luni, 31 octombrie 2011

Ce fel de cititor sunt?

Daca ieri am scris despre motivele pentru care citim, mi-a venit in minte o intrebare: ce tipuri de cititori exista?

In ceea ce ma priveste, m-am concentrat asupra metodei de a citi.

Eu, de exemplu, parcurg o carte care imi place rapid, un fel de "binge reading",sunt un cititor compulsiv: tind sa pierd nopti, sa aman alte treburi, nu am liniste pana nu o termin. Nu-mi place neaparat felul in care citesc: as prefera sa prelungesc placerea. In plus, am senzatia ca citind-o astfel cu un "timp de contact" mult redus sunt mai putine detalii care se sedimenteaza. De altfel, adeseori imi raman in memorie, la zeci de ani distanta, mai mult starile mele de spirit citind cartea decat detaliile cartii. Pe de alta parte, am senzatia ca e foarte greu de schimbat stilul asta in care citim. Stiu ca exista cititori metodici care-si administreaza doze zilnice bine calculate, exista cititori de noapte buna care citesc ca sa se desprinda de agitatia cotidianului si sa adoarma cu o idee frumoasa in minte si cititori de profesie, pentru care cititul este o parte din meserie (imi inchipui ca parcurg un text cu aceeasi rigoare cu care parcurg eu/parcurgem noi, medicii, literatura stiintifica).

Am facut un pic turul blogurilor pe temele astea:

Fictionaddiction povestea in 2007 despre cititori din punctul de vedere al continutului si descria un cititor hedonist (din placere si doar carti care provoaca placere); un cititor oglinda (reinterpreteaza totul personal); un cititor interesat (are un scop clar); un cititor de turma (citeste din conformism social carti la "moda"); un cititor de ocazie (citeste ca sa-si ocupe intervale de timp moarte)

Mofturi de ochelarist face o lista care, departe de a fi exhaustiva, se bazeaza pe timpul/spatiul acordat cititului. El vorbeste despre cititorii de WC, cititorii cu voce tare (din spatiul public), cititorii agili si aprigi (citesc rapid tot ce le cade in mana).

In Observator cultural, Paul Cernat nu propune niste tipuri de cititori ci niste noi modalitati de lectura pentru cititorii de azi: audio-ghidurile si cercurile de lectura. Indirect, putem extinde descriind cititorul de audioghiduri si, de ce nu, de la noi, cititorul pe suport electronic drept tipologii contemporane. Ele s-ar incadra intr-o clasificare a cititorilor in functie de suportul preferat alaturi de alte categorii (cititorii pe hartie, cititorii de anticariat etc).

In Mixul de cultura puteti citi :) caracteristicile Cititorului ideal asa cum a fost el vazut de Alberto Manguel

Pe Cititori celebri puteti afla mai multe, evident, despre cititorii celebri (pusesem aici din greseala o groaza de i ca sa le subliniez faima, probabil)... Urmariti, spre exemplu, filmul realizat cu Oana Pellea

Dintr-un referat de pe net de Dr. Octavian Mihail Sachelarie aflam ca exista 3 tipuri de cititori: cititorii traditionali, cititorii medii si cei ocazionali. Iata cine sunt ei - un potret robot: cititorii cei mai activi sunt de gen feminin, cu studii superioare şi trăiesc în mediul urban; cititorii “medii” sunt în general tineri şi de gen feminin; cititorii ocazionali nu au în general studii superioare şi se găsesc atât în mediul rural cât
şi în cel urban.

La Silicon power, exista cititor de carduri universal :))) Ma tem ca la categoria asta s-ar inscrie mai multe persoane decat in celelalte categorii

Centrul de Studii si Cercetari in Domeniul Culturii a diferentiat in 2009 patru profiluri de cititori. Aici citez ca e interesant:
1. tipul orientat spre cariera, reprezentat de tineri (21 - 30 de ani), cu o proportie mai mare de femei, salariati cu studii superioare sau studenti din mediul urban (mai ales din orase din regiunea vest, centru si nord-vest), cu parinti cu studii superioare sau medii, cu venit / membru familie peste 150 de euro. Acestia sunt cunoscatori ai mai multor limbi straine, slabi consumatori de programe TV (se uita insa la programe informative si culturale) si cititori intensivi de literatura de specialitate, in romana sau in limbi straine.
2. tipul cititori ocazionali - este reprezentat de femei casnice, muncitori, lucratori pe cont propriu, fara studii superioare, necunoscatori de limbi straine; locuiesc in familii cu venituri reduse pe persoana.
Nu citesc decat rar (sau deloc), dar se uita la televizor destul de mult, la programe de divertisment.
3. tipul achizitiv se constituie din subiecti intre 40 si 50 de ani, migranti de la tara la oras, cu studii medii. Sunt posesori de biblioteci mari (peste 500 de volume). Se uita foarte mult la televizor, la toate genurile de programe. O proportie semnificativa din cei care reprezinta acest tip sunt patroni, cunosc o limba straina si fac din stocul de cultura un capital (pentru familie sau "pentru orice eventualitate").
4. tipul cu consum educational sau de necesitate. Sunt persoane din zone fara infrastructura culturala publica. Acestia se uita destul de des la televizor si practica un consum educational sau "de necesitate", opus consumului cultural "de lux", care include beletristica de fictiune, eseistica, volumele de arta.

Idea Marketers defineste 3 tipuri de cititori: tipul motor, (misca din buze atunci cand citeste), tipul auditiv (aude in gand cuvintele pe care le citeste), tipul vizual ('vede' in minte imaginea a ceea ce citeste)

Academic evergreen face o clasificare in functie de nivelul de performanta.

De pe Memory lane descoperim clasificarea lui Samuel Taylor Coleridge: sponges, sand-glasses, strain bags, mogul diamonds.

In foto: Femeie citind - Alexander Dieneka 1934

duminică, 30 octombrie 2011

De ce si ce citesc

Tocmai eram in cautarea unei postari mai personale, dupa multe zile de dezbateri, subiecte sociale, culturale... N-aveam insa starea necesara ca sa scriu ceva cu adevarat personal dar am fost salvata de o leapsa de la Chinezu...

Este ceva semi-personal... :) Trebuie sa deschid cartea pe care o citesc la pagina 34 si sa transcriu primele doua fraze din al doilea pasaj (o masura altfel superficiala a valorii unei carti dar pasajul poate fi intriguing pentru eventuali amatori de citit cartea). La asta se adauga o explicatie in 22 cuvinte de ce imi place sa citesc si gata postul. Dupa care dau mai departe.

Cartea mea de acum este Mr. Peanut de Adam Ross, voi scrie poate despre ea cand termin.
"Era un barbat solid, cu oase late si degete groase , cu par negru si aspru crescut pe brate, atat de des, se gandi Sheppard, incat puteai aseza un pix in el. Isi lasase mustata neagra sa creasca pana se unise cu barba, iar parul negru si des era pieptanat pe spate.

De ce citesc in general? Pentru ca imi face viata mai frumoasa, ma imbogateste, pot sa traiesc vietile altora fara sa fiu ei, inteleg mai multe... Din pacate mi s-au terminat cele 22 de cuvinte :) In realitate, explicatia e mai lunga si mai complexa.

Citesc de placere, citesc ca sa se mobilizeze toate rotitele mecanismului meu interior, ca sa nu ramana neutilizate emotiile cele mai ascunse pe care in viata de zi cu zi rareori gasesti prilejul sa le declansezi, citesc intr-adevar pentru a trai si viata acelora care nu sunt eu si cu care nu seman... fara ca pentru o clipa sa trebuiasca sa renunt la propria-mi viata, citesc ca sa invat, sa inteleg, sa mi se deschida orizontul, sa gandesc, sa-mi dezvolt capacitatea speculativa si logica, sa ma imbogatesc, sa gasesc un sens, sa stiu ce caut si ce vreau, sa imi dezvolt tehnica de a scrie la randul meu... Poti sa te opresti vreodata din motivele pentru care citesti? Da, poti sa te opresti din citit fara sa-ti pierzi motivele pentru care citesti, doar pentru ca in viata reala alte lucruri au mereu prioritate. Am trait si perioade cu carti multe, si perioade cu carti putine, si perioade in care lucrurile pareau atat de grele incat nicio carte nu si-ar fi gasit locuri printre ganduri. Dar prefer sa citesc. Hm, mi-am amintit despre romanul lui Calvino - Daca intr-o noapte de iarna un calator... :)

Dau leapsa asta mai departe cui doreste sa o ia... pentru ca nu intotdeauna stii care sunt cititorii. Si daca nu aveti blog, nu-i nimic, puteti sa scrieti la comentarii...

vineri, 28 octombrie 2011

Discursul Regelui

Un discurs superb pe care simt nevoia sa il public aici. La multi ani, Majestate! Sursa Gandul


  • "Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,
    Sunt mai bine de şaizeci de ani de când m-am adresat ultima oară naţiunii române de la tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie şi cu speranţă invitaţia reprezentanţilor legitimi ai poporului.
    Prima noastră datorie astăzi este să ne amintim de toţi cei care au murit pentru independenţa şi libertăţile noastre, în toate războaiele pe care a trebuit să le ducem şi în evenimentele din Decembrie 1989, care au dărâmat dictatura comunistă. Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru.
    Ultimii douăzeci de ani au adus democraţie, libertăţi şi un început de prosperitate. Oamenii călătoresc, îşi împlinesc visele şi încearcă să-şi consolideze familia şi viaţa, spre binele generaţiilor viitoare. România a evoluat mult în ultimele două decenii.
    Mersul României europene de astăzi are ca fundament existenţa Parlamentului. Drumul nostru ireversibil către Uniunea Europeană şi NATO nu ar fi fost posibil fără acţiunea, întru libertate şi democraţie, a Legislativului românesc de după anul 1989.
    Dar politica este o sabie cu două tăişuri. Ea garantează democraţia şi libertăţile, dacă este practicată în respectul legii şi al instituţiilor. Politica poate însă aduce prejudicii cetăţeanului, dacă este aplicată în dispreţul eticii, personalizând puterea şi nesocotind rostul primordial al instituţiilor Statului.
  • Multe domenii din viaţa românească, gospodărite competent şi liber, au reuşit să meargă mai departe, în ciuda crizei economice: micii întreprinzători şi companiile mijlocii, tinerii şi profesorii din universităţi, licee şi şcoli, cei din agricultură.
    Încearcă să-şi facă datoria oamenii de artă, militarii, diplomaţii şi funcţionarii publici, deşi sunt puternic încercaţi de lipsa banilor şi descurajaţi instituţional. Îşi fac datoria faţă de ţară instituţii precum Academia Română şi Banca Naţională, deşi vremurile de astăzi nu au respectul cuvenit faţă de ierarhia valorilor din societatea românescă.
    Sunt mâhnit că, după două decenii de revenire la democraţie, oamenii bătrâni şi cei bolnavi sunt nevoiţi să treacă prin situaţii înjositoare.
    România are nevoie de infrastructură. Autostrăzile, porturile şi aeroporturile moderne sunt parte din forţa noastră, ca stat independent. Agricultura nu este un domeniul al trecutului istoric, ci al viitorului. Şcoala este şi va fi o piatră de temelie a societăţii.
    Regina şi cu mine, alături de Familia noastră, vom continua să facem ceea ce am făcut întotdeauna: vom susţine interesele fundamentale ale României, continuitatea şi tradiţiile ţării noastre.
    Nu m-aş putea adresa naţiunii fără a vorbi despre Familia Regală şi despre importanţa ei în viaţa ţării. Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenţei, suveranităţii şi unităţii noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, şi a Naţiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate şi modestie.


  • Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,
    Instituţiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci şi de etică, simţ al datoriei. Iubirea de ţară şi competenţa sunt criteriile principale ale vieţii publice. Aveţi încredere în democraţie, în rostul instituţiilor şi în regulile lor!
    Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie. Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil şi generos.
    În anul 1989, în ajutorul României s-au ridicat voci cu autoritate, venind de pe toate meridianele globului. Ele s-au adăugat sacrificiului tinerilor de a înlătura o tiranie cu efect distrugător asupra fiinţei naţiunii. A sosit momentul, după douăzeci de ani, să avem un comportament public rupt complet şi definitiv de năravurile trecutului. Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agăţarea de putere şi bunul plac nu au ce căuta în instituţiile româneşti ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989.
    Se cuvine să rezistăm prezentului şi să ne pregătim viitorul. Uniţi între noi şi cu vecinii şi fraţii noştri, să continuăm efortul de a redeveni demni şi respectaţi.
    Am servit naţiunea română de-a lungul unei vieţi lungi şi pline de evenimente, unele fericite şi multe nefericite. După 84 de ani de când am devenit Rege, pot spune fără ezitare naţiunii române: Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate şi democraţie, sunt identitatea şi demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere.
  • Democraţia trebuie să îmbogăţească arta cârmuirii, nu să o sărăcească. România, ca şi toate ţările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectaţi şi pricepuţi.
  • Nu trebuie niciodată uitaţi românii şi pământurile româneşti care ne-au fost luate, ca urmare a împărţirilor Europei în sfere de influenţă. Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în ţara noastră sau dacă vor să rămână separaţi.
    Europa de astăzi este un continent în care popoarele şi pământurile nu se schimbă ca rezultat al deciziilor politicienilor. Jurământul meu a fost făcut şi continuă să fie valabil pentru toţi românii. Ei sunt toţi parte a naţiunii noastre şi aşa vor rămâne totdeauna.
    Stă doar în puterea noastră să facem ţara statornică, prosperă şi admirată în lume.
    Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri.
    Aşa să ne ajute Dumnezeu!"

De ce imi place Halloween?

Dupa ce am trecut prin etapa respingerea Halloween-ului pentru ca "este inca o sarbatoare americana importata in mod gratuit", mi-am dat seama ca Halloweenul este fun. Iata de ce imi place Halloweenul:

1. Traim o perioada in care totul este anticipat la maxim. Sarbatorirea Craciunului incepe in noiembrie, Valentine's day e pregatita din ianuarie imediat ce se termina Craciunul, colectia primavara-vara 2012 o cunoastem inca din septembrie 2011 etc. Surprizele sunt putine. E ca si cand ti-ai sti cadoul de la Mos Craciun cu 6 luni inainte: NO FUN! Asadar Halloweenul ocupa timp, ii tempereaza pe comercianti in entuziasmul lor de a decora copacii cu globulete de la primele temperaturi sub 10 grade.

2. Am organizat anul trecut prima petrecere de Halloween pentru prieteni si copii. A fost foarte simpatic. In afara de faptul ca m-am deghizat in Morticia (si imi doream de ani buni sa particip la un bal mascat) si ca mi-am pus niste cercei sub forma de schelete fosforescente, am avut tot felul de activitati haioase impreuna cu grupul. Recomand din suflet taiatul dovlecilor (filmele de pe internet pot servi ca "protocol operator" fara nicio problema) precum si organizarea pentru copii a jocurilor de cautare de comori. Daca aveti un pic de spatiu sau daca decorul e cel al unei case cu gradina la tara (de ex. la bunici), puteti presara indicii si puteti sa-i conduceti din aproape in aproape catre "comoara", procurandu-le si sperieturi pe alocuri. Trebuie sa va marturisesc ca ultimul indiciu l-am pus in craniul pe care am invatat anatomie atunci cand eram studenta in anul I... Asta da sperietura :) Printre altele am compus si poezioare in care indiciile erau sub forma de acronim sau ghicitoare in versuri. Stiu ca pare complicat dar o sa va distrati grozav organizand toate lucrurile astea cu partenerul/a sau cu prietenii.
Daca sunteti organizatori model, puteti crea petreceri tematice sau daca sunteti parinti model, puteti regiza o piesa de teatru cu copiii vostri si ai prietenilor... Dar pentru nota 10 e de munca :)

3. Nu trebuie uitat ca sub invelisul profi pe care-l arboram din cand in cand, suntem copii. Nu stiu pe unde citeam ca asteptam toata viata sa ne maturizam... Din punctul meu de vedere, asa e. Desi sunt cat pot de responsabila, de serioasa etc., nu ma imaginez niciodata sub forma unui adult, ci sub forma unui copil in haine de adult. Poate e modul meu de a nega trecerea timpului dar cred ca mai sunt si altii in situatia asta. Si-apoi e bine sa nu te iei foarte in serios. Sau sa te iei un pic si la misto...

4. Se pot organiza petreceri din Halloween si in doi. De exemplu, vizionarea integralei Familiei Addams. Sau Sleepy Hollow... Sau Edward Scissorshands... Sau Corpse bride. In general Tim Burton. Sau The Others... sau de ce nu Hitchcock? Spre dimineata, puteti citi si poemele lui Tim Burton (la noi, in traducerea talentatului Marius Chivu).

joi, 27 octombrie 2011

Why, Roy darling, this painting is a masterpiece?

Astazi este ziua  in care s-a nascut Roy Lichtenstein.
Acum cativa ani am vazut la Muzeul Reina Sofia o expozitie care mi-a schimbat perceptia asupra artei lui.

Si in modul in care si-a construit opera salasuieste o lectie pe care nu contenesc sa o invat. Simplificat formulata: nimeni nu e mare degeaba.

Poate pentru cei mai putin familiari cu pop-artul, Roy facea doar benzi desenate asa cum Andy Wharol picta cutii de supa si de CocaCola. In practica, sunt cel putin doua dimensiuni ale operei lui Roy Lichtenstein despre care cred ca trebuie vorbit, cam ca in cazul oricarui artist: 1. tehnica; 2 semnificatia.

In ceea ce priveste tehnica, cea mai mare parte a operei lui este realizata pe o trama pixelata pe care si-o alcatuia singur cu ajutorul unor matrici enorme. Pixelii astia au diverse culori. Tot in ceea ce priveste tehnica trebuie remarcat ca in general instantaneele surprinse au un decupaj aproape cinematografic. Practic inca din anii 60 Lichtenstein a anticipat doua curente majore ale civilizatiei noastre: imaginea digitala/calculatorul si cinematografia.


Astfel ajungem la al doilea punct. Roy Lichtenstein, ca intregul curent pop-art, a facut misto de societatea in care traim. A surprins consumismul  -o parte din tablouri au structura unei reclame-, a surprins criteriile standard de frumusete pe care de cateva decenii nu incetam sa ni le impunem  - blonde sulfuroase cu buze voluptoase, barbati bine dotati cu muschi si barbii patrate, pe care prin artificialitatea imaginii ii dezgoleste de suflet - criterii derivate tot din cinema, a surprins ridicolul eroilor contemporani. Imi place de asemenea cum reuseste sa sintetizeze intr-o singura replica o stare de spirit, o poveste, un cliseu.

Nu pot sa il enumar neaparat printre pictorii mei favoriti din simplul fapt ca sunt mai atasata de alte imagini si ca pentru mine pop-art-ul este mai aproape de un curent ideatic decat de unul pictural. Dar trebuie sa recunosc ca aportul lui Roy Lichtenstein in ceea ce inseamna arta contemporana a fost major. Va las in compania imaginilor...


Delicatetea

Dupa ce, mai devreme in cursul acestui an, am citit Potentialul erotic al sotiei mele, iata ca am lecturat si Delicatetea aceluiasi David Foenkinos.
Dupa ce am terminat cartea -  destul de rapid pt ca se citeste repede -, m-am intrebat ce parere am despre acest scriitor. Am ezitat putin dar raspunsul nu a intarziat sa apara.

Cu siguranta, David Foenkinos stie sa scrie adica are tonus, structura si un umor personal care, dupa mine, seamana un pic cu umorul din filmul Amelie Poulain, comentariile acelea din offf cu ironie, dar o ironie delicata. Poate nu intamplator personajul principal al cartii, Nathalie, va fi interpretata in varianta ecranizata de Audrey Tautou.

Pe de alta parte, chiar din structura asta rezulta cateodata redundanta... mici comentarii, fragmente care fac ca totul sa fie prea cautat, prea explicit... Cuvantul delicatete cel putin ne scoate ochii pretutindeni :) Personajele cartii citesc cu pasiune in prima parte si apoi uita sa mai citeasca in a doua parte ceea ce face o parte dintre referintele literare justificate si o parte dintre ele de prisos. Personajul principal, Nathalie, debutat in mod promitator pierde din profunzime pe parcursul cartii asa cum mi se pare ca si intriga "cum face o tanara femeie vaduva dupa o casatorie minunata ca sa se regaseasca si sa-si redoreasca viata?" este prea putin, prea superficial exploatata. In plus, personajele cartii incep sa se inregimenteze din a doua jumatate a cartii in doua categorii grosiere: delicatii si nedelicatii. Printre delicati, ii regasim pe Nathalie, pe sotul defunct, François, pe Markus, printre nedelicati pe Charles, pe Chloe etc. Mai sunt si alte povesti care se pierd: pe florareasa care a dat peste François cu masina autorul o urmareste un pic dupa care o pierde din vedere... O lasa cumva in asteptare intr-o parte a cartii si nu o mai reactiveaza niciodata.

Am fost critica; au existat insa si fragmente care mi-au placut. Vizita cathartica pe care i-o face Nathalie tatalui sau intr-un miez de noapte, reintoarcerea in casa bunicii... sunt niste momente autentice, pe care le putem cu usurinta decupa si din viata reala. De asemenea, finalul cartii mi se pare o gaselnita buna. O sa vedeti.

In concluzie, parerea e aceeasi: un roman binisor scris, cu un umor real, care insa doar atinge usor toate subiectele pe care si le propune, fara a intra in profunzime, fara a genera emotii de amploare. O lectura care te face optimist cand esti tanar scriitor: daca ai un editor bun ca Gallimard-ul, ai sanse sa ajungi la fel de cunoscut ca David Foenkinos... Dar ce se intampla cu ramasul in istoria literaturii?:)

miercuri, 26 octombrie 2011

Internetul, copiii si educatia

Am citit ce-a scris Chinezu si am mers si la sursa: copiii nostri petrec mai mult timp pe internet decat ai lor, de pe EU Kids Online. Copiii români stau în medie 119 minute zilnic pe net, în medie, față de media europeană de 88 de minute.In plus Romania a fost clasata la categoria "higher use, higher risk".
Studiul isi propunea sa evalueze comportamentul copiilor in online, accesul si frecventa utilizarii, eventualele pericole si factorii care contribuie la toate aceste aspecte.

Acum intrebarile pe care mi le pun fata in fata cu aceste rezultate.

1. E bine ca stau mai mult copiii nostri pe net?

Chinezu spune ca poate vor deveni bloggeri ca noi. Insa la o citire mai atenta vedem ca numai 1 din 5 copii a folosit un site de transfer de fisiere sau a creat un avatar si numai jumatate din numarul acestora din urma au creat un blog. Asadar majoritatea copiilor folosesc continut deja creat ceea ce inseamna o receptare pasiva similara, daca vreti, cu cea din televiziune.Se pare ca nici pentru dezvoltarea skillsurilor tehnologice nu e foarte util. Doar 36% dintre copiii de 9-16 ani intervievati sustin ca folosesc internetul mai bine decat parintii lor.

2.De ce stau copiii romani pe net mai mult decat altii?

Studiul identifica o serie de factori care determina profilul copiilor unei tari dpdv obiectivelor studiului: cadrul de reglementari, infrastructura tehnica, sistemul de educatie, valorile culturale. Mediatorii sunt: parintii, scoala, colegii si prietenii. Cum s-ar traduce asta? Nu stiu cum stam cu reglementarile deci in zona asta ma voi limita sa observ ca la noi exista inca piraterie nepedepsita. Credem si ii incurajam si pe copiii nostri sa faca la fel ca filmele, muzica etc. trebuie downloadate gratuit de la altii. Infrastructura tehnica pentru internet cred ca este destul de generoasa si probabil ca in Romania acestor ani sa ai internet nu costa mult si este un obiectiv realizabil, chiar la un trafic corect (desi in studiu Romania nu sta prea bine cu doar 24% dintre gospodarii conectate).

Personal, ma intereseaza mai mult sa comentez despre sistemul de educatie si valorile culturale. In ceea ce priveste scoala nu pot sa nu remarc faptul ca in UE, spre ex, in Franta, scoala acopera un interval orar mai important din viata individului, reglementand si o parte din activitatile lui extracurriculare. Copiii stau la scoala de la ora 8 la ora16/17, cu o pauza convenabila de masa si odihna, cu posibilitatea de a-si face temele supravegheat in timpul ultimei ore astfel incat sa nu ramana foarte mult de munca pentru acasa. Anumite activitati extracurriculare pot fi facute in cadrul/continuarea scolii in timp ce pentru altele poate fi gasit timp miercurea cand orarul este doar pana la pranz. Avantajele unui astfel de program sunt ca invata copiii cu un program riguros si continuu; permit parintilor sa munceasca in timpul zilei; ii disciplineaza in ceea ce priveste temele; evita 'pierderea' timpului; stimuleaza activitatile sociale si spiritul de echipa. Pe scurt: nu stau jumatate de zi singuri, uitandu-se la televizor sau pe internet. Dezavantajele sunt acolo unde copiii ar putea dispune mai bine de timpul lor decat o fac dupa un program stabilit in functie de medie. Adica familii in care li s-ar putea oferi alte activitati extracurriculare interesante: limbi straine, cantat la instrumente, sport etc.

In ceea ce priveste valorile culturale, nu pot sa vorbesc din prisma parintelui dar pot sa vorbesc din prisma a ceea ce imi proiectez ca voi fi ca parinte, precum si din prisma experientei altor apropiati. Cred ca a fi parinte inseamna o meserie, adica inseamna INFORMARE corespunzatoare pentru a putea da o educatie corespunzatoare, pentru a putea da suficienta caldura si afectiune fara a face abateri de la disciplina, pentru a putea furniza o alimentatie sanatoasa cu obiceiuri corecte pentru o viata intreaga. Aici intervine si reglementarea internetului. Ca parinte (conditionat intru catva si de timp, bineinteles) poti sa stabilesti cat are voie copilul tau pe calculator/internet astfel incat sa deprinda skills-urile de baza, corespunzatoare varstei lui, dar fara sa faca exces de jocuri, de utilizare a informatiei inadecvate etc.  Si toata arta este sa faci in asa fel incat sa nu para o pedeapsa sau o constrangere ci un program de viata frumoasa. Pentru asta exista strategii in carti pe care parintii informati le pot deprinde. Apoi aplicarea lor desigur ca depinde si de talentul de pedagog al parintelui, de savoir-faire-ul lui, de personalitatea copilului si de educatia pe care acesta din urma a primit-o pana atunci.

Asta mi se pare mesajul de final cu cuvinte MARI: lucrurile nu trebuie lasate la intamplare. Tot conform studiului, internautica se petrece cel mai bine atunci cand parintii navigheaza impreuna cu copiii lor (foto de aici). Puterea exemplului?

Literatura de Halloween

Am un reading mood mai special zilele astea si, intrucat se apropie Halloweenul, mi-am dat seama ca am putea face o lista de lecturi "obligatorii" de Halloween :)

1. Cred ca prima data cand am simtit cum trebuie sa simti de Halloween a fost cand am citit Crimele din Rue Morgue de Edgar Allen Poe. Lectura delicioasa, plina de fiori reci pe sira spinarii :) Cartea o primisem ca premiu prin clasa a VIIa (deh, ne sponsoriza Nemira sau cine a publicat-o prima data) si am tot amanat-o. Am citit-o dintr-o suflare...dar cam rece suflarea...Brrr

2. Stiu ca asta-i o recomandare clasica: Agatha Christie - orice. Tot pe la vreo 13 ani, eram cu parintii mei la mare, in calitate de oaspeti in apartamentul destul de mare al unor prieteni. Camera mea era in partea opusa fata de a lor. Imi uitasem cartile acasa asa ca am luat din biblioteca ceva...accesibil, estival :) Agatha Christie- Crima din Orient Express. Am terminat-o pana dimineata pentru ca nu suportam sa o intrerup de frica sa nu cumva sa dau peste 'autorul crimelor' in carne si oase, tocmai in apartamentul asta din Constanta.

3. O recomandare scurta: Mark Twain - A Ghost's Story. Se gaseste si pe net...

4. Din categoria suspans si literatura contemporana. Eu m-am distrat cu Arturo Perez Reverte - Tabloul flamand. Este pentru iubitorii suspansului, sahului, picturii sau intrigilor complicate...Sau toate la un loc. Revizuiti regulile de sah inainte...Veti participa intens la mutari pe tot parcursul cartii :)

5. Tot categoria lecturi clasice - subdomeniul literatura sudamericana contemporana: Cronica unei morti anuntate - Gabriel Garcia Marquez. Poate ca e deja citita dar merita sa o trec aici. Practic a fost prima carte al carei scop nu era intriga criminala, in care am citit suspans.

6. Un Ray Bradbury mai pentru copii - The Halloween Tree. Recunosc ca nu a fost pe lista mea de lecturi dar mi-a placut descrierea de pe Amazon " recaptures the surreal spookiness of a child's Halloween with the knowledge of an adult. One of Ray Bradbury's relatively few books for children is a wildly imaginative ride, with a strong subtext about friendship and death itself."

7. Poezia Halloween a lui Robert Burns. De citit cu voce tare la sfarsitul petrecerii, la lumina lumanarii sau in jurul semineului... :)) sau, ceva mai usor de lecturat in engleza, The Owl de Lord Alfred Tennyson... stiti cel cu It's better to have loved and lost than never to have loved at all :) N-am gasit traduceri in romana ...


Adaugati si voi... Lista ramane deschisa...

marți, 25 octombrie 2011

Despre accidente

Astazi mi s-a parut o zi de toamna rece, din aceea in care apreciezi cu adevarat o cana fierbinte de ceai sau de lapte si iti vine sa stai la gura sobei/semineului cu laptopul in brate si sa scrii ceea ce crezi.

Asa ca jos cu cenzura, hai sa scriu ce cred.

De cateva zile ocolesc "cazul Huidu"pentru ca presa a scris mult, mult prea mult. Aveam senzatia ca daca scriu despre asta nu voi face nimic decat sa intru in randul celor care se baga in seama. Poate ca e asta si fac scriind postul asta dar, dat fiind frigul, ceaiul si postul de pe blogul lui Huidu, vreau sa spun ce cred

Atunci cand am consimtit sa utilizam masina in calitate de soferi, ne-am asumat riscul de a deveni intr-o buna zi victime sau vinovati. As vrea sa ii rog sa ridice mana pe soferii care nu au mers cu peste 20km/h peste viteza legala, care nu au depasit pe linie continua, care nu au mers pe contrasens pe o strada cu sens unic, care nu au depasit in curba. Eu una NU am ridicat mana. Stiu ca cei mai multi dintre cei care se simt in largul lor la volan au incalcat la randul lor toate aceste reguli de circulatie. Daca e sa calculam procentul dintre cei care au masini bune, sunt sigura ca e mai mare decat procentul din populatia generala. Sigur ca toti ne-am spus: "cand am incalcat noi regula asta, nu ne-am asumat aproape niciun risc pentru ca ne-am asigurat in prealabil". Nu este adevarat. Am incercat sa minimizam riscurile in functie de capacitatile noastre (spirit de observatie, viteza de reactie, experienta etc) dar in niciun caz nu am fost in afara oricarui pericol. Asa cum de mult ori am trecut pe langa situatia de a deveni victimele altora. Anual in lume mor peste 1,3 milioane de oameni in accidente de masina iar 50 de milioane sunt raniti. Din vina lor sau a celorlalti.

Pe de alta parte, din perspectiva victimelor, situatia este de neindurat. Cum sa nu te revolti impotriva celui care ti-a luat fiintele cele mai dragi, care a adus doliu intr-o zi cu soare, cum sa nu ceri sa fie pedepsit "faptasul" atunci cand ai tai erau nevinovati?  Cum sa nu te agati de orice ca sa-l vezi pedepsit, desi asta nu ti-i va aduce inapoi pe ai tai? Revolta, mania, dorinta de razbunare sunt sentimente umane. Si daca mai afli despre el din presa ca este tiparul individului cu comportament de risc... asta nu-ti domoleste durerea.

Si-acum as vrea sa ne intoarcem un pic in postura soferului care a avut un moment de neatentie/inconstienta soldat cu o catastrofa. Cred ca indiferent de simpatii sau antipatii, nu o sa ma contraziceti: avem de-a face cu un om inteligent. Sunt convinsa ca printre starile prin care a trecut el in momentele imediat ulterioare accidentului se numara si revolta impotriva propriei persoane, si suferinta fara limite.

Nu e o pledoarie pro sau contra pedeapsa. Este o pledoarie la intimitate. Se putea intampla oricui dintre noi astia care NU am ridicat mana. Si este foarte grav ce s-a intamplat: au murit 3 oameni. Dar avem de-a face cu un om care a fost suficient de onest, care nu a incercat sa se ascunda sau sa musamalizeze, asa cum s-a intamplat cu alte cazuri adeseori citate (sotia lui Paunescu etc). De ce trebuie sa acoperim suferinta unui om care a facut ceva in viata (macar un nou gen de emisiune in peisajul Ro) si plansul unor oameni care si-au pierdut fiinte dragi cu zgomotul lipsit de fond al unor persoane care nu au facut nimic decat turism de cluburi sau televiziuni (Oana Roman, Oana Zavoranu, manichiuriste etc) sau cu o revoltare de telespectator de telenovela? Mai ales ca, dupa stiinta mea, familiile victimelor au fost decente. Nu putem doar sa tacem si sa acompaniem cu decenta niste oameni intr-o situatie dificila: fie ea pierderea celor apropiati, vina, pedeapsa?


duminică, 23 octombrie 2011

Generatia de 30 de ani

Generatia de 30 de ani... adica generatia mea, desi eu am 20 de ani :)... a fost pusa sub lupa (n-as zice sub microscop, pentru ca nu-s asa detaliate datele) de catre revista Les InRockuptibles, o revista mereu interesanta si inspirata.
Mie mi s-a parut interesant ce a iesit in ancheta CE AVEM LA 30 DE ANI? o comparatie intre anii 70 si acum

Cuplu
Anii 70 - un barbat se casatoreste la 24.7 ani, o femeie la 22.6 ani
Acum - un barbat se casatoreste la 31.7 ani, o femeie la 29.8 ani

Copii
Anii 70 - oamenii deveneau parinti inainte de 30 de ani (tata la 26.5 ani, mama la 24)
Acum - devenim parinti dupa 30 de ani (tata la 31.5 ani, mama la 30.1 ani)

Locuinta
Anii 70 - accesul la proprietate avea loc in jurul varstei de 29 de ani
Acum - la 30 de ani inchiriem, devenim proprietari la 37 de ani

Pasapoarte
Anii 70 - se petreceau in jur de 4 zile pe an in strainatate
Acum - petrecem in jur de 12 zile pe an in strainatate, fara a calcula calatoriile profesionale

Ecran
Anii 70 - 75% dintre camine aveau un televizon si cei intre 25-34 de ani urmareau TV aproximativ 7ore pe saptamana
Acum - cei de 25-34 de ani urmaresc TV 19 ore pe saptamana iar, in afara activitatilor profesionale, se afla la calculator sau la console 16 ore pe saptamana. In total 35 ore in fata ecranului

Tigari
Anii 70 - 41% dintre barbatii de 30 de ani fumau, inclusiv cei care fumau ocazional.
Acum - procentul e de 45%

Parteneri sexuali
Anii 70 - barbatii de 30 de ani declarau ca au avut 9.4 parteneri sexuali, femeile 2
Acum - barbatii declara ca au avut 10.3 partenere, femeile 5.1

Salarii
Anii 70 - o persoana de 30 de ani castiga echivalentul a 1036 euro, cu 15% mai putin decat o persoana de 50 de ani
Acum - o persoana de 30 de ani castiga 1800 euro brut pe luna, adica aprox 40% mai putin decat un cvintagenar (ma rog, nu in Romania)


Diplome
Anii 70 - 57% dintre trentagenari incetasera studiile inaintea varstei de 16 ani, 15% aveau bacalaureatul  si doar 8% studiasera dincolo de varsta de 22 ani.
Acum - 63% au BAC-ul si 44% au diplome de invatamant superior.

Vacante
Anii 70 - aproximativ 55% dintre persoanele de 30 de ani plecau in vacanta in fiecare an
Acum - aproximativ 60% au plecat in vacanta in 2010.

Presa
Anii 70 - 41% citeau ziarul aproape in fiecare zi
Acum - 16% citesc ziarul aproape in fiecare zi

Somaj
Anii 70 - 3% dintre barbati erau someri si 9% dintre femei
Acum - 14% dintre cei de 30 ani se afla in cautarea unui loc de munca

Sigur ca datele astea sunt aproximative;  ele sunt luate din studii diferite care au cel mai probabil metodologii diferite ( INSEE; INSERM; diferite raporturi asupra practicilor culturale si sexuale in Franta pentru anii 70; INSEE, CREDOC, INSERM, contextul sexualitatii in Franta 2006 si Practicile culturale in Franta in epoca digitala 2009 pentru Acum). Mi se pare ca dincolo de posibile erori (as zice ca magnitudinea lor nu e chiar asa mare dar sociologii s-ar putea sa ma contrazica), e clar ca avem alte prioritati (cariera asupra familiei, viata sexuala libera asupra vietii de cuplu, calatoriile asupra stabilirii unui camin; ecranul asupra presei scrise etc). Desi aparent se castiga mai mult (in Franta), cred ca puterea de cumparare a banilor e posibil sa fie mai mica si ne dam drumul mai greu in viata... Despre asta un articol si aici.
Sa fie asta the generation gap?

Sunt curioasa ce credeti despre datele astea si cum vor arata ele peste inca 20-30 de ani... Fara glume privind Bac-ul :))))

vineri, 21 octombrie 2011

Raspunsuri la intrebari

Viata e mereu surprinzatoare, chiar si in chestiile marunte.
M-am apucat de vreo doua seri, la putin timp dupa postul despre Motive de plecat sau de ramas sa citesc Andrei Plesu - Despre frumusetea uitata a vietii. Asa cu gandul ca poate as mai scapa de framantarile cotidiene si m-as intoarce la altele, mai fundamentale :-) permisa sa-mi fie exprimarea...

Iar raspunsuri la intrebari...  gasesti mai mereu la Andrei Plesu

Si iata peste ce fragment am dat in articolul al carui link il aveti mai sus:

"Lucraţi conştiincios în ograda priceperii dumneavoastră, fără planuri de mîntuire universală, fără aşteptări nerealiste. Mă tem că, la această oră, soluţia nu poate veni de la mari aglutinări de energie, de la organizaţii militante, partide, „grupuri de iniţiativă“, apeluri eroice. Trebuie mai curînd să reîncepem de la buna îndărătnicie a responsabilităţii individuale, de la onestitate privată, hărnicie, exercitare tenace a propriilor aptitudini. A-ţi face un program de viaţă din cinste şi competenţă, „a-ţi face bine treaba“, a te concentra pe lotul tău de obligaţii profesionale şi morale e, deocamdată, mai productiv decît a te epuiza în acţiuni de masă, în activism public, în vervă agitatorică. Cîteva milioane de cetăţeni conştiincioşi pot schimba ţara în mai mare măsură, cred, decît o echipă de „manageri“ euforici.  E totuşi straniu că entuziasmul excesiv, scuzabil prin juvenilitate şi bună-credinţă, n-a reuşit să mă contamineze, dar că oboseala mea cronică a fost mai curînd vindecată de reprezentanţii taberei opuse: aceea a nevroticilor, a pesimismului neptunian, a lehamitei. Entuziaştii au, măcar, în priviri, o anumită lucire de candoare. Vor ceva, sînt gata de atac, aspiră la o rezolvare. Victimele lehamitei plimbă peste lume o privire obturată de cataractă."

miercuri, 19 octombrie 2011

Un medic are nevoie de noi pentru ca viata sa-i fie salvata!

Stiu ca zilnic auzim de lucruri tragice, de imbolnaviri, ca sute de persoane din jurul nostru au nevoie de ajutor...

Desi pana acum nu m-am implicat in promovarea niciunuia din aceste cazuri, astazi nu e vorba despre un caz. Este vorba despre un coleg al nostru, despre un fost student de-al meu, despre un tanar care a fost operat in urgenta a doua zi dupa ce si-a sustinut examenul de licenta si al carui vis era sa devina medic, sa-i salveze pe altii.

Nu va ganditi ca nu puteti dona sume mari. Din sumele mici stranse din mana mai multor oameni se poate face o suma mare, care sa-l ajute semnificativ. Si asa cum sigur a existat macar un doctor vreo data fata de care aveti un gand bun, faceti la randul vostru ceva pentru un doctor!

Mai multe detalii puteti afla de pe site-ul pe care colegii lui l-au pregatit pentru el. Este un exemplu de solidaritate umana rar intalnit. Colegii au facut tot ce se poate ca sa se afle despre cazul sau. Si-au pus cu totii la poza de pe facebook afisul alaturat. Au sharuit linkul si au scris nenumarate mailuri prin care cer ajutor.

Siteul lui Catalin


Constantin Stan - Confesiuni fara glorie

Editura Tracus Arte şi Muzeul Literaturii Române ne invită să ne reamintim de cel care a fost scriitorul Constantin Stan prin intermediul ultimei sale cărţi - Confesiuni fără glorie.

Constantin Stan a apucat sa rasfoiasca aceasta carte inainte de a inceta din viata. Mai mult, fragmente din ea puteti gasi pe blogul lui Constantin Stan.

Anuntul a fost facut de sotia sa, Sonia Cristina Stan. Lansarea va avea loc marţi, 25 octombrie, la Muzeul Literaturii Române, ora 13.00.

luni, 17 octombrie 2011

Healthy breakfast

Am tot vazut ca lumea ajunge pe blogul asta cautand mancare :) Foarte bine :) Despre sushi am scris la cererea publicului... acum cautarile pun o intrebare fundamentala: ce e micul dejun sanatos? adica healthy breakfast?
Tema m-a tentat imediat pentru  ca micul dejun este masa mea preferata, este momentul magic al zilei cand te incarci pozitiv pentru tot ceea ce urmeaza sa ti se intample in jurul unei cesti de cafea. Poate ca pranzul este mai 'sociabil' si cina mai romantica dar micul dejun are o sinceritate dezarmanta :-)

Drept care citez mai jos recomandarile Mayo Clinic in privinta asta

De ce trebuie sa te preocupi sa iei un mic dejun sanatos? Ca sa iti optimizezi productivitatea pe parcursul diminetii si sa ai suficienta energie pentru tot ce ai de facut; ca sa eviti cresterea in greutate; ca sa eviti sa mananci tot ceea ce dauneaza sanatatii

Ce include?
  • Cereale integrale: tartine pe baza de cereale integrale (paine intreaga, toast), chiar biscuiti din faina integrala (preferabil fara zahar sau sare), cereale integrale uscate pentru lapte, muesli (cu conditia sa nu coloreze laptele - nu cele cu ciocolata, si preferabil fara supliment de zahar; cele mai bune sunt cele cu continut de fibre >3g/portie, ideal 5g/portie, si cele cu continut caloric cat mai redus, bineinteles)
  • Proteine cu continut scazut de grasimi: ex. oua fierte tari
  • Lactate cu continut scazut de grasimi: ex. lapte degresat, iaurt cu continut redus de grasimi, branza ex.branza tartinabila de capra sau cea proaspata de vaci
  • Legume si fructe: proaspete sau congelate, sucuri de fructe fara zahar supraadaugat si fara conservanti, smoothies facute proaspat din fructe
Inutil sa spun ca prajelile nu sunt incluse in schema asta :) Insa intra o groaza de combinatii de la cereale cu lapte/iaurt si un fruct la toasturi cu branza de vaci sau un ou fiert tare. Fructele extra.Croissantele din pacate nu le pot recomanda desi... toti mai gresim :)

Iar cafeaua... Mmm... aici alta discutie...
O recenzie sistematica din 2011 arata ca un consum de cafea de peste 3 cesti pe zi nu creste riscul de hipertensiune arteriala comparativ cu cei care beau <1ceasca/zi iar alte recenzii recente arata o corelatie inversa intre consumul de cafea si diabet, diferite tipuri de cancer, bolile Alzheimer si Parkinson (adica apar mai rar la cei care consuma cafea). La cei dependenti de cafea, dupa un consum important, pot totusi aparea oboseala musculara si senzatia de epuizare. Apropos de lista lunga de beneficii, sigur ca cele mai multe studii nutritionale au o groaza de factori de eroare necontrolati/necontrolabili dar... Enjoy your cup of coffee tomorrow morning!

Ana Aslan si Echipa Olimpica a Romaniei

Iata si o campanie care aduce Romania acasa si poate o duce si peste hotare. Desi este o campanie de reclama la un produs romanesc, am ales sa public spotul deoarece  mi-a placut, 1%din incasari vor fi destinate Echipei Olimpice a Romaniei si... poate ne aduce aminte cateva personalitati pe care le apreciem. Si vine ca o continuare interesanta la Motive de plecat sau de ramas.


Cred ca nu e inutil sa amintesc ca dr. Ana Aslan a avut specialitatea geriatrie si a fost directoarea Institutului National de Geriatrie si Gerontologie timp de 30 de ani. Ea a evidentiat rolul procainei in ameliorarea leziunilor distrofice legate de varsta, realizand si brevetand din 1952 produsul Gerovital, iar in 1980 inventeaza impreuna cu farmacista Elena Polovrageanu produsul Aslavital. In 1952, odata cu descoperirea Gerovital, a primit din partea Organizatiei Mondiale a Sanatatii premiul si medalia Leon Bernard.

Printre personalitatile care au urmat tratamente cu Gerovital se numara: Tito, Charles de Gaulle, Nikita Khrouchtchev, John Fitzgerald Kennedy, Indira Gandhi, Imelda Marcos, Marlène Dietrich, Konrad Adenauer, Charlie Chaplin, Kirk Douglas, Salvador Dalí

Motive de plecat sau de ramas

Am luat o leapsa de la Vlad (acum vreo luna) pentru ca postul lui m-a impresionat teribil. E glasul interior care vorbeste in mine in fiecare dimineata. Si probabil in multi ca mine sau ca el. Nu de mult, de vreo 2-3 ani, de cand realitatea ma loveste mai tare in fiecare zi. Sincer, si i-am zis si lui, e greu sa scrii mai bine decat el. O sa incerc sa formulez insa altfel.

Eu mi-am spus mereu ca voi ramane in Romania, ca si daca ma duc sa invat ceva pe-afara (si am avut ocazia de cateva ori) ma voi intoarce mereu sa aplic in tara mea, pentru oamenii care-mi sunt dragi, "ca sa fie si la noi bine". Si, spre deosebire de Vlad, de cateva ori mi s-a dat de inteles ca as putea face diferenta. Dar pentru asta iti trebuie resurse. Si in afara de faptul ca, intre toate, cel mai greu te descurci cu oamenii..., de obicei incurajarile dureaza un timp limitat. Si-apoi faci fata sau nu faci fata, iti iese ceva sau nu-ti iese, cand tragi linie nu vezi nicio schimbare (ori nu primesti nici recompensa, nici sanctiune; ori primesti cate o parte din amandoua; in orice caz la final da cu zero).

Motivele mele de plecat:

1. vreau sa inteleg principiile dupa care functioneaza competitia in mediul in care lucrez si imi doresc ca ele sa fie cele corecte. Vreau sa stiu regulile jocului. Nu poti sa joci dupa reguli importate sau validate ale jocului, atata timp cat ele nu se aplica in tara ta. Sau ai optiunea de a ramane un vesnic neadaptat. Insa my left brain, ala de e responsabil cu logica, nu-mi permite varianta asta.
2. sunt un challenger. Dar imi aleg provocarile. Decat sa ma multumesc cu o situatie stabila care nu ma satisface, de cele mai multe ori aleg schimbarea si riscul bine echilibrat. Probabil ca mi-e mai usor sa raman decat sa plec, dar daca nu ma mai regasesc in locul in care raman, o sa plec.
3. cred ca si in medicina relatia trebuie sa fie contractuala. Si nu e vorba de relatia cu pacientul, acolo dai tot ce poti ca sa il faci bine. Este vorba de relatia cu angajatorul. De fiecare data cand semnezi un contract, o parte dai tu, o parte o da el. Daca vreuna dintre parti nu-si respecta contractul, el se incheie. Nu inteleg de ce ar fi altfel atunci cand esti medic. Sigur, iti doresti sa ai pacienti, sa ii ingrijesti, ai si recompense morale, si recompense care tin de identitate si orgoliu. Dar astea le ai indiferent de angajator sau chiar sunt mai numeroase atunci cand angajatorul isi face bine si organizat treaba. In plus medicii sunt resurse umane greu de format si foarte costisitoare (in jur de 12 ani de studii facultate + rezidentiat). Nu ceri unui om pe care statul a cheltuit 12 ani sa faca munca unuia format doar 4 sau 6 ani. Asa cum nu ceri nici reversul. Ori la noi intalnesti ambele situatii. Disperant nu e ca le intalnesti acum sau ca le intalneai acum 4 ani ci ca decidentii nu se autosesizeaza. Daca am folosi toate resursele umane la nivelul lor si daca formarea ar fi intotdeauna formare pe bune atunci ar creste volumul si complexitatea cazurilor rezolvate si, prin urmare, nivelul de sanatate al populatiei. Dar nu conteaza cati bani a cheltuit statul pe formarea lor...La noi mesajul decidentilor e: "dragi doctori, daca va plangeti, la revedere!".
4. ma irita campaniile impotriva medicilor, modul in care sunt de fiecare data targetul presei atunci cand ceva, altceva, nu merge. Nu inseamna ca nu exista probleme, ca nu exista oameni fara onoare, ca nu se ia spaga (apoi e ca la adulter, trebuie vazut si de ce a avut loc). Dar as vrea sa vad si campanii frumoase. Citeam acum catva timp in Midi libre un articol ingrijorat ca doctorii dintr-o regiune a Frantei au hipertensiune intr-un procentaj foarte ridicat, ca sunt epuizati, nu-si iau vacantele si stresul asociat profesiei e foarte mare. Mi-ar placea sa vad primul reportaj de prima pagina in care sa se intrebe cineva: dar oare cum traiesc oamenii astia, unde locuiesc, cat prevede legea ca au voie sa castige, cate ore de munca fac mai exact, cum o duc cu sanatatea, la ce riscuri sunt expusi?
5.impolitetea si agresivitatea din jur. Ca si la Vlad. Fara explicatii. Poate un alt post

Motivele mele de ramas nu-s mai putin importante:

1.vreau sa ajut la schimbare. Sunt naiva si inca mai cred ca se poate. Si vreau sa fiu parte din ea. Vreau sa-mi folosesc my left brain for it. Sa citesc, sa ma informez, sa invat, sa vin cu initiative si sa ajut sa se faca ceva. Am idei pentru invatamantul medical, am idei pentru pacientii oncologici, am idei legate de chirurgia oncologica, de tehnicile noi, de cercetare etc. In domeniile astea, cel putin, mi-ar placea sa fiu parte din echipa. Si imi place sa muncesc. Si nu e un mesaj politic:)). Numai ca aici va aparea un dar... si anume ceea ce spuneam in paragraful 2 din introducere.
2. sunt un challenger. Merge punctul 2 de la motive de plecat citit invers :)
3. sunt patrioata. Datorita procentajului mic din populatie in care auzi chestia asta, sa fii patriot e un fel de maladie. Imi place sa povestesc despre tara mea, o gasesc frumoasa, duc mereu prin strainatate cadouri surprinzatoare legate de ea (si totusi ...chic). Iubesc Bucurestiul, iubesc faptul ca sunt acasa si, desigur, intre ai mei ma misc altfel, le inteleg glumele, mistourile, le inteleg spaimele, angoasele, adeseori si subtilitatile.Imi iubesc familia si prietenii. Dati vina pe my right brain!

Pe de alta parte insa, si cred ca asta e mesajul de final, nu mai simt dihotomia intre a pleca si a ramane. Europa, cel putin, e un sat mai mare. Nu inseamna ca daca muncesti 2-4-6-10 ani intr-un loc, fie el Bucuresti, Londra sau Niort, ai ramas acolo. Poti sa ramai mereu roman si sa muncesti in Romania, in Marea Britanie pt Marea Britanie sau in Marea Britanie pentru Romania. Poti sa intervii si sa revii de oriunde. Cred ca, pana la urma, nici titlul nu e bun. Intrebarea corecta e: mai poate fi vindecata Romania?

vineri, 14 octombrie 2011

Da un refresh cu BucurARTE

Proiectul Pepsi Refresh promovat de Blogal Initiative da un refresh vietii urbane.  Toti cei care vor sa improspateze cu ceva viata orasului lor sunt invitati sa-si depuna proiectele pe pagina de Facebook a proiectului in perioada 26 septembrie-21 octombrie. Adica mai e putin. Ulterior cele mai votate proiecte vor primi premii din partea Pepsi, premiul cel mare cumuland 20.000 euro pentru a pune proiectul in practica.


Eu am votat cateva proiecte si am venit cu propria mea propunere... evident artistica :)

Proiectul meu: Bucura-te cu BucurARTE

Orasul meu: Bucuresti - Romania
Pe scurt:
Da un refresh vietii noastre urbane, privind in jur. In intersectii, in statiile de metrou si autobuz, pe panourile publicitare intre doua reclame, uneori si pe cladiri. O sa gasesti ceva care sa te surprinda: un poem..., o poza cu o fata frumoasa ca cea de alaturi band cafea... O sa citesti despre ea ca este o pictura de Iser, ca uneori cafeaua poate sa fie stimulant pentru sanatate si vei afla ce fel de haine poarta.
Cultura va invada strazile fie ca e vorba de mici pasaje literare, fie ca e vorba de tablouri explicate in termeni contemporani, analizate din punctul de vedere al hainelor, mancarii, mijloacelor de transport. Lucruri pe care le intelegem cu totii. Dar nu stim ca pot fi privite si astfel. Inconjurati de idei si imagini frumoase pe care vom invata sa le vedem, vom fi mai calmi, mai civilizati, mai frumosi.

Merita sa castige pentru ca:
- din incrancenati si rai ne va transforma din cand in cand in senini, zambitori si un pic mai toleranti;
- va face arta accesibila tuturor;
- le va da o preocupare celor care ... asteapta;
- ne va face apti sa identicam frumusetea in cei de langa noi dincolo de standardele superficiale pe care uneori le practicam astazi;
- transmite tot felul de informatii utile sau interesante despre sanatate, despre mostenirea noastra culturala, despre obiceiurile noastre individuale;
- ne va face ceva mai mandri sa fim romani;
- s-ar putea sa (re)descoperim lucruri interesante de facut in weekend in afara mallurilor si cluburilor: muzeele, teatrele si cartile din biblioteca, spre exemplu;
- ne va educa in special COPIII, ii va face curiosi si dornici de cunoastere.

Daca va place ideea aceasta, nu ezitati sa o votati pe Facebook. Exista si o continuare... dar asta mai tarziu. Este a doua campanie la care particip... si din nou sunt incantata pentru ca are sanse sa faca ceva pentru o viata mai frumoasa.

miercuri, 12 octombrie 2011

Tokyo Bar

Cu siguranta nu este cea mai cunoscuta dintre piesele lui Tennessee Williams. Dar este cea mai personala. Si cu siguranta ati auzit/citit/vazut Un tramvai numit dorinta, Pisica pe acoperisul fierbinte sau Menajeria de sticla. Tokyo bar este scrisa intr-o alta perioada, in 1969, la putin timp dupa destramarea relatiei cu partenerul sau de viata de peste 14 ani (da, un scriitor care diseca atat de realist mariajul si relatiile dintre femei si barbati a fost homosexual) si dupa perioada sa de maxima creativitate care a durat pana prin 1961.

Tokyo Bar este o piesa despre artist in sine (aici un pictor dar probabil imaginea in oglinda a lui TW insusi), angoasele si vulnerabilitatile sale, artist care isi cauta locul in lumea artistica sub presiunea succesului sau anterior dar fara sa fi devenit inca nemuritor si care inca isi iubeste sotia, o partenera de viata de peste 14 ani ce nu poate trai nici cu el, nici fara el. Myriam, sotia, isi petrece timpul incercand sa evadeze din relatia cu Mark, dezastruoasa dar nu lipsita de amintiri placute, evocate de cateva ori pe parcursul piesei, si esuand in aventuri pasagere prin baruri (inclusiv in Tokyo unde se afla impreuna cu Mark pentru a se reface).

Exista o lupta mocnita intre ei, generata de iubirea care inca ii mai leaga dar care nu poate rezista abuzurilor de bautura si droguri, de munca, de adulter sau infirmitatii. Pe partea cealalta a paginii, descoperim incet ca nici ei nu pot supravietui acestei relatii.

Este un text profund, insinuant, emotionant, foarte onest cu sine... pe care am avut ocazia sa il vad intr-un montaj minimalist, foarte adecvat, insa, din pacate, inconjurata de un public dezastruos. De asta am preferat sa vorbesc despre text si nu despre teatru desi poate si acesta din urma ar fi meritat atentie.

duminică, 9 octombrie 2011

Dor de epidemiile secolelor trecute?

Am citit in Time ca peste 1 din 10 parinti sar sau amana vaccinarile copiilor. Ca dintre cei care sunt complianti calendarului de vaccinari, 1 din 4 parinti pun sub semnul intrebarii faptul ca aceasta este cea mai buna metoda de a-si imuniza copiii iar o parte dintre ei se tem de efectele adverse rare ale vaccinarilor.

In 2011, WHO avertizeaza ca a avut loc una dintre cele mai de amploare epidemii recente de rujeola si probabil ca este partial si consecinta nerespectarii calendarului de vaccinari. In Europa 40 din cele 53 de state au raportat peste 26000 de cazuri. Iar in America, unde ultimul caz endemic de rujeola a fost raportat in 2002, anul acesta au fost raportate peste 1000 de cazuri.

E partea nevazuta pe care parintii nu o stiu/ nu si-o mai amintesc. Inaintea unui program intens de vaccinare (sigur cu 1 caz/1 milion efecte adverse grave) existau epidemii foarte grave carora le cadeau victime anual zeci/ sute de mii de copii, uneori cu consecinte grave. N-am vrea sa ne intoarcem acolo, nu?

sâmbătă, 8 octombrie 2011

Premiile Nobel din acest an

Decernarea premiilor Nobel din acest an nu s-a terminat insa am senzatia ca editia 2011 a devenit deja una nu prea populara.

Totul a inceput cu premiul Nobel pentru Medicina decernat celor 3 oameni de stiinta dintre care unul decedat recent, fapt contrar regulamentului, o gafa, daca vreti, pentru ca cei din Comitet nu au stiut despre deces. Ideea mi se pare insa buna. Imunitatea e o zona de extrem interes in perioada actuala.

Dezamagirile au continuat cu laureatul premiului Nobel pentru literatura. Ca in fiecare an, ni-l doream pe Cartaresc. Sau, daca nu, pe Kundera. L-am avut pe Tomas Transtromer (publicat deja in romana dar nu prea citit, in foto mai jos, cantand la pian dupa anuntarea premiului). E frumos ca premiul a mers la poezie. Cum scriam si pe Facebook, e poate o sansa unica sa vedem ca si poezia poate face vanzari. Insa cumva stiu ca premiul asta n-a produs nicio scanteie in foarte multi dintre cei care asteptau cu sufletul la gura numele laureatului. Asa ar fi fost vazut poate si Cartarescu, cine stie?

La fizica si la chimie nu prea ma pricep, trebuie sa ma informez ca sa aflu ce e cu quasicristalele si cu expansiunea accelerata a Universului. Insa nici Nobelul pentru pace nu a reusit sa ma faca decat sceptica. 2 femei din Liberia, una presedinta acuzata de opozitie ca vrea sa cumpere voturi pentru urmatoarele alegeri (sunt sensibila la subiectul asta din motive...nationale), o a treia din Yemen au impartit premiul pentru " lupta non-violenta pentru siguranta femeilor si pentru dreptul femeilor de a participa la actiunile de consolidare a pacii". Poate sunt greu de multumit, nici premiul prea comercial acordat lui Barack Obama nu m-a sedus. Liberia mi se pare inca departe de a-si fi confirmat corectitudinea dar respect miscarile de propulsare a drepturilor femeilor. Totusi, intre laureatii Nobel pana in acest an erau doar 40 de femei si 773 de barbati.

Inteleg ratiunile juriului dar mi-as fi dorit sa fie mai pasionant.
Sa incheiem cu un mesaj bun pentru miezul noptii si pentru Romania dintr-una din poeziile lui Transtromer

Darkness falls. At midnight I go to bed.
The smaller boat puts out from the larger boat.
You are alone on the water.
Societty's dark hull drifts further and further away.

joi, 6 octombrie 2011

R.I.P, Steve Jobs!



Steve Jobs, arhitectul Apple cum il numeste Boston Globe, a murit! Stiu ca ne asteptam la asta dupa indelungata sa lupta cu boala si dupa retragerea de la Apple si stiu ca in ultimele 2 luni am tot avut prilejul sa aflam despre persoana si personalitatea sa. Pentru mine, cel putin, a fost important. Am gasit, la fel ca altii probabil, destule lucruri de admirat in ambitia, viziunea, creativitatea si tenacitatea lui Steve Jobs.

M-au emotionat mesajele din diverse colturi ale Americii si chiar mesajul presedintelui, modul in care mii de oameni au gasit o cale sa-i multumeasca pentru gadget-urile care astazi ne faciliteaza viata.
Time magazine si-a anulat editia pregatita si a pregatit in timpul noptii o editie care-l are pentru a 8a oara pe coperta pe Steve Jobs.

miercuri, 5 octombrie 2011

Dupa Let's do it, Romania!

Anul acesta 250.000 oameni au participat la actiunile Let's do it, Romania, cu 50.000 mai mult decat anul trecut. Nu e putin. Ca sa va dau un termen de comparatie e ca si cand toata populatia municipiului Pitesti ar fi iesit in strada + cateva zeci de mii de prin alte orase. Faptul ca ei s-au aflat la locurile targetate o zi a insemnat curatenie in cateva zone bine alese. Dar ganditi-va ca ei + prietenii + familiile lor vor iesi la picnic si vor strange totul dupa ei, ii vor creste mai bine pe copii si ii vor atentiona uneori pe trecatorii prost educati, povestindu-le cat de greu se strang pet-urile goale de pe langa Olt, Jiu, Arges, Prahova. Cu o floare nu se face primavara, si nici cu 2... insa la anul vor fi mai multi, mai educati, mai hotarati.
Dintre castigatorii campaniei de promovare, cel mai mult mi-a placut Bogdan Cojocaru. A fost original, firesc si exemplificator. Felicitari!

Oameni vazuti prin transparenta

De multe ori, in general cand merg cu mijloace de transport in comun sau cand vizitez muzee, mi se intampla sa incerc sa ghicesc pe fata necunoscutilor de care ma lovesc intamplator cate un detaliu care le-ar putea revela viata. Imi place uneori sa ma joc nascocind astfel istorii de viata.
Cam asta reuseste sa transmita si Marc Desgrandchamps prin picturile sale. Oamenii sunt transparenti si inconjurati de zeci de obiecte care le-ar putea defini viata. Cel mai adesea se afla la plaja, poarta flip-flopi, sunt femei intoarse cu spatele, eventual aflate seriat in mai multe ipostaze. Pictura lui este o imagine a unui prezent efemer in care se regasesc pierdute elemente din trecute si viitor, mici detalii cat se poate de materiale. Sau poate un amestec de realitate cu vis. Personajele evolueaza fara ezitare intre varste, intre relatii de cuplu, intre pre si post maternitate, intre ragaz si viteza cu o naturalete uimitoare pentru o imagine prin excelenta statica asa cum este o panza pictata in ulei. Tablourile reale de foarte mari dimensiuni nu au nimic de a face cu aerul prafuit de acuarela pe care il au imaginile atasate acestui post.
Marc Desgrandchamps are 41 de ani iar lucrarile sale au putut fi vazute intr-o vasta expozitie retrospectiva la Musee d'Art Moderne de la Ville de Paris pana pe 4 septembrie. O expozitie unde am stat cam 2-3 ore cu sotul meu analizand cu grija fiecare detaliu din aproape fiecare tablou (adidasul asta ne-a facut sa discutam cel mai mult). O calatorie halucinanta printr-o multime de vieti!

marți, 4 octombrie 2011

De ce nu mi-a placut Helene Grimaud dar mi-a placut Denis Matsuev


Simt nevoia, de fiecare data cand scriu despre muzica, sa incep cu un disclaimer: nu sunt cu adevarat o cunoscatoare. Dar imi place muzica si uneori ma impresioneaza suficient incat sa ma faca sa scriu.

Anul acesta am avut parte, datorita unei modalitati misterioare de auto-aranjare a vietii, de doua seri la festivalul Enescu, ambele cu Orchestra dell'Academia Nazionale di Santa Cecilia sub bagheta lui Antonio Pappano. Solistii din ambele seri - pianisti. In prima seara Helene Grimaud, in a doua seara Denis Matsuev. Helene Grimaud, o pianista cu o poveste a vietii altfel zbuciumata (pasiune pentru lupi, lupta cu cancerul gastric), isi exteriorizeaza aproape ostentativ emotia artistica, gemand si miscandu-se amplu pe parcursul intregii interpretari. Deloc discrete, sunetele emise imi captau uneori atentia mai mult decat piesa de sine. Am avut nu de putine ori senzatia ca am intrat in budoarul solistei acolo unde se desfasurau trairi deloc muzicale, ca am nimerit peste o scena privata si ca trebuie sa ma retrag rapid inainte ca persoana in cauza sa realizeze ca e urmarita si sa se simta jenata ea insasi. Cu toate astea, totul se desfasura pe scena, in mod voit sub ochii nostri, ai tuturor. Poate altii au intrat in atmosfera dar in ceea ce ma priveste as fi vrut sa fug. Aplauzele au fost corecte fata de renumele artistei dar relatia ei cu publicul a ramas una rece si, daca nu ma insel, lipsita de bisuri

Denis Matsuev in schimb a interpretat impetuos si a  fost aplaudat pe masura. Si el mormaia uneori parti din piesa dar mai discret. Senzatia a fost cu totul alta. La el simteai ca pasiunea este directionata spre interpretare, nu spre exteriorizarea corporala a muzicii. Poate ca si piesa aleasa, Concertul nr. 2 de Rachmaninov, a contribuit la succesul serii dar entuziasmul sau, frenezia cu care a daruit bisurile m-au facut sa am bucur pana in ultima clipa. Asa ca am facut o poza cu telefonul :)