marți, 30 aprilie 2013

Olimpicii romani

La Olimpiada Internationala de Chimie, s-au obtinut anul acesta o medalie de aur, doua de argint si trei de bronz.

Aurul si un bronz au mers la Liceul de Informatica Tudor Vianu din Bucuresti iar o alta medalie de bronz a fost obtinuta de un elev de la Colegiul National Sf. Sava. Restul medaliilor au mers in tara: la Baia Mare, Botosani, si Roman.

Am citit stirea pe Hotnews (de unde am luat si fotografia) si m-am gandit ca ar fi bine ca acest subiect sa se regaseasca mai des in social media. Dascalii buni, adevarati sunt din ce in ce mai putini si mai inacriti, dovada stau activitatile din 'saptamana altfel'. Numarul cadrelor didactice a scazut cu 65000 in ultimii ani si am senzatia ca, din nefericire, cei care sunt capabili sa faca si altceva aleg de cele mai multe ori 'altceva-ul' ca sa scape de saracie.

Nu uit ca unii dintre dascalii mei mi-au schimbat viata si felul meu de a fi. Si cred ca unii dintre dascalii lor, cei care au facut performanta, tocmai au contribuit la o viata mai buna pentru acesti copii. Ma uit la fetele lor cu drag: unii au fizionomii mai mature decat varsta, altii isi iau in serios rolul de reprezentanti ai Romaniei iar altii si-au pastrat candoarea. Mi-ar placea sa stiu ce vor face peste ani, in ce laboratoare, companii, spitale sau universitati vor fi ajuns...

Felicitari!

luni, 29 aprilie 2013

Cum sa ne facem viata virtuala mai sigura


Sursa foto Reuters
In 2013, se implinesc 5 ani de cand am un cont de Facebook si 3 ani de cand am un blog. Fac ca toata lumea rezervari pe internet si, uneori, chiar si cumparaturi. Aveam impresia ca stiu sa utilizez toate aceste instrumente in siguranta si ca suntem cumva feriti de intamplari nefaste.

Insa in ultimele 3 saptamani am aflat cat de departe suntem de a ne controla cu adevarat viata virtuala:
  • Blogul meu a fost atacat de un malware ceea ce a facut ca, pentru 2 zile, sa nu-l mai puteti citi decat cu riscul de a fi infectati. Am simtit frustrare pentru ca nu reuseam sa rezolv problema iar prelungirea duratei ei ar fi condus la inlaturarea blogului din motoarele de cautare.
  • Sotul meu s-a confruntat cu un identity thieft pe e-bay. Nu identitatea lui a fost furata dar, daca nu am fi avut totusi un grad de vigilenta, mesajul primit ne-ar fi putut pacali si am fi devenit victime.
  • Un prieten a fost victima phishingului, cred, si i-a disparut din cont o suma importanta in urma unei tranzactii online. 
  • O prietena a aflat ca numele ei apare intr-un dosar de frauda electronica si ca este citata la Judecatoria unui oras european. Acest lucru i-a afectat grav o serie de demersuri administrative altfel urgente.

Nu-mi spuneti ca nu vi s-a intamplat inca. Asa credeam si noi si, iata, a ajuns sa ni se intample. Ba chiar putea fi mult mai rau.

Madalin Dumitru
Am apelat la experti la securitate cibernetica, adica i-am scris lui Madalin Dumitru pe care l-am cunoscut la Bruxelles la o conferinta despre internet. Madalin, CEO la Cyber Smart Defence care se ocupa cu securitatea cibernetica, in special cu testele de penetrare si de vulnerabilitate, nu numai ca mi-a raspuns catorva intrebari dar a fost de acord sa impartasesc strategiile de aparare si prevenire cu voi. Sa invatam incet-incet cum sa ne facem viata virtuala mai sigura.

JO:Cum stim pe ce site-uri este safe sa platim cu cardul ? Cam toti comerciantii online sustin zilele astea ca au sisteme safe…

MD : Ca utilizator este destul de greu sa iti dai seama daca site-ul de pe care efectuezi cumparaturi este securizat corect sau nu. Responsabilitatea aceasta este in totalitate a proprietarilor de magazine on-line sa verifice cat de securizat este site-ul lor, pentru a oferi credibilitate si pentru a nu pierde clienti in cazul unui atac informatic care ar putea avea ca efect furtul bazelor cu datele clientilor.

Totusi ca utilizator poti sa ai in vedere urmatoarele aspecte:
1. Sa verifici daca magazinul on-line de unde doresti sa faci o achizitie sau sa efectuezi o tranzactie este facut de o companie serioasa de profil, eventual sa consulti portofoliul de lucrari al companiei respective.
2. Sa verifici daca magazinul on-line este detinut de o companie reala, sa verifici daca se regasesc pe website: datele de contact si numarul de inregistrare ale companiei etc.
3. Sa vezi de catre ce companie de hosting este gazduit site-ul (magazinul on-line) respectiv, daca este o companie respectabila de hosting.
4. Sa observi sau sa-i intrebi pe reprezentantii magazinului online daca au fost supusi unui audit de securitate extern si ce calificativ au primit.

In concluzie: poti sa faci cumparaturi online cu incredere insa trebuie sa faci o minima verificare. Un magazin on-line tip open-source si gazduit pe  servere shared (impreuna cu multe alte site-uri) sau extrem de ieftine si cu masuri de securitate cibernetice precare iti pot pune niste semne de intrebare.

JO:E ok sa trimitem datele cardului prin mail unei companii despre care stim ca e onorabila ? Exista situatii in care ni se solicita o astfel de plata, in UE sau chiar in SUA.

MD : Nu, nu este ok. O companie serioasa nu cere datele cardului dvs prin email.  Exista o multime de metode de plata securizate prin care se pot face plati.

JO:Online banking-ul este safe ?

MD: Cele mai multe sisteme de internet banking sunt corect securizate. Bancile acorda o atentie sporita sistemelor de internet banking. Pot sa spun ca este domeniul cu cele mai sigure metode de plata. Totusi, in rapoartele noastre de audit de securitate cibernetica si facand teste de vulnerabilitate la institutii bancare, nu de putine ori am descoperit vulnerabilitati de diverse tipuri dar care s-au rezolvat foarte rapid la indicatiile noastre.
In concluzie sistemele de internet banking sunt printre cele mai sigure metode de plata insa vreau sa subliniez ca o atenta monitorizare a securitatii nu strica absolut deloc J

JO:Daca avem nevoie sa transmitem datele cardului cuiva apropiat (copil, parinte, partener) pentru ca acesta sa faca o tranzactie urgenta, care este calea cea mai sigura ?

MD : Este bine sa evitam astfel de situatii dar daca totusi nevoia o impune as propune sa se trimita catre persoana respectiva o parte din numarul cardului prin email, o alta parte prin sms si codul cvv2 telefonic sau prin Skype. Astfel evitam o posibila interceptare a tuturor datelor cardului de catre persoane neautorizate sau daca acest lucru s-ar intampla datele nu ar fi complete pentru a putea fi folosite fraudulos.


JO: Cum ne putem proteja mai bine conturile de email, ebay, facebook etc ?

MD : Trebuie sa folosim parole cat mai complexe, unice pe site (diferite) daca este posibil, update-uri pentru: sistemul de operare, browser, flash, java etc + antivirus si un firewall instalat.

Cand ne logam pe unul dintre conturi trebuie sa verificam daca adresa URL (link-ul din browser) corespunde cu site-ul pe care ne logam si daca conexiunea se face prin SSL.
Nu trebuie deschise atasamente de la persoane necunoscute si trebuie sa ne deconectam din contul respectiv dupa ce am terminat.

As mai vrea sa recomand sa nu pastrati in browser parole in functia autocomplete , deoarece exista vulnerabilitati de browser care pot extrage baza de date cu parolele salvate in browser.


 JO: Ce facem impotriva unui atac informatic al site-ului nostru ? E mai bine sa fie un blog pe o platforma online (blogger in cazul meu) sau un domeniu propriu gazduit undeva ? Cum alegem hostingul ?

MD : Datorita faptului ca ne ocupam exact cu securizarea site-urilor si a platformelor online pot sa spun doar ca cea mai buna metoda de aparare este preventiaTrebuie sa gandim proactiv si sa verificam securitatea site-ului (blog-ului) nostru inainte de a fi “verificat “ de catre cei rai J.

Un test de penetrare sau un test de vulnerabilitate care sa ne indice toate vulnerabilitatile identificate, impactul lor asupra site-ului precum si solutia de rezolvare a vulnerabilitatilor respective este exact ce trebuie facut pentru a preveni situatii neplacute de genul: furtul bazelor de date, deface (modificarea paginilor site-ului,  fiind inlocuite cu pagini false sau poze cu caracter denigrant ), etc.

Prejudiciile unor astfel de atacuri nu sunt numai de ordin material ele pot fi si prejudicii de imagine care de multe ori pot fi mult mai daunatoare asupra unei companii sau persoane.

De cele mai multe ori in cazul atacurilor cibernetice care au ca scop furtul bazelor de date, detinatorii site-ului sau al serverului respectiv nici nu stiu ca acest lucru s-a intamplat J

JO:Putem evita cumva sa ni se fure identitatea, sa minimizam riscul de a fi implicati intr-un proces de frauda electronica  ?
MD : Cu o atentie sporita asupra modului in care desfasuram tranzactii online, respectand sfaturile precizate anterior si gandind intr-un mod preventiv se pot preveni multe amenintari de acest gen.



JO: Ce companii ar trebui sa ceara sprijin profesionist pentru siguranta electronica?

MD : Absolut toate companiile sau persoanele care desfasoara activitate online sau detin baze de date, au nevoie de servicii profesioniste de securitate cibernetica. Compania noastra Cyber Smart Defence ofera consultanta specializata pe parte de securitate cibernetica si prevenire a atacurilor cibernetice, prin realizarea de teste (simulari real world) de penetrare, teste de vulnerabilitate care au menirea de a evidentia si rezolva problemele de securitate identificate. Cum spune si sloganul nostru “Better safe than sorry”

In conditiile in care fraudele si criminalitatea cibernetica sunt intr-o continua crestere pe fondul migrarii lumii intregi in mediul online si pentru ca hotii s-au mutat de pe strada in online unde sunt acum banii, suntem obligati sa prevenim aceste amenintari si sa ne adaptam situatiilor impuse.

De ce suntem noi diferiti fata de companii similar din domeniul securitatii cibernetice? Pentru ca folosim hackeri adevarati , hackeri etici care au experienta si mentalitatea necesara pentru a identifica, exploata si raporta atat cele mai critice vulnerabilitati precum si cele noi aparute (0day). Folosim cu precadere inteligenta umana pentru a crea si testa cele mai securizate sisteme informatice.

miercuri, 24 aprilie 2013

Portrete, perspectiva...

In cartea despre Picasso, Gertrude Stein insista destul de mult asupra faptului ca, de fapt, cheia portretelor cubiste consta in perspectiva: evident ele nu infatiseaza persoana in sine, in echilibrul natural al trasaturilor vazute de la o distanta bine proportionata, ci persoana asa cum o "vedem" de alaturi, de foarte aproape, cand surprindem doar trasaturi ce sunt relevante pentru noi.

Mi-a placut ideea. Nu stiu daca e neaparat definitorie pentru 'semnificatia' picturii cubiste dar pare relevanta pentru cum ii percepem pe ceilalti.

Ma amuza destul de mult modul superficial in care punem si ni se pun etichete. Am facut exercitiul acesta recent cu mai multi oameni care au tinut speechuri. Am incercat sa imi fac o opinie coroborata cu tot ceea ce stiam despre ei din mai multe surse. Apoi am eliminat voluntar toate informatiile exterioare si m-am limitat la perceptia imediata. Pentru ca in unele cazuri concluziile erau diferite, nu am pus etichete (pe cat pot, incerc, in majoritatea situatiilor, sa nu pun etichete) si am lasat usa deschisa spre informatii noi, contexte noi. E un lucru vechi de cand lumea si totusi nu conteneste sa surprinda diferenta aceasta intre 'poza' persoanei si felul ei de a fi in afara 'scenei'

Jocul e haios chiar si in ceea ce priveste propria persoana. Cu conditia sa ai ironie si autoironie sau, pur si simplu, sa nu fii ofticos :). De multe ori, ceea ce spun altii despre tine iti ajunge la urechi fie transmis de prieteni si 'binevoitori', fie in urma unei gafe, fie prin niste vectori extrem de inocenti - copiii. Ce faci cu crampeiul acela de informatie care nu seamana deloc cu modul in care te vezi tu pe tine? Il pui in perspectiva, incerci sa vezi eticheta de la distanta, lipita la altul, si eventual sa o judeci din perspectiva celui care te-a judecat (si la nivelul lui de inteligenta, educatie, caracter). Asa sesizezi cateodata stangacii in modul in care iti joci propriul rol si poti sa le corectezi. Alteori informatia este mai graitoare pentru cel care ti-a lipit eticheta. Totul e ca la final sa te multumeasca sa pastrezi pentru tine (cu un pic de amaraciune, de cele mai multe ori, daca e sa fim sinceri) concluziile. Si sa fii suficient de stapan pe eul tau.

Cand suntem foarte aproape de cineva (la serviciu, acasa, nu e relevant) nu mai putem vedea proportiile. Il vedem pe celalalt intocmai ca in portretele lui Picasso si tot asa suntem vazuti. In gros plan se afla trasatura pe care celalalt 'alege' cel mai frecvent sa ne-o prezinte iar ceea ce stim ca este persoana respectiva reprezinta doar un context. Trebuie rabdare, autostapanire si inteligenta sa prezinti detaliile potrivite sau ca sa nu uiti de context in timp ce privesti detaliile mai putin avantajoase. N-am mai citit de mult teoria dar, in lumina asta, pare logic sa se numeasca "inteligenta relationala". Way to go, Picasso! :)

sâmbătă, 20 aprilie 2013

Pozitia spectatorului

Filmul "Pozitia copilului" are un titlu care incita la jocuri de cuvinte, fiind in sine un fel de joc de cuvinte intre pozitia pe care personajul jucat de Bogdan Dumitrache, Barbu, o are in fata parintilor sai - aceea a unui copil chiar daca unul de varsta adulta - si poate pozitia copilului mort in timp ce traversa un drum national imediat in afara localitatii (sau cel putin asa imi place sa cred).

Am avut in sfarsit ocazia sa vad filmul si chiar sa completez vizionarea cu doua texte: un articol minunat at large semnat Ana-Maria Onisei in Esquire si un interviu semnat Iulia Blaga in Harper's Bazaar. In urma lor am descoperit un Bogdan Dumitrache altfel decat mi-l imaginam dar cu atat mai potrivit pentru roluri de fiu. De ce altfel? Pentru ca mi-l inchipuiam mai grav, mai incrancenat, mai concentrat asa cum, de altfel, marturiseste ca a fost o buna perioada de vreme dupa insuccesul cu Crash Test Dummies.

Sper sa nu mi-o luati in nume de rau cand spun ca poate cel mai mare pacat al filmului (desi unul care m-a bucurat extrem de mult) este faptul ca a luat Ursul de Aur. Pentru ca spectatorul se afla in pozitia de a intra in sala de cinema cu asteptari extrem de mari si poate cu prejudecati. Nimic din ceea ce se va dovedi parte din calitatile extraordinare ale filmului nu mai impresioneaza suficient de puternic.

Sau cel putin asa am trait eu filmul. Am venit cu bucurie pentru ca imi dorisem destul de mult timp sa il vad si pentru ca citisem criticile. Stiam intriga si ma asteptam sa fiu bulversata. Ori bulversarea nu are aceeasi intensitate cand e asteptata, anticipata...

Luminita Gheorghiu face intr-adevar un rol senzational. Ma uit peste filmografia ei de la Revolutie incoace si realizez ca a jucat in multe dintre filmele de marca ale noului cinema: Dupa dealuri, Aurora, Francesca, Nunta muta, 432, Moartea domnului Lazarescu, Train de vie. Ba chiar si 2 filme de Haneke dintre care l-am vazut doar pe cel mai recent: Le temps du loup si Code inconnu: récit incomplet des divers voyages. Pana acum, cand ma gandeam la Luminita Gheorghiu, imi aminteam rolul de asistenta din Moartea domnului Lazarescu. Rolul Corneliei, insa, a maturat parca orice amintire anterioara lasand loc doar pentru mama puternica si intruziva. Cu o astfel de forta actoriceasca si o astfel de filmografie, imi doresc sa o vad pe Luminita Gheorghiu intr-un interviu de Eugenia Voda la Profesionistii.

Exista scene din film care imi locuiesc amintirea, puternic simbolice si totusi subtile: discutia legata de Olynth, scena masajului, disputa intre cele patru personaje. Este adevarat ca Peter Calin Netzer reuseste o cartografiere profunda a relatiei dintre o mama intruziva si fiul sau (aici ezit sa caracterizez, stim foarte putine despre Barbu ca adult, in afara de detaliile care stau dovada asupra relatiei defectuoase cu mama). Iar finalul mi se pare o adevarata demonstratie de forta scriitoriceasca si regizorala. Impresionant dar nu patetic, intens dar totusi atent controlat.

Cam asta e pozitia spectatorului: stie dinainte ca va fi impresionat dar nu stie sigur in ce cheie. In ceea ce ma priveste, emotia este mai ales cerebrala, oricat de oximoronic ar suna.


joi, 18 aprilie 2013

Oamenii din Maldive

Acum cateva saptamani a circulat pe net o petitie pentru a pune presiune pe presedintele Maldivelor sa anuleze pedeapsa de biciure publica data unei fete care a fost violata de propriul tata si a facut astfel un copil "din flori". De atunci am in draft un post despre oamenii din Maldive...

Tot atunci am semnat. Iar povestea m-a afectat asa cum ma afecteaza orice exemplu de abuz sau violenta contra femeilor. Am o reactie viscerala asupra tuturor celor care isi folosesc puterea fizica pentru ca singurele puteri in care cred sunt cele legate de intelect si moralitate. Dar nu despre asta vreau sa va vorbesc acum.

Faptul ca intreaga poveste se desfasura in Maldive m-a emotionat in sine, dincolo de ideea de violenta contra femeilor. Pentru ca, desi oamenii de acolo traiesc intr-un paradis natural, ei sunt saraci si exploatati. Salariul e undeva mult sub 100 de euro pe luna, majoritatea traiesc din turism si pescuit. Orele muncite sunt nenumarate, uneori sar de 12  pe zi in turism, la hotelurile bune, iar angajatii au dreptul la un weekend (unul singur!!!) pe luna. De multe ori nu gasesc de lucru pe atolurile inconjuratoare ci la cateva sute de kilometri distanta. Iar pentru a-si vizita parintii nu isi permit sa ia avionul ci vaporul care insa ii duce in cateva zile de la nord la sud, ceea ce inseamna ca majoritatea nu isi vad familiile in fiecare an.

Ce sa va mai povestesc? Ca, in ciuda salariilor mici, preturile sunt revoltator de mari chiar si la hotelurile obisnuite, nu mai vorbesc de lanturile de lux. Ca nu simti ca 'trebuie' sa lasi bacsis asa cum simti in Turcia si ca de cele mai multe ori o faci din placere? Ca, si daca il dai, majoritatea hotelurilor sunt abuzive si iau ele bacsisul !!!, impartind cu taraita la angajati... Ca oameniide pe atol sunt, de multe ori, harnici si muncitori...  Ca cei mai ambitiosi dintre ei au invatat singuri mai multe limbi straine ca sa poata munci in acest sclavagism modern marca Hilton sau Sofitel sau Holiday Inn.

Taramul este superb. Si bineinteles ca hotelurile de top iti fac sejurul de neuitat. Bineinteles ca mi-as dori sa imi permit un sejur la Hiltonul de acolo, sa mananc in restaurantul subacvatic asa cum vezi prin spamurile cu powerpointuri etc. Dar tratamentul pe care marii rechini ai turismului il aplica locuitorilor este totusi inuman. Si peste toate astea, numai de biciurile publice nu cred ca mai aveau nevoie...

miercuri, 17 aprilie 2013

Dupa pauza...

Putine lucruri mi se par atat de dificile precum pauzele de scris pe blog. De obicei au legatura cu ponderea altor activitati sau cu dinamica zilelor iar pentru scris trebuie totusi un pic de timp. Cand revin am senzatia ca nu stiu de unde sa apuc lucrurile, cu ce sa incep mai intai din tolba plina de povesti :). Oricum am aflat mai demult ca asta e un fenomen psihologic care intareste dependenta de Facebook: missing-out, un fel de "ce-am pierdut cat am lipsit" :)

Revin si va spun ca am lucruri frumoase de povestit si informatii interesante in zilele ce vin. Am interviuri la sertar pe care trebuie sa ma invrednicesc sa le termin (ati vazut cuvantul asta: a se in-VREDNIC-i :D), am sfaturi pentru un anumit tip de probleme cu care m-am confruntat si eu in ultimul timp (nu va spun inca), am cronici de teatru si de film la care poate veti dori sa spuneti si voi opinia  pentru ca s-ar putea sa le fi vazut... Una peste alta, viitorul suna bine pe Jocul Orb :D

Mai am si un gand bun pentru Boston, unul dintre orasele care mi-au fost tare drage...

Intre timp m-am indragostit de un cal pe nume Raymond, nu e al meu si nici nu traieste aproape de mine, e insa frumos, cuminte, atletic si bun la suflet... Este si un delicat, manca usor din varful buzelor, la fel ca si campionul national Brutus, un alt cal cu o poveste extraordinara, pe care va invit sa il urmariti mai jos


duminică, 7 aprilie 2013

Restaurante in Barcelona

Cam asa arata montaditos. Foto de aici.
Aveam de facut pentru niste prieteni o lista de restaurante bune/misto in Barcelona si m-am gandit ca, daca tot o pregatesc, de ce sa nu fie deschisa tuturor. Ba mai mult, va invit sa si contribuiti :)

1. La Tramoia - se afla pe Rambla de Catalunya la intersectia cu Gran Via si este locul nostru favorit de tapas cand nu e prea aglomerat (ocazie cu care calitatea mancarii scade un pic).

Avantaje:

  • sangria delicioasa
  • tapas gustoase: ne plac cateva montaditos (felii de paine cu diverse straturi pe deasupra) printre care cel cu piquillo y atun, patatas bravas (cartofii lor prajiti cu nu stiu ce sos picant), pulpo a la feira (caracatita), patata con langustinas, croquetas de bacalao etc.
  • loc central, daca stati afara priveliste frumoasa spre Rambla de Catalunya (nu La Rambla!!!), loc convivial
Dezavantaje:
  • nu este un restaurant de mare finete, ci mai degraba un loc de simtit bine si degustat tapasurile tipice.
Nu am ajuns inca dar imi doresc tare mult. Este taverna de tapas deschisa de Ferran Adria cat timp El Bulli e in pauza... Preturile sunt ceva mai mari decat pentru niste tapas obisnuite dar nu sunt pe masura unui "chef etoilé"... Asa ca e o ocazie pentru toata lumea sa guste din celebrele lui ravioli...cu conditia sa rezervi cu mult timp inainte.

3. Alkimia
Iarasi netestat insa foarte laudat, Alkimia este inca un exemplu de bucatarie moleculara. Jordi Vila, chef-ul, face parte din noul val gastronomic catalan. Restaurantul se afla nu foarte departe de Sagrada Familia, decorul este minimalist insa meniul degustare se apropie ca pret de cele frantuzesti (65 euro)

4. Pinotxo si El Quim sunt doua restaurante (tejghele, daca preferati) aflate in piata La Boqueria. Sunt celebre pentru felurile gustoase in stilul 'cuisine de marché' pe care le servesc. Ideal pentru pranz.

Avantaje:
  • produse proaspete
  • bucatarie autentica si extrem de savuroasa
  • pretul decent
  • printre recomandari: pentru chipirones cu fasole (deliciosi) facuti de Pinotxo trebuie sa veniti la ora pranzului. Sunt asa de solicitati incat pe la 13.30, rezerva i se termina si va trebui sa va multumiti cu alte variante mai putin faimoase.
Dezavantaje: 
  • taverna e in plina piata asa ca veti avea parte de un pranz delicios insa in plina inghesuiala si va trebui sa asteptati un pic ca sa prindeti un loc.
5. Can Valles, aflat pe strada Arago nu departe de Paseo de Gracia, este unul dintre cele mai recomandate restaurante de bucatarie catalana din Barcelona. Nu l-am incercat inca insa pare locul de preferat atunci cand vreti sa gustati bucataria locala. Printre felurile celebre: homar cu naut, fructe de mare proaspete si carne pe piatra incinsa. Se pare ca are o selectie de vinuri excelenta.

6. Fishop, Passeo de Gracia

Localizat central, pe Passeo de Gracia, nu departe de casele lui Gaudi, are o terasa frumoasa cu priveliste si, se pare, o parte acoperita destul de mare. Pestele e foarte proaspat si bun iar sushi, maki, sashimi sunt delicioase.

Avantaje:

  • localizarea
  • pestele delicios
  • preparatele japoneze minunate.
Dezavantaje:
  • cei care nu iubesc pestele se vor plictisi
  • amesteca bucataria mediteraneana si pe cea japoneza (nu si-au gasit o identitate proprie)
  • preturile ar fi mai corecte cu 20% mai putin.
Daca ajungeti in Plaza Reial se pare ca orice altceva in afara de Els Quinze Nits ar fi de evitat. Daca vreti sa cinati in Port Olimpic, va veti bucura de priveliste superba insa veti plati preparatele foarte scump (in plus, de la an la an mai ... mediocre). Daca sunteti tentati totusi sa va opriti aici, se pare ca ar fi de calitate mai buna La Fonda del Port Olimpic si, pe vremuri, La Fitora. La Els Quatre Gats vizitati interiorul istoric si beti o cafea dar... atat. Aproape tot ce e pe La Rambla e oribil, din mancare prefabricata la preturi extrem de turistice.

Pentru pranz, mi-a mai placut si Orio in Barrio Gotico pe Carrer Ferran (langa Primarie), un restaurant basc unde puteti opta pentru montaditos (sau pintxos) sau puteti cere la carte. Pentru prima varianta vi se vor numara scobitorile de montaditos mancate, aproape 2euro/montadito. Foarte simpatic si destul de bun.

Daca v-a atras ceva, nu le ocoliti in calatoria voastra la Barcelona. Insa nu ezitati sa imi faceti si mie alte recomandari... :)

joi, 4 aprilie 2013

Premianti: 3 ani de Jocul Orb

Foto de aici
Pe 2 martie 2013, Jocul Orb a implinit 3 anisori de existenta... Cu aceasta ocazie am avut nevoie de ajutorul catorva prieteni ai blogului pentru a acorda premii cititorilor. Pentru ca un blog exista si prin cititorii sai...

Am anuntat Concursurile de 3 ani pe mai multe canale si cred ca unii dintre voi au fost putin timizi :)

Mihaela Serban este actrita din spatele povestii Melankoli si ea a ales sa ofere drept premiu una dintre cele trei agende inspirate din filme. Castigatoarea a fost autoarea blogului Plaja cu ganduri.

Ivatherm, o companie romaneasca ce foloseste apa de Herculane in realizarea produselor cosmetice dupa criterii de calitate si cu tehnologii franceze, a fost alaturi de Jocul Orb la aniversare. Am putut oferi 3 pachete alcatuite din Lotiune micelara si Aquafil light. In urma tragerii la sorti, premiile vor pleca spre Georgiana Zamfir, Laura Lara si mih.aela. Ii multumesc Iuliei Bilea, PR Ivatherm, pentru sustinere si caldura! :)

La urma dar nu in cele din urma, prietenii mei de la Decat o revista au fost de acord sa dea ca premiu la concurs un abonament 2013 la DOR. L-a castigat Jacqueline care ne-a spus o poveste tare frumoasa despre povesti :)

Va multumesc tuturor, sponsori si participanti, si sper sa fim cel putin la fel de apropiati si in anul care vine! O primavara frumoasa...


Content propriu, relaxare, stimuli noi

Cum cresc ideile. De aici
Ieri incercam sa ii povestesc cuiva care nu prea cunoaste multe lucruri despre bloguri de ce e important sa ai content propriu si sa nu scrii mereu doar 'oftaturi' din suflet :). E o lectie la care nu am niciun merit pentru ca am invatat-o greu, citind teorie bloggeristica si sfaturi de la altii mai mari si pe care o negociez in continuare cu mine. Exista momente cand imi vine iar sa scriu cate un post despre cat de mult imi place ploaia, cum se preling picaturile pe geam si cum raza soarelui sparge putin norul dar, fie e rar, si atunci inteleg un pic de indulgement, fie e frecvent si atunci cenzurez pornirea in cautarea unui subiect mai bun. De obicei n-am o problema cu gasitul subiectelor, mai degraba cu gasitul timpului de documentare si scris.

Scriu pentru mine sau scriu pentru cititori? Cred ca e un pic din amandoua. Scriu pentru mine pentru ca  nu pot fara sa scriu. Asta e sigur. Scriu pentru cititori pentru ca imi place sa apar cu lucruri interesante, sa aduc ceva ce nu pot citi/gasi in alta parte, oricum nu asa usor, sa vin cu o opinie documentata care poate contribui la formarea parerii celor care o citesc sau la deschiderea apetitului spre film, lectura, calatorii si viata sanatoasa... Chiar si cand iau interviuri e un pic din amandoua: imi plac oamenii frumosi iar interviul e un bun pretext de a te apropia de ei dar el nu si-ar implini niciodata destinul daca nu ar fi impartasit celorlalti. Si cu toate ca blogul e un pic jurnalism, el ramane totusi blog personal si deci un fel de... jurnalism personal :).

Asa ca azi dimineata, cand aveam chef de lamentatii la cafea, mi-am adus aminte ca postarea Fructe si copii sanatosi a generat deja o reactie importanta din partea lui Chinezu atat pe blogul de la Adevarul cat si pe blogul sau personal (gest pentru care ii multumesc) si mi-am dat seama ca merita luptat un pic cu moleseala. Poate mesajul va fi dus mai departe si poate asta va aduce macar mere sanatoase pentru inca 5 copii timp de un an intreg. Cinci copii care vor fi bucurosi ca s-a platit un comision mai mic cu 0,1 procente...

Imi beau cafeaua, citesc EXCELENTUL editorial al lui Vlad Mixich despre merele otravite destinate medicilor (tot mere, dar nu au nimic de-a face cu cele pentru copii), vad ca a primit 8 share-uri de pe pagina mea de Facebook si ma gandesc "cu pasi mici, facuti de fiecare dintre noi, putem schimba un pic felul in care ceilalti percep anumite subiecte" si poate ca vom schimba si modul in care vor reactiona.

Apropo de asta, vreau sa va mai spun ceva: reactia societatii civile nu inseamna neaparat sa iesi in strada. Pe site-ul fiecarui minister, aveti un formular prin care puteti solicita, in calitate de persoana privata sau de organizatie, informatii publice pentru orice fel de program care va intereseaza. Finantarea, in marea majoritate a cazurilor, face parte dintre informatiile publice. Ganditi-va ca maine toti cei 200 sau 500 care vedem aceste randuri trimitem un astfel de formular sa intrebam despre programul Schema de distribuire a fructelor in scoli  Nu e deloc ceva neglijabil chiar daca suntem doar 200 dintr-o masa de 18 milioane de romani. Cu siguranta, se va administra bugetul cu mai multa atentie. Ceva asemanator este si lobby-ul, dar despre asta mai povestim.

Gesturi mici care pot face lucruri mari. Si stimuli noi...

miercuri, 3 aprilie 2013

Suntem aici?

Nu prea stim sa ne finantam la nivel de tara produsele culturale de valoare. Ati aflat asta atunci cand Ministrul Culturii (!!!) a afirmat ca mai bine facem o autostrada din banii pentru festivalul George Enescu sau atunci cand in lista de castigatori ai finantarii ICR ati gasit Udatul nevestelor, nicidecum TIFF sau Next sau Anim'est.

Niste oameni draguti de la MyKey s-au gandit ca mai bine ne organizam altfel... Asa ca au facut prima campanie de crowdfunding. Adica putem contribui cu totii la strangerea de fonduri pe platforma We are here si inca foarte simplu: printr-un sms. Este o varianta poate mai utila decat petitiile pentru a transmite mesajul ca ne pasa de aceste festivaluri si ca ele sunt importante pentru identitatea culturala a Romaniei. Va ganditi ca va avea mai putin impact politic pentru ca decidentii vor ajunge sa gandeasca "uite, se poate si-asa"?

Nu cred ca e cazul. Cred ca merita sa asiguram finantare pentru urmatoarele 8 festivaluri in 2013 si ca este mai degraba un semnal ca ne pasa de cultura, ca avem exigente si ca am invatat ca deciziile noastre sunt mai importante decat ale lor. Lista completa este:


  1. Anim’est – Festivalul international de film de animatie, editia 8
  2. NexT – Festivalul international de film, editia 7
  3. Ideo Ideis – Festivalul national de teatru tanar, editia 8
  4. SoNoRo – Festivalul international de muzica de camera, editia 8
  5. KINOdiseea – Festivalul international de film pentru copii, editia 5
  6. Green Hours International Jazz – Festivalul international de jazz, editia 5
  7. Street Delivery – Convertirea peisajului urban in peisaj cultural, editia 8
  8. Temps D’images – Festivalul de teatru, dans si imagine foto/video, editia 6

Mai e poate nevoie sa spun ca intr-un an cele 8 festivaluri strang 500.000 de spectatori? Daca fiecare dintre ei (adica dintre voi) ar participa la crowdfunding, probabil ca vom avea o agenda culturala plina... Detalii despre cum procedati gasiti pe site-ul We are here.

Iar in septembrie, nu uitati, are loc si festivalul George Enescu.