sâmbătă, 31 decembrie 2011

Bilant 2011

Dragii mei, prieteni, cititori fideli, cititori din intamplare,
2011 a fost un an important: un an important pentru mine pentru ca am facut schimbari majore, pentru ca au avut loc evenimente importante in viata mea... dar si un an important pentru blog in sine pentru ca am scris mai mult, pentru ca am avut mai multi vizitatori si mai multe comentarii, pentru ca a castigat un premiu la o concurs si o participare la o finala, pentru ca a urcat si in rankingul the list...

Asadar asta e bilantul... Va multumesc pentru ca ati fost alaturi de mine si alaturi de Jocul orb. Sa ne vedem cu bine la anul!

vineri, 30 decembrie 2011

Inspiratie

Am citit un numar de revista despre inspiratie si un editorial al Roxanei Voloseniuc (nu pe blogul ei ci in revista) destul de stimulativ...

Ce ma inspira?

- Cafeaua de dimineata, mai ales daca e bauta in tihna la o discutie cu H.
- teancurile de reviste pe care le rasfoiesc mai mereu - de la Time, The economist, HBR, Le monde, Les inrockuptibles, NY Times, Boston globe, Dilema veche la mai cochetele AD, Vogue si Elle (multe dintre ele digital),

- in ordine aleatoare, Picasso, Sophie Calle, Chagall, Paul Auster si Siri Hustvedt, Saul Bellow, Garcia Marquez, Max Frisch, Francis Bacon, Edward Hopper, poemele (cel mai recent un poem de Cartarescu despre care o sa va povestesc),
- violoncelul, tangoul si muuulte alte muzici de la Leonard Cohen, la Nina Simone, la Lou Reed, la Sabina si Serrat, la... altii,
- parintii mei, prietenii, discutiile profunde si neasteptate, oamenii surprinzatori pe care ii intalnesc, mailurile mai lungi cu prietenii, marturisirile, sinceritatea, adevarurile uneori un pic crude, un pic nepotrivite, provocarile,
- tot ce e design de la arhitectura, la mobilier, haine, bijuterii, obiecte de interior, da, recunosc, imi plac obiectele, imi plac formele, imi place joaca de a veni cu ceva nou, imi plac asocierile inspirate, autentice, de efect, imi place ceea ce francezii numesc "le decalage" - asocierea a doua obiecte/stiluri total diferite astfel incat un lucru sa nu fie nici prea-prea, nici foarte-foarte, doar extrem de interesant :),
- (de aceea) imi plac muzeele, de la Met, Luvru si Prado la MOMA, Guggenheim, Pompidou, Palais de Tokyo, MACBA, Reina Sofia, la cele pe care nu le-am vazut (Chicago Art Institute, Maxxi, Guggenheim Bilbao, Tate s.a.m.d)
- fotografiile cu Grace Kelly si Audrey Hepburn (da, I'm just a girl...), cu aerul lor de epoca boema, de sensibilitate, de feminitate, imi place cum reuseste Grace Kelly in The rear window sa devina din fata cea frumoasa, fata cea desteapta si implicata si cum conduce ca nebuna in To catch a thief :),
- speaking of which, Two for the road, Lucia y el sexo, Hable con ella, Annie Hall, Out of Africa, Vicky Cristina Barcelona, Beyond the clouds, Being John Malkovich, filmele noir alb-negru (come on, cum sa nu vrei sa fii Lauren Bacall in semi-detectiv alaturi de Humphrey Bogart:))
-tot ce citesc, orice carte care imi place, un articol de analiza cuprinzator, un articol de stiinta, un review scris cu mintea clara pe al carui autor aproape sa il invidiez pentru atata inteligenta,
- portetul in fotografie : de la Cecil Beaton la Anne Leibowitz, puteti trece toti Newtonii, Testino, Weberii, poate mai putin La Chapelle de a caruir atmosfera ma simt mai putin atrasa,
- culorile lui Klimt, Gaudi si Hundertwasser, da, imi place culoarea..., portetele lui Van Gogh, portetul italian de Renastere, o anumita figura de femeie pictata de Van der Weyden, cititoarea lui Vermeer, ceramica, sticla,
- casutele de papusi de la Rijkmuseum, viata ca o calatorie prin casutele de papusi,
- masinile nervoase, documentarele de calatorii, ma gandesc la toate pozele/filmele de calatorii din Mexic, Argentina, Cuba, Peru, Thailanda, Indonezia, Kenya (bine, nu chiar la toate),
- scratchbookurile mele :),
- John Malkovich, John Malkovich rostind ironic "opulence" in Empire of the sun, John Malkovich as Valmont dar si in muuulte roluri ale lui, Javier Bardem, piesele de teatru cu un singur actor, povestile depre cuplu, iubire, rezistenta, timp, identitate, iluzie,
- cafenelele de atmosfera cu cele mai bune cafe latte din lume facute la expresso machine, nu Senseo, nu Nespresso,
- Craciunul,
- blogul meu, in general, responsabilitatea asupra propriilor fapte/decizii in orice profesie as practica,
- marea, barcutele, pestii, ploaia, fulgerele...
- parfumurile de la parfumul de zi cu zi al vietii, al naturii la parfumurile din sticlute
- si celelalte...

Pe voi ce va inspira?

sâmbătă, 24 decembrie 2011

Vine mosu'

Da, astazi  terminam curatenia, casa e decorata, lumanarile parfumate o vor face sa miroasa frumos, mancarea e aproape pregatita... Am o urgenta la spital dar sper sa ma intorc la timp... Nu vad niciun motiv pentru care mos Craciun nu ar trece pe la noi. Doar am fost cuminti!

Uite ce mesaj mi-a trimis Mosul...

Craciun fericit!

vineri, 23 decembrie 2011

Cand altii mor

Probabil ca daca as scrie despre moarte pe cat de des ma pune pe ganduri, blogul asta ar fi plin de cronici funebre.

Am ales sa scriu acum pentru ca, in acest moment, am trei pacienti terminali pe sectie, pe care ii voi vedea poate si maine, si poimaine dar care isi traiesc ultimul Craciun. Nu divulg niciun secret medical pentru ca si ei, si familiile lor sunt la o lume distanta de toti potentialii cititori ai acestui blog si povestile au unele detalii modificate. Sunt pacienti cu cancere extrem de avansate, multiplu operati, chimiotratati cu toate liniile de chimio posibile, care isi infrunta finalul. Unuia dintre ei, care are si o infectie, i-am refuzat cererea de a pleca in permisie cateva ore acasa de Craciun la cererea familiei care, desi stia ca acesta are sa fie ultimul sau Craciun, a preferat sa nu le povesteasca adevarul nepotilor despre starea bunicului. E bizar ca uneori trebuie sa alegi intre noua generatie si vechea generatie desi, cred, uneori este o falsa dilema...

De fiecare data cand stii ca moartea va intra intr-un salon (aici saloanele sunt de un singur pat si oamenii isi traiesc clipele acestea in intimitate), ceva bizar se petrece: simti ca lucrul acesta nu are niciun impact asupra celorlalti locuitori ai acestui univers de indata ce vizitezi urmatorul pacient sau primesti un telefon care nu are nicio legatura cu moartea. O lume intreaga se prabuseste doar pentru protagonistul principal si pentru familia lui. Poate, intr-o masura, si pentru tine ca medic...

Acum cateva zile am gasit plangand o alta pacienta care are o tumora foarte avansata inca din momentul diagnosticului si pentru care nu exista indicatie operatorie momentan, doar chimioterapie... E tanara, in jur de 60 de ani, si are un sot care o suna zilnic in lacrimi pentru ca fara ea nu se descurca, nu gaseste nimic prin casa, nu reuseste sa faca nimic... Si alaltaieri, cand cred ca si ea a realizat ce i se intampla, ne-a spus printre lacrimi "mi-e greu, mi-e greu sa ma despart de lumea asta si sa-i las in urma pe toti". Pentru ea finalul nu e acum... Poate, cine stie, chimioterapia va reusi sa faca tumora rezecabila desi, in situatia ei, nu e un lucru pe care sa il vedem des...

Acum cateva saptamani am anuntat recidiva unui pacient pe care il urmaresc deja de catva timp iar echipa din care fac parte il urmareste de 6 ani. Are o sotie extrem de tonica, de luptatoare si, fara niciun motiv, pentru ca nu vazusem CT-ul inainte, cand i-am vazut intrand pe usa frumosi si zambitori (ca toti oamenii inteligenti care se inteleg bine), am simtit o apasare. Leziunile nu sunt mari dar lupta va mai dura: chimio preoperatorie, chirurgie si apoi, din nou, urmarire.

Intr-un alt salon sta o fata tanara de 29 de ani, tetraplegica, operata insa de o boala perfect benigna. Nu sunt insa sigura ca viitorul e mai bun pentru ea. S-a recuperat relativ repede, e ok, va pleca in curand acasa, are un prieten, e chiar draguta, reuseste sa isi miste umerii dar zambeste foarte putin. Cauza: un vechi accident de masina. Are nevoie de o asistenta/infirmiera care sa o asiste la toate actele fiziologice despre care noi ceilalti nici macar nu vorbim. Imi aminteste de Mar Adentro... Nu multi sunt cei suficient de puternici incat sa isi regaseasca bucuria de a trai, sa identifice suficiente argumente pentru care viata merita traita si astfel. Tot respectul pentru ei...

Imi pare rau ca va incarc cu povestile astea de Craciun... Imi pare rau ca va incarc si pe voi. Dar Craciunul este o poveste despre miracolul vietii si poate ca nu intotdeauna stim sa il apreciem cum trebuie fara sa vedem si reversul medaliei.

miercuri, 21 decembrie 2011

Ce faceam la Revolutie?

Aveam 8 ani si eram la bunica mea, ne uitam amandoua cu sufletul la gura la televizor, vecinii treceau pe la noi sa se uite si ei la stiri drept care am vazut pentru prima data barbati de 50-60 de ani plangand cu lacrimi de copii, scriam manifeste despre libertate cu litere de mana rotunde pe pagini de caiet dictando si le aruncam pe geam sa circule... Cred ca asta ma incadreaza deja intr-o anume generatie: ultimii pionieri, cei care au inteles totusi ce se intampla fara sa inteleaga totul. Spre deosebire de prietenii mei, nu eram la liceu, in armata sau la gradinita. Ci undeva la mijloc intr-o stare intermediara din care am destule amintiri.

Anul trecut ma aflam, in a doua zi de Craciun, in casa mamei lui H. si, pentru prima data de 21 de ani, m-am uitat la documentarul complet despre Revolutie. Printre amintirile mele de copil, Revolutia fusese o rana prea deschisa, prea sangeranda, prea controversata ca sa o pot privi mai devreme. Si desi cunosteam (sa fie mai potrivit 'cunoscusem'?) toate inregistrarile, mi-a fost dintr-o data infiorator de rau. De la distanta asta, pare incredibil ca asa ceva s-a intamplat, ca un individ care nu vorbea 'cult' limba romana putea sa conduca zeci de mii de intelectuali. Indiferent de eventualele lui calitati politice, de eventuala sa aptitudine innascuta (nu poti sa fii dictator daca nu ai aptitudine pentru asta, nu?), pare incredibil ca poti sa suporti asa ceva.

Nu vreau sa ma intelegeti gresit cum ca arat cu mana la generatia celor care ar fi putut sa il rastoarne mai devreme: ma intreb adeseori cum as fi fost ca adult in epoca aceea. Nu simt nevoia sa ma dau mare si sa spun ca eu sigur as fi fost printre cei curajosi pentru ca nu sunt deloc sigura ca e asa. Daca acum protestez uneori in fata unor acte incorecte - de la abuzurile stradale ale interlopilor la abuzurile ierarhice -, acest lucru este rodul unei educatii civice cosmopolite. Acum pot sa refuz sa ma las terorizata sau santajata pentru ca stiu ca merit altceva, ca societatea in care traim inseamna altceva. Atunci insa societatea insemna teroare, dictatura, turnatorie. Probabil asta e raspunsul la intrebarea "cum a putut poporul meu sa nu se revolte mai devreme?"; dincolo de caracteristicile sale destul de docile... Probabil ca asta ar fi raspunsul la multe realitati ale zilei de astazi, cel putin daca nu ar exista evidenta faptului ca altii si-au revenit mai repede.

Sa-l vezi in 2010-2011 pe Ceausescu vorbind, din pozitia suprema in stat, in fata oamenilor genereaza revolta irepresibila a omului umilit. A omului care nu poate sa fie mai putin decat atat si care nu se poate salva decat resturand situatia. Totusi, sa-l vezi la proces genereaza mila, mai ales modul protector in care se ia de mana cu Elena Ceausescu. Nu-mi inteleg ambivalenta aceasta... Dar imi aminteste de o fraza de Karel Capek care spunea ca nu crede in Judecata de Apoi pentru ca orice om, oricat de infiorator, are o tristete sau o vulnerabilitate care il face sa fie exceptat de la regula rautatii infernale.

Mesaj de mana

E contagios... De la Oana Reveica via Camil Stoenescu



luni, 19 decembrie 2011

Two for the arts

Am gasit ilustratia asta de Jordi Labanda - ilustratorul copertilor caietelor mele... Un cuplu intr-un muzeu de arta moderna, privind un (fel de) Jackson Pollock, din perspective diferite, iar picioarele se ating :)))

Brazi si cromatica

De vreo cativa ani, decorarea pomului de Craciun este una dintre activitatile mele favorite in jurul sarbatorilor.
Cand eram mica aveam, ca mai toti copiii din epoca, pomi colorati in toate culorile pamantului... globuri multicolore... Favoritele mele erau niste globuri argintii cu solzi iar in interiorul fiecarui solzisor era o bulina de culoare rosie, albastra sau verde.

Prin anii 2000, cand incepusem sa ma plimb si eventual sa vad cum isi decoreaza orasele lumii pomii de Craciun, au inceput sa imi placa brazii impodobiti bicrom. Alegerile erau in general rosu+auriu versus albastru+argintiu. Apoi, cu cat s-a inmultit tehnica fabricilor de decoratiuni si apetitul populatiei pentru design interior, posibilitatile au devenit mai largi, fantezia se putea pune mai usor in aplicatie chiar pastrand mono sau bicromia...

Mi-ar fi placut ca si Bucurestiul, care are in acest an cateva decoratiuni frumoase, sa pastreze o anumita linie de culoare si sa nu se impovareze si de rosu, alb, argintiu, si de galben, si de fuchsia, si de albastru... Stiu ca, prin definitie, decoratiunile de Craciun sunt kitsch doar ne blindam de luminite si sclipiciuri dar un kitsch mai ... simplu e mai de efect :) Imi amintesc ca, in anul pe care l-am petrecut ca studenta la Paris, toti copacii fusesera imbracati cu luminite mici de un rosu grena si aratau de parca ar fi fost copaci de jaratec :) In schimb in anul in care orasele si-au imbracat pomii cu globuri negre opace al meu a ramas rosu.

Nu stiu cum procedati voi cu globurile... La un moment dat, cu cateva saptamani inainte, ceva ma inspira si ma gandesc cam cum as vrea sa imi impodobesc bradul.  Aleg dintre cutiile cu podoabele anilor trecuti culoarea preferata si apoi, eventual, adaug cateva mici piese colectiei. Cam in fiecare an ma uit lung la globurile de la Mobexpert dar sunt destul de scumpe asa ca maxim un glob de acolo ajunge sa isi gaseasca locul in bradul meu. In schimb Ikea produce niste decoratiuni cu design interesant, modern, adeseori la preturi ok. Apoi mai culeg de prin targuri, de prin calatorii ... Idei multe se gasesc si la Habitat sau Maison du monde.

Anul trecut am invadat un magazin de ustensile de pictura si am gasit globuri transparente tocmai bune de pictat. A fost o actiune in familie :) Fiecare ne-am pictat globul nostru, steluta noastra, bradul nostru si mosul nostru. Anul asta mi-ar placea un brad alb-auriu... Sa vedem... Voua?


duminică, 18 decembrie 2011

2012 -alegerile social media

Urmeaza un an electoral: alegeri parlamentare in Romania (intr-o zi de duminica la sfarsitul anului :) precizie ca de obicei in calendarul politic), alegeri prezidentiale in Rusia (4 martie), SUA (6 noiembrie) si Franta (22 aprilie si 6 mai). Ele vor redefini harta politica a lumii pentru urmatorii 4-6 ani...

Dat fiind avantul pe care l-au luat social media in ultimii ani, dat fiind ca revolutiile de anul trecut s-au petrecut pe Twitter si Facebook, data fiind experienta primaverii arabe, se pare ca alegerile din 2012 vor fi social media...sau nu vor fi deloc.

Mi se pare foarte interesant ca fenomen faptul ca, din pozitia aceasta, poti sa iti aduci contributia la o noua configuratie mondiala. Mi se pare un proiect foarte stimulant pentru bloggeri... Apoi depinde de credibilitatea pe care si-au castigat-o in timp... depinde de modul cum inteleg sa interpreteze si sa analizeze evenimentele politice... depinde de cum inteleg sa isi pastreze obiectivitatea... Dar exista fara indoiala un potential enorm. Cred ca alegerile 2012 vor fi adevarata campanie a bloggerilor, adevarata lor sansa de a contribui la o lume mai buna... Sau nu.


sâmbătă, 17 decembrie 2011

Vanez pirati

There are 7 billion people in the world, more or less, and that makes me feel very small... spune vocea lui Katie Mehlua venita parca dintr-o alta lume special sa te conduca intr-un spatiu al asteptarilor eterne. Pe cele nine million bicycles in Beijing.

Mintea mi s-a parut mereu un lucru fascinant. De altfel era probabil de asteptat de la cineva care a facut psihologia. Cand eram mica voiam sa devin Neghinita sa pot intra in urechile altora si sa le pot asculta gandurile. Fascinatia asta pentru interiorul uman nu s-a schimbat cu timpul. Si acum imi place sa descopar oamenii pana la ultima lor reduta si am o bucurie speciala de fiecare data cand mai cade cate o bariera...

Dar mi-ar placea sa stiu mai bine cum functioneaza si propria mea minte. Sa descopar prin ce resort vocea lui Katie Mehlua reuseste sa ma faca sa vad cum se deschid portile. De ce melodiile ei sunt uneori ca un voiaj prin propriul meu Oras Interzis pornind dintr-un Tienanmen coplesitor... In ce loc special din noi sta puterea asta de a vibra prin muzica? De ce e o cheie catre multe suflete? M-am uitat de multe ori la oameni pe melodiile care le plac: in momentul acela special, au o lumina pe chip, storurile sunt deschise si poti sa vezi dincolo de social. Iar cand muzica se conjuga cu versurile, armura le devine transparenta... Cum a fost creata astfel? Un fel de cheie a tuturor Oraselor Interzise? Un fel de poveste nescrisa despre vulnerabilitatea noastra a tuturor? Oare daca ii observ pe ascuns se numeste ca vanez piratii, partea ascunsa a fiintei lor?

joi, 15 decembrie 2011

Numerele anului 2011

Nu e chiar la ce va ganditi:)

Din Top 10 Time everything in 2011 continuu seria topurilor care mi-au atras atentia cu numerele anului 2011:

1. 7 miliarde: numarul de locuitori ai planetei la 31 octombrie 2011

2. 6765 tone de fotografii de la nunta lui William cu Catherine - de 12 ori mai mult decat genereaza in mod normal pe an Buckingam-ul

3. 4/10 numarul milionarilor din SUA care spun ca nu se simt bogati dar ca s-ar simti bogati daca ar avea 7.5 milioane dolari

4. 20 milioane de tone de deseuri in Oceanul Pacific generate de tsunami-ul din 11 martie din Japonia

5. 2: da, doua... numarul persoanelor din Mexic ce vorbesc inca limba indigena Ayapaneco. Cei doi sunt certati si nu isi vorbesc :)

6. 5 ani de cand un judecator de la Curtea Suprema de Justitie din SUA a pus ultima intrebare in timpul pledoariilor finale, el serveste justitia din 1991

7. 67% procentul persoanelor cu risc crescut de boli cardiovasculare in randul celor care lucreaza peste 11 ore pe zi comaprativ cu cei care muncesc standardul de 7-8 ore pe zi, conform unui studiu desfasurat pe durata a 11 ani pe 7095 de britanici

8. 400 000 numarul persoanelor deportate in 2011 din SUA, cel mai mare din istoria Agentiei care se ocupa cu asa ceva

9. 98,83% din locuitorii regiunii Sudanului de sud care au votat in favoarea independentei tarii Sudanul de Sud. Am scris despre asta in iulie.

10. 37,6% procentul din populatia Californiei care este de origine latinoamericana, aproape la paritate cu albii nehispanici. As fi curioasa sa aflu procentele de magrebieni, indieni, chinezi in tarile europene...

Prietenii mei nu sunt multi, dar sunt nenumarati

... asa zicea Nichita Stanescu
Asa as zice si eu: prietenii mei nu sunt multi, dar sunt nenumarati in bogatia sufletului si a spiritului lor.
Pentru cititorii cu profesii din categoria psihiatrie/psihologie: nu, nu am vrut sa spun ca sunt schizofrenici :)))

Postul acesta nu era in planul meu editorial :) care cuprindea multe alte subiecte mai interesante, mai bransate... Poate ca astazi ar fi trebuit sa vorbesc despre tigri sau despre vrajitoare si... poate chiar o voi face un pic mai tarziu dar am simtit nevoia sa scriu despre prietenie. Intr-un mod cheesy.

Ultimul an (daca tot suntem la categoria bilanturi) mi-a adus, pe langa muuuulte evenimente importante, o noua relatie cu prietenii sau noi valente ale unor relatii cu oameni pe care ii intuiam prieteni. Uneori prietenia s-a desfasurat in scris. Alteori ea si-a interzis scrisul. Uneori ea s-a intuit in spatele unor gesturi neasteptat de fairplay sau in spatele unei confesiuni surprinzatoare. Adeseori s-a conturat in aceia fara de ajutorul carora n-as fi putut sa imi duc planurile la indeplinire, pe care am stiut ca pot conta non-stop zi si noapte si care, sper, stiu si ei ca e reciproc.

Stiam poate dintotdeauna ca distanta nu conteaza cand e vorba de prietenie dar uneori simt ca ea poate chiar o imbogateste. De cand sunt plecata, interactiunile cu prietenii sunt mult mai intense, vibratia mai profunda, dam jos mai repede valul social care ne inconjoara, discursul este uneori de o sinceritate dezarmanta care-mi aminteste de prieteniile din adolescenta, poate lipsita doar de naivitatea/inocenta de atunci.

Ne cam ferim sa spunem lucrurile astea. Suna siropos, demodat... Poate parea ca nu e foarte inteligent sa lasi garda intr-atat de jos. Dar din cand in cand, cred ca e mai bine sa nu ne jenam sa o facem. Sunt putine ocaziile in care poti sa fii clar si sa le spui altora cat te bucura faptul ca exista. Ii spunem asta mai des (poate dar nu e sigur) celui/celei care ne este "the significant other", le spunem asta copiilor dar pentru prieteni pare mereu doar ceva subinteles. Sunt putine ocaziile dar astazi seara e una dintre ele.

Acest post este dedicat prietenilor mei. Dar si prietenilor vostri.

marți, 13 decembrie 2011

Dan Lungu poate fi citit pe e-book

Daca pe scriitorul Dan Lungu l-am intalnit citind "Cum sa uiti o femeie", pe omul Dan Lungu l-am intalnit pe Facebook unde am dat subscribe. Apoi am descoperit ca are un site de prezentare si am hotarit sa ii bat timida la usa outlookului rugandu-l sa dea cateva raspunsuri la ancheta mea Social media si scriitorii. Ati citit poate deja, in cadrul anchetei, raspunsurile lui Dan Mircea Cipariu.

Nu stiu daca mi-a raspuns pentru ca este si sociolog sau pentru ca simte ca scriitor ca e important sa fii prezent si in mediul virtual, drept dovada stand faptul ca toate romanele sale exista si sub forma de e-book in cadrul proiectului Elefant.ro. Iar in 2011 i-a aparut la Polirom "In iad toate becurile sunt arse"


1. Ai blog? Ai cont pe Facebook? Ai Twitter?
Blog nu, doar site. Am cont si pe FB, si pe Twitter, pe primul il folosesc mai des.

2. Ce parere ai despre blogurile de scriitor?
Sunt ca o carte de vizita cu acces public, dar una ceva mai intima decat siteul. Pot fi foarte interesante pentru autorii care au vocatia sau simt nevoia comunicarii cu exteriorul.

3. Consideri ca platformele de social media pot ajuta PR-ul cultural? In cazul in care folosesti aceste platforme, ai observat un impact mai mare al ultimelor lansari anuntate in social media?
Cu siguranta il pot ajuta. Nu stiu ce sa spun, nu am urmarit cu atentie, insa presupun ca, intr/adevar, impactul creste.

4. Ai scrie cronici/ ai publica interviuri exclusiv in mediile sociale?
Fara nici o retinere.

5. Exista vreun proiect de social media pe care ti-ai dori sa-l realizezi impreuna cu alti scriitori?
Hmmm, nu m-am gandit la asta, dar intr-o buna zi s-ar putea sa am o idee...

luni, 12 decembrie 2011

News-storming

Am frunzarit o groaza de reviste zilele astea, de la The Economist la Vogue, via Air France magazine... Rezultatul a fost o pagina de notite in caiet pe care o transcriu pe curat pentru voi. Iata ce m-a intrigat :)

1. Sophie Calle, una dintre artistele mele contemporane favorite si voi mai reveni asupra acestui aspect, a fost recompensata cu Premiul artistul cel mai popular pe retelele sociale - Grand Prix de l'e-reputation, premiu creat de Alexia Guggemos pentru Smiling People. Imaginea care insoteste acest articol este o opera de a ei, o fotografie proprie pe care a proiectat scrisoarea de adio a unuia dintre iubitii ei "Prenez soin de vous".

2. Am aflat ca se poate vizita epava Titanicului. Un submarin ii conduce pe cei indrazneti dar mai ales...bogati. 60000 dolari costa o astfel de expeditie.

3. Se pare ca pana in 2050, 70% din locuitorii pamantului vor fi locuitori urbani... Deja din 2012, China are peste 50% din populatie concentrata in orase. Dispare "la tara", dispare copilaria poetica, dispare "glasul pamantului", dispare agricultura si tot ceea ce e autentic din mancare, dispare complet intelesul romanelor de tara ale secolului XIX, dispare trezitul cu tipatul cocosului, dispare tacerea... Da, chiar dispare tacerea... Vom fi o lume de oameni cu tiuit in urechi. Si spune asta o fiinta cat se poate de urbana.

4.Am fost uimita sa aflu ca Romania a inregistrat 2% crestere a PIB-ului pe 2011. Oricum prevederile The economist pt noi sunt rezervate, cu alte cuvinte oricine ar castiga, tot prost va fi. Sa revenim, PIB-ul nostru este de 8000 dolari pe cap de locuitor. Anul acesta tara cea mai bogata din lume in acesti termeni a devenit Qatarul, cu 88.000 dolari pe cap de locuitor. A deturnat astfel Luxemburgul.

5. Si daca tarile se urbanizeaza si o parte se si imbogatesc, daca lumea se inmulteste dar mananca numai prostii, iata ca trebuie sa se redeseneze orasul. Los Angeles a constatat cat de important e procentul de supraponderali din populatie si a hotarit sa se redeseneze urbanistic. Evolutia va fi in sens invers fata de ceea ce ne doream pana acum. Voiam infrastructura, LA o are si o modifica invers: scade numarul de benzi pentru masini si creeaza trotuare adevarate, largi, izolate de drum astfel incat oamenii sa fie siliti sa mearga. Sa mearga pe jos, sa se plimbe, sa faca miscare. Sansa Romaniei de a deveni rapid o tara cu orase in trend :)

Am atatea sa va spun :) Revin...

sâmbătă, 10 decembrie 2011

Cele mai tari descoperiri medicale in 2011

Time magazine publica, la fel ca in fiecare final de an, Top 10 everything in 2011.
Pentru ca , asa cum spuneam, imi plac bilanturile, probabil ca voi reproduce aici cate ceva din informatiile gasite in top.

Cu ce altceva as fi putut sa incep decat cu descoperirile medicale. 2011 pare un an interesant la capitolul acesta:

1. Crearea celulelor stem  - se utilizeaza SCNT (somatic cell nuclear trasnfer) pentru a fuziona materialul genetic dintr-o celula adulta cu cel dintr-o celula ou si apoi se asteapta diviziunea. Procedeul este asemanator celui prin care s-a clonat oaia Dolly. Varsta genetica a lui Dolly era insa varsta genetica a mamei ei iar scopul acestui experiment este crearea de celule stem - celule tinere din care se pot genera ulterior diverse tipuri de celule mature. E drept ca celulele create in urma experimentului contin cu 50% mai multi cromozomi decat celula umana matura dar acesta reprezinta doar primul pas.


2.Primul vaccin contra malariei - trialul s-a efectuat in Africa sub-sahariana unde anual milioane de copii sunt infectati cu Plasmodium malariae. Desi trialul nu este inca terminat, pana in prezent s-a raportat o eficienta de 57%. Printre sustinatorii proiectului se afla si Fundatia Bill si Melinda Gates.

3.Utilizarea tratamentului anti-HIV ca preventie - doua studii diferite au venit in sprijinul acestei ipoteze. Unul dintre ele a fost efectuat pe femei si barbati heterosexuali carora li s-a administrat Truvada, un antiretroviral pe baza de tenofovir si emtricitabina., si care au devenit mai putin pasibili de a contacta boala, celalalt a fost efectuat pe cupluri in care unul dintre parteneri era infectat si celalalt nu.  Transmisia virusului a fost redusa cu 73% dupa 3 ani de tratament.

4. Piramida alimentara transformata intr-o farfurie - am mai scris despre cum arata farfuria ideala cu mancare sanatoasa dar am preferat varianta mai intuitiva de la Harvard. Topul include desigur varianta oficiala.

5.Organe dezvoltate in laborator - Dr. Atala a creat o uretra implantand celule umane pe o matrice biodegradabila.

6. Legatura dintre Fusobacter si cancerul de colon - pana acum nu exista un agent bacteriologic implicat in acest cancer cu atata vehementa cu cat, spre exemplu, Helicobacter pilori este incriminat de catre unii cercetatori in cancerul de stomac.

7.Pilula pentru slabit - o combinatie intre fentermina, o substanta inrudita cu amfetaminele cu efect de scadere a apetitului si crestere a catabolismului, si topiramat, o substanta antiepileptica ce are efect prin scaderea apetitului si modularea activitatii unei portiuni din creier responsabila de pierderea ponderala. Efectele pe termen lung necunoscute desi... se pierde  cam 10% din greutate intr-un an...

8. Detectarea prezentei cancerului in miros - ma rog, nu cred ca e chiar o descoperire aplicabila maine dar poate peste cativa ani va genera teste noi de depistaj. Un cercetator german a dresat cainii sa recunoasca pacientii neoplazici prin ... amusinare. Sensibilitate 71%. Valori fals pozitive 7%. Impresionant, nu? dar nu cunoastem mecanismul.

9. Testarea varstei genetice in saliva - recuperarea materialului genetic doar partial distrus prezent in saliva si evaluarea sa.

10. Catepsina S predictor al decesului - un studiu pe 2000 de indivizi de-a lungul a 12 ani a aratat ca pacientii cu valori crescute ale catepsinei S au un risc mai mare de deces.

vineri, 9 decembrie 2011

Despre pantofi, si altfel

Cand faceam lista cu filmele care contin in titlu cuvantul "pantof" sau "cizma", mi-a dat prin minte ca avem multe clisee legate de semnificatia pantofului.

 In majoritatea cazurilor, raportarea la pantofi este de fapt raportarea la identitatea cuiva (in my, his, her, ballet shoes) si, intr-o minoritate, este echivalata cu raportarea la un obiect frivol, cu conotatie sexuala (red shoes etc)... La cizme e si mai clar pentru ca, daca vreti, cizmele sunt, in inconstientul colectiv, niste pantofi mai mari:) adica nu sunt un obiect frivol, ci unul erotic, pe alocuri chiar vulgar/pervers... Asta in special cand sunt asociate sexului feminin. Cand sunt asociate sexului masculin este vorba tot despre un cliseu legat de sexualitate: macho-ul, cowboy-ul.


Am deschis un pic si dictionarele ca sa ma asigur ca nu sunt cu parti pris :)

In dictionarele de vise, pantofii sunt simbolul ambitiei personale a cuiva de a se dirija intr-o anume directie. Absenta pantofilor poate denota absenta unui sens al vietii.

In dictionarele de psihanaliza, intr-o perspectiva freudiana restransa, piciorul este perceput ca simbol sexual masculin pentru ca piciorul este cel care penetreaza incaltamintea... In acelasi spirit, incaltamintea are conotatie sexuala iar perechea de pantofi poate fi o reprezentare a cuplului si a identitatii sale sexuale. Cizmele insa sunt un simbol echivalent. Ele sunt mai usor observabile si, de aceea, confera importanta dar si mascheaza, protejeaza in acelasi timp. Alteori, cizmele pot fi simbolul unei deviatii de la normal. Ele pot potenta energia sexuala sau o pot deturna in alte tipuri de energii: ex. agresivitatea.

Interesant, este ca, printre obiceiurile populare, se numara "the shoe tree" si "the shoe tossing game" in tari precum Noua Zeelanda, Australia sau SUA. Copacul cu pantofi este raspandit mai ales in SUA, sunt vreo 73 cunoscute, si are, de obicei, o tema: ex. cizmele, pantofii cu toc, pantofii sportivi. In imagine cel din Middlegate...Probabil ca acest obicei este superpozabil pentru valoarea de simbol al identitatii si al sexualitatii cuiva. Copacii de pantofi pot reprezenta identitati colective (grupuri sociale heterogene) sau identitatea unui grup aparte (sportivii, femeile cochete daca e sa folosim formule ultrasimplificate/simpliste). Si sigur ca rasare intrebare "de unde nevoia de a-si expune pantofii?". O ipoteza ar fi ca este o modalitate de a elibera tot continutul refulat.

The shoe/boot tossing game este un joc in care pantofii sunt folositi ca proiectil. Scopul e sa ajunga cat mai departe, sa isi atinga tinta cat mai bine. Dupa mine, asta corespunde cu definitia din dictionarul de vise conform careia pantofii cuiva sunt reprezentativi pentru directia vietii sale.

Si acum parca presimt ca la comentarii ar fi putut sa apara intrebare pe care o voi pune insa eu: ce spune despre cineva un dulap plin de pantofi? Nu stiu :)

joi, 8 decembrie 2011

Pe Facebook in 2011

Sunt incapatanata:) Am postat pe Facebook linkul spre un articol din Time magazine in care se facea un bilant al anului 2011 pe reteaua de socializare. Sursa era chiar Facebook - Memology este raportul lor anual privind statusurile si informatiile vehiculate despre care si eu am aflat cu aceasta ocazie. Am impresia ca titlul problem focused furnizat de Time nu a fost o invitatie prea prieteneasca...

Asa ca am hotarit ca merita sa pun si pe blog o postare scurta despre ceea ce a fost cheia interesului utilizatorilor de social media in acest an si chiar sa atasez comparatia cu subiectele anului trecut.

O idee s-a desprins: stirile despre moarte, dezastre, delicte, conflicte si tristete au dominat clar tabloul :) Au urmat bucuriile... Adevarul e ca decesele majore ale acestui an le-am aflat de pe facebook. De la BinLaden si Kadhafi (the bad guys) la Steve Jobs, la Johnny Raducanu, la Pesamosca, la Ciulei, Blaier si Tocilescu (the great guys). Urmeaza imediat bucuriile. Adevarul e ca nuntile princiare m-au captivat mai putin... Ce ma surpinde in acest top este ca niste locuri fruntase sunt ocupate de evenimente care nu imi spun prea mare lucru si pe care le-am cam ignorat, atat eu cat si cei din anturaj. Deci, doamnelor si domnilor, the Facebook Oscars 2011 go to... 


Ps. mai am o concluzie: francezii nu sunt pe facebook altfel cum s-ar putea explica absenta lui DSK?

Google il celebreaza pe Rivera. Si eu

Da, Google il celebreaza pe Diego Rivera, celebrul pictor muralist mexican, nascut pe 8 decembrie 1886 la Guanajuato in Mexic si decedat pe 24 noiembrie 1957 la San Angel. Despre el, printre neinitiati, s-a auzit cel mai frecvent ca ar fi fost sotul gras, alcoolic si infidel al Fridei Kahlo, cel putin dupa aparitia filmului cu Selma Hayek.

Dar, dincolo de istoria tumultoasa a vietii personale, Diego Rivera a lasat in urma o opera impresionanta si proteste politice pasionale in favoarea extremei stangi. O carte scrisa de JM Le Clezio se axeaza tot pe povestea cuplului Diego si Frida.

Informatii mai multe gasiti pe Wikipedia asa ca mai bine va las in compania imaginilor...



marți, 6 decembrie 2011

Mos Nicolae si incaltarile

V-am tot spus ca eu cred si in mos Craciun, si in mos Nicolae, si in Iepuras :) nu (numai) de dragul de a primi si a face cadouri ci si pentru ca sa crezi, sa te bucuri copilareste, sa fii pur, sa fii deschis, sa fii inocent, sa fii vesnic copil, sa fii zambitor si deschis, sa astepti surprize sunt detalii care pot sa iti faca sufletul mai frumos si sa iti descreteasca fruntea si in cele mai cumplite perioade (sigur, daca ai cum sa primesti un cadou, oricat de mic).

Tot dau tarcoale frazei pentru ca sunt convinsa ca exista o anume fraza care poate defini starea asta dar nu o gasesc.

M-am amuzat sa caut ghetute, pantofi s.a in titluri de filme . Sa vedeti ce a iesit poate va inspira ceva pentru seara asta (am exclus scurtmetraje, documentare, serii tv):

Filme cu pantofiori:
1. In her shoes - o comedioara simpatica dar mediocra cu Cameron Diaz si Toni Collette (2005)
2. Dead Man's Shoes (2004)
3. The Christmas shoes - cu Rob Lowe - un copil cauta o pereche de pantofi in dar de Craciun pt mama sa muribunda
4.The red shoes (1948) despre o balerina care e prinsa intre iubirea pentru logodnicul ei si iubirea pentru cariera
5. The ballet shoes (2007) cu Emma Watson- ramanem la balerine
6. The shoes of the prisoner (1968) cu Anthony Queen si Laurence Olivier - despre un arhiepiscop ucrainean eliberat din Siberia si ajuns la Vatican
7. Elephant Shoes (2005) un film de dragoste canadian despre o relatie de 12 ore
8. Loose shoes (1980)
9. Baby needs a new pair of shoes (1974)
10. Sex, shoes and unicorns (2005) - titlul suna intriguing dar este vorba despre niste femei a caror dragoste pentru pantofi ieftiniti le ameninta romance-ul :)
11. Sangre en mis zapatos - horror spaniol din 1983
12. The main with rain in his shoes (1998) cu Penelope Cruz
13. Where God left his shoes (2007) despre un boxer ratat care se chinuie sa isi gaseasca o slujba si un apartament pt familie de Ajunul Craciunului
14. The computer wore tennis shoes (1969) cu ... Kurt Russell, un film Walter Disney
15. Shoes off! (1998) - un tip cu o viata plicticoasa urmareste o tipa misterioasa la o petrecere fara pantofi :)
16. Another man's shoes (1922)

Lista completa pe Imdb. As zice ca nu i-au inspirat prea mult pantofii pe cineasti dar ca niste ani de varf au fost: 2005, 2007, 1998... Insa nu stiu daca va va tenta ceva.

Filme cu cizmulite:

1. Puss in Boots, bineinteles, si inca 3D :)
2. Kinky boots (2005) - e cu drag queens
3. Girl in gold boots (1968) - nu e mai interesant: o fata incearca sa isi faca loc in lumea dansului
4. La femme aux bottes rouges (1974) de Bunuel si cu Deneuve, in sfarsit ceva mai arty
5. The girl in yellow boots (2010) - daca va place Bollywoodul
6. Boots and saddles - un western din 1937
7. The bride wore boots - o comedie romantica din 1946 cu Robert Cummings, young Nathalie Wood etc despre ... o gagica sudista, evident.
8. They died with their boots on (1941)- un film mai aproape de clasic cu Olivia de Havilland si Errol Flynn
9. Boots (1919) despre o servitoare care lustruieste pantofi si este o romantica incurabila
10. Kid boots (1926) cu Eddy Cantor si Clara Bow, o comedie romantica 

Lista completa tot pe Imdb.


sâmbătă, 3 decembrie 2011

Bilanturi, liste, idei

Voi incepe prin a va da o idee :) Sa lasati un comentariu la povestirea "Cum suna vocea mea in public?",  republicata de Cristina Bazavan aici, pe site-ul ei, in Top 3 povestiri din cadrul concursului Pandora. Povestea care aduna cele mai multe comentarii va castiga... si, din punctul meu de vedere, este vorba in mod special de un castig simbolic: primul premiu al Jocului orb ar putea fi un inel, un cerc, o forma perfecta :), o promisiune de logodna cu lumea textelor publicate virtual, un premiu pentru cuvant si poveste personala mai mult decat o opinie despre campanii, produse etc. De altfel, in general, la numai la genul asta de concursuri particip. Deci daca v-a placut povestea si mai aveti la dispozitie 5 minute de navigat, lasati un cuvint acolo :) Daca nu, reveniti la Jocul orb si mai cititi ceva aici...

Luna decembrie este luna bilanturilor, listelor, planurilor pt 2012. Si luna in care primiti sau dati cadou agende pe 2012 :)

Sa va spun ce mi-a placut mie din ce am gasit in ultimul timp.

1. Topul spitalelor: in Franta, an de an, 3 publicatii fac topul celor mai tari furnizori de sanatate din tara in functie de numarul de cazuri tratate, tratamente si tehnici moderne, notorietate (masurata prin procentul de pacienti care vin de la peste 50 km ca sa se trateze), complexitatea cazurilor, procent de infectii nozocomiale etc. Tocmai a aparut topul din Nouvel Observateur, urmeaza Le Point si Express.
Mai mult decat topul in sine, ale carui criterii sunt uneori chestionabile, imi place ideea de a stimula performanta furnizorilor de servicii sanitare prin evaluari publice periodice. Spitalele sunt furnizori de sanatate: ele supravietuiesc in functie de calitatea serviciilor pe care le ofera. Probabil ca, in Romania, un astfel de top ar fi alcatuit din 3-4 spitale aflate in varf  si... restul. Stiu ca sunt subiectiva in ultima afirmatie dar am vorbit recent cu colegi din tara si, imi dau seama, de distanta intre ceea ce am vazut eu si ceea ce se vede prin alte parti. Poate voi detalia ideea de top/clasament al spitalelor intr-un articol din Viata Medicala

2. Playlist-ul lui decembrie. Emanuelle Alt, noul redactor sef al Vogue Franta, o tipa foarte rock in aparitie si preferinte, propune pe site un playlist personal - cate o melodie pentru fiecare zi a lui decembrie. Inca nu ascult colinde de Craciun, de altfel nici Alt, dar cu siguranta va veni perioada asta mai dupa 20 decembrie asa... In ultimele zile am cam atasat melodii la posturi, faceti o tura insa si pe playlistul ei pentru ca s-ar putea sa gasiti un soundtrack interesant pentru zilele astea :) Sa zicem ca, daca in noiembrie era prea devreme pentru mine sa ma bucur de decoratiuni, de la 1 decembrie am inceput sa ... intru in atmosfera :)

3.  Vine mos Nicolae luni noaptea, curatati-va ghetutele... Anul asta voi avea pentru prima data ghetute comandate online de care sunt foarte mandra :) Il vom astepta band o ciocolata calda de la Comptoir de Mathilde (ei nici nu stiu ca exist deci nu e promo) care e de fapt un cub de ciocolata ce se scufunda in lapte cald. Rezultatul e delicios. Exclusesem de mult timp bautura asta in favoarea ceaiurilor si cafelelor dar iata ca are parte de un comeback. In aceeasi ordine de idei, v-am mai impartasit pasiunea pentru caiete, agende & co. Sigur ca Moleskine e si printre preferintele mele: sunt extrem de bine compactate si poti sa le strecori in geanta sau in buzunar..., iti ofera in plus sansa unor planninguri destul de relevante (nici ei nu stiu ca exist:) ). Insa anul asta Moleskin este doar pentru H, pentru mine este o agenda gasita intr-un muzeu de arta contemporana: Graphia Times de la Mark's

4. Filme la gura sobei. Nu, semineu sau soba nu avem dar avem filme... Cred ca, inspirata de lista muzicala, va voi pregati o lista cu filme de Craciun... Da, mai lejere, insa spiritul Craciunului sta in daruri, pace si lejeritate deci... de ce nu? Oricum cred ca se vor regasi si niste filme clasice printre ele...

The invention of love

Un film de animatie de scurt metraj, realizat in Rusia de Andrei Shushkov, despre cum artificialul poate sa sufoce iubirea, chiar si atunci cand are cele mai bune intentii.

L-am vazut pe Facebook la Mihaela Radulescu si mi-a placut foarte mult asa ca vi-l propun. Are 9.45 si e tare frumos, inclusiv tare frumos desenat


vineri, 2 decembrie 2011

Vietile pe care nu le-am trait

Muzica, mai mult decat filmul sau cartile, ma face empatica... Mai ales daca i se alatura cuvinte. Nu stiu daca este bine spus ca reuseste in mai mare masura dar, cu siguranta, de cele mai multe ori este un exercitiu mai scurt si mai intens.

Nu stiu daca e cu adevarat muzica cea care ajunge la mine. Cuvintele sunt importante. Cuvintele, scrisul, frazarea sunt detalii fara de care probabil viata mea ar fi mai goala... Mereu cand ascult cu adevarat o melodie care picura incet si ii disting versurile sunt acolo, sunt cel despre care se vorbeste sau cel care vorbeste, indiferent ca e un copil, un pirat, un presedinte ca sa iau doar exemplele cele mai ilogice. De fapt, cred ca imi place (si) poezia pusa pe muzica.

Scriu toate astea pentru ca stiu ca nu e la fel pentru noi toti... Sunt oameni dotati cu capacitatea de a se pleca doar in fata muzicii, pentru care vocea este importanta mai ales ca timbru, volum si amploare si care, poate, uneori nici nu dau atentie versurilor. Urechea mea muzicala e mai putin dotata pentru asta desi e mai mereu adaptabila muzicii instrumentale de orice tip ar fi ea. Cred ca voi cauta odata fragmentul despre chitara din Vicky Cristina Barcelona sa-l pun pe site... :) Insa indiferent de cat de capabila sau inapta ar fi urechea mea muzicala, portiunea de creier peste care se astern cuvintele este mult mai receptiva...

Iar muzica + versuri = o calatorie prin toate vietile pe care nu le-am trait. Si asta imi place... cu foamea mea de viata vreau sa fiu pretutindeni fara ca asta sa insemne ca totul este parte din viata mea. imi place sa degust usor vietile altora iar muzica te duce acolo...

"She is gone but she was here and her presence is still heavy in the air..."


joi, 1 decembrie 2011

Romanii sunt destepti

Romanii mei sunt destepti... familia mea, prietenii mei, oamenii pe care ii admir, profesorii mei, artistii care imi umplu sufletul... Ei sunt frumosi, sunt destepti, sunt plini de spirit, de energie, de ganduri bune, sunt competenti in ceea ce fac, sunt toleranti dar exigenti, sunt deschisi la minte si inovatori.

Ei sunt acolo in tara asta al carei contur stiu sa il desenez cu degetul din clasa I sii careia anul trecut i-am scris o scrisoare ce ramane de actualitate... Si mai ca imi vine sa i-o trimit in fiecare an pana cand voi sti sigur ca a citit-o...

Dar acum vreau sa spun doar La multi ani, Romania! tara frumoasa ce gazduiesti multi oameni pe care ii iubesc!

Foto de Cosmin Jurca facuta in satul unde am copilarit