minciuna revelata ulterior are un impact public mult mai traumatizant in cele din urma fata de un adevar nefericit revelat imediat. Iar suspendarea cautarii unei solutii va face ca o problema care ar fi putut fi solutionata intr-un interval convenabil sa fie solutionata peste luni, peste ani, peste decenii sau poate niciodata.

A vous de decider!


joi, 1 septembrie 2011

Septembrie

Cand e 1 ianuarie trebuie sa fac bilantul pe anul trecut si sa redactez lista de dorinte pentru anul care tocmai incepe.
Cand e 1 martie, incepe sa tresalte sufletul, ies la soare ca o reptila, simt ca innebunesc salcamii :), vine primavara, am suflu nou, admir lumina.
Cand e 1 iunie, ador macii, H. opreste masina la marginea lanurilor, fac poze, fac planuri de vacanta, visez.
Vara trece mereu prea repede.
Cand e 1 septembrie, fac curat in biblioteca, in garderoba, fac liste, fac planuri, cumpar agenda cu anul universitar, fac schimbari, devin responsabila, fac calcule cum sa fiu mai harnica si mai desteapta si mai planificata, cumpar toate revistele si toate cartile.
As vrea sa mai inceapa anul scolar/universitar, sa ascult discursuri inspirationale de la oameni destepti, sa-mi spun "gata, anul asta chiar devin cine-as putea sa devin". Asta e inspirata de Antoine de Saint Exupery "omul valoreaza exact ceea ce poate deveni". Cand e septembrie am chef de brainstorming. Goal-objective-setting.
Apoi vine 1 decembrie, si ma gandesc la familie, cadouri, scartaitul zapezii :)
...
Asadar va doresc ceea ce imi doresc si mie: un 1 septembrie prolific chiar daca sunteti in vacanta! :)