vineri, 31 mai 2013

I can't stand the rain

Tocmai mi-am amintit o perioada a vietii in care ascultam mult Tina Turner. Perioada casetelor (si acelea putine)

E ceva special in modul in care Tina Turner pronunta cuvantul "rain"...  Un fior care iti da senzatia ca o asculti pe ploaie si ca ploaia asta are muuuuulte semnificatii. Da, obisnuiam sa avem o relatie mai speciala :) in ultimul timp s-a cam uzat "iarasi ploua?"

Astazi seara dublu cadou :) Una dintre semnificatii de la Ana Blandiana si un pic de Tina Turner





Ana Blandiana - Descantec de ploaie


Înnebunitele ploi si ploile calme,
Ploile feciorelnice si ploile-dezlantuite femei,
Ploile proaspete si plictisitoarele ploi fara sfârsit,
Iubesc ploile, iubesc cu patima ploile,
Îmi place sa ma tavalesc prin iarba lor alba, înalta,
Îmi place sa le rup firele si sa umblu cu ele în dinti,
Sa ameteasca, privindu-ma astfel, barbatii.
Stiu ca-i urât sa spui “Sunt cea mai frumoasa femeie”,
E urât si poate nici nu e adevarat,
Dar lasa-ma atunci când ploua,
Numai atunci când ploua,
Sa rostesc magica formula “Sunt cea mai frumoasa femeie”.
Sunt cea mai frumoasa femeie pentru ca ploua
Si-mi sta bine cu franjurii ploii în par,
Sunt cea mai frumoasa femeie pentru ca-i vânt
Si rochia se zbate disperata sa-mi ascunda genunchii,
Sunt cea mai frumoasa femeie pentru ca tu
Esti departe plecat si eu te astept,
Si tu stii ca te-astept,
Sunt cea mai frumoasa femeie si stiu sa astept
Si totusi astept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Si toti trecatorii adulmeca ploaia sa-i simta mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poti sa te-ndragostesti fulgerator,
Toti trecatorii sunt îndragostiti,
Si eu te astept.
Doar tu stii -
Iubesc ploile,
Iubesc cu patima ploile, înnebunitele ploi si ploile calme,
Ploile feciorelnice si ploile-dezlantuite femei…
 


joi, 16 mai 2013

Ziua iei romanesti

Am din iunie anul trecut un draft despre expozitia Centrului Pompidou din Paris "Matisse - paires et series"... Cred ca e intrucatva anacronic acum asa ca il voi sterge... Totusi merita sa va spun ca Matisse lucra mereu in paralel la cate 2-3 variante ale aceluiasi tablou. In jurul acestei idei a fost centrata expozitia si, printre altele, am constatat cu surpriza cate variante exista pentru celebra ie romaneasca "La blouse roumaine", care face parte si din colectia permanenta a Centrului Pompidou. Se pare ca pictorul era prieten cu Theodor Pallady si poate ca astfel a intalnit mai multe personaje feminine cu origini romanesti. Speculatiile spun ca modelul ar putea fi una dintre urmatoarele doamne: Elena Vacarescu, Ana de Noailles, Martha Bibescu sau Elvire Popesco.

Stiti desigur ca mai multi creatori s-au inspirat din ia romaneasca poate si ca urmare a influentei tabloului lui Matisse. Dintre ei, as alege casa Yves Saint Laurent si creatorul Tom Ford care au apelat mai pregnant la aceasta sursa de inspiratie. O selectie decenta de imagini aici.

Exista un grup pe Facebook intitulat chiar asa "La blouse roumaine". Ideea mi se pare frumoasa, poti sa faci un lobby extraordinar unui obiect atat de delicat si atent lucrat. Imi pare insa rau sa constat uneori accente extrem-nationaliste in discursul de pe grup...desi ideile sunt alteori haioase: ex. poze din toata lumea cu romance imbracate in ii, poze cu regina Maria imbracata in ie, modele specifice diverselor regiuni etc.

Asa am aflat ca de Sanziene, pe 24 iunie, este Ziua Iei. Intre timp, revista The One face o alta campanie: Iac-asa e IA mea! prin care le propune tuturor doamnelor si domnisoarelor sa poarte o ie pe data de 17 mai. Adica vineri. Ceea ce eu chiar voi face... si, daca imi place, repet experienta pe 24 pentru ca nu inteleg foarte bine de ce ziua aleasa de publicatie este diferita de ziua de Sanziene.

Din pacate nu am cu mine o ie buciumaneasca, zona de unde provine bunica mea materna, cea care ma ruga frecvent sa port ia specifica, o combinatie tare rafinata de broderie neagra pe borangic alb (cam ca in foto, desi acesta pare un model mai putin pretios). Evident, la 13 ani mi se parea mai cool sa port tricouri Adidas :) Iata ca macar ceva am invatat cu varsta :) Ne vedem in ii pe 17 mai! 





miercuri, 15 mai 2013

Relax

Nu este decat marti si eu scriu despre relaxare :) Primavara pluteste in aer...

De o vreme incoace n-am mai citit asa multe reviste glossy. Insa weekendul trecut mi-am regasit un pic cheful de rasfoit asa ca mi-am asezat teancurile de Vogue pe masa.

Am pierdut intru catva gustul si din cauza editiei frantuzesti a revistei care m-a atras mai putin de cand a plecat Carine, cu cateva exceptii. Numarul de mai mi-a placut (v-am mai spus despre interviul cu Mario Vargas Llosa) si cred ca asta a redeschis apetitul.

Printre altele voiam sa va povestesc ca Andreea Diaconu pare sa devina pentru Vogue ceea ce au fost Lara Stone, Isabeli Fontana si Daria Werbowy, adica un fel de manechin fetis.Aflata deja la al doilea pictorial in extenso in editia de mai, Andreea va fi coperta lunii iulie/iulie (in imagine)...
***

H&M lanseaza un fel de linie home&deco, cu perne si fete de masa... Imaginile publicitare sunt evident in stil estival, asezate strategic pe plaja ca sa cumparam produse cu gandul la vacanta. Nu le-am vazut in magazine, n-am atins materialele (marele minus al suedezilor) dar imaginile sunt promitatoare, imprimeurile foarte grafice, cu mult contrast alb-negru.

***

O altfel de inspiratie pentru aceasta vara: filmele lui Audrey Hepburn. Am citit la Cristina Bazavan un material despre cum ar vrea sa viziteze Roma pe urmele lui Audrey in filmul Vacanta la Roma asa ca am revazut pelicula. Au urmat Sabrina si How to steal a million (lovely Peter O'Toole), Paris when it sizzles (mi-a placut mai putin) iar my all time favourite ramane Two for the road.



Dupa Vacanta la Roma, am inceput sa ma uit dupa Vespa-uri :). Tot in revistele glossy citisem despre cat de mult s-a investit in design de-a lungul timpului in modelele acestea. Asa ca am dat un search si mi-am gasit preferatul :)

Enjoy a beach ride! :)) Relax!

marți, 7 mai 2013

Marina, o poveste fantasy

Am citit recent Marina de Carlos Ruiz Zafon, o carte pe care am ales-o pentru faptul ca se petrecea in Barcelona si ca, pur si simplu, nu lecturasem nimic de acest autor spaniol al carui nume il auzeam destul de frecvent (probabil suspect de frecvent :) )

Oscar Drai, un adolescent de 15 ani ce studiaza la un internat barcelonez, leaga o prietenie speciala cu Marina, o fata de varsta lui, orfana de mama, ce traieste impreuna cu tatal, German, intr-o vila enigmatica din cartierul Sarria. Cei doi adolescenti incearca sa dezlege impreuna un mister care-i duce pe strazile tainice ale Barcelonei.

Limbajul e destul de facil, organizat adeseori in figuri de stil cautate printre care multe epitete si metafore, constructia epica, marcata de suspans, puncteaza adeseori trecerea intre cele doua lumi - a realitatii de elev a lui Oscar si a misterelor pe care le cerceteaza-, mai pregnanta initial si mai estompata cu timpul. Personajele sunt construite corect, fidele lor insele, carismatice insa oarecum lipsite de complexitate. Constructia este coerenta si momentele cele mai 'science fiction' izbucnesc cateodata generand suspans si teama iar apoi, aproape cinematografic, apare un moment de recuperare a spectatorului cititorului. Intr-adevar, farmecul este dat si de strazile Barcelonei, in special pentru aceia care le-au batut si recunosc o cladire de pe la Rambla, stradute din Barrio Gotico si Born, amplasamentul cartierului Sarria...

Ca o mentiune personala, mi s-a parut bizar ca pe baiat il cheama Oscar mai ales ca Marina imi aminteste un pic de baietelul din cartea lui Eric Emanuel Schmitt "Oscar si tanti Roz"...

Romanul Marina nu este o lectura pe care sa o recomand cu adevarat. Din punctul meu de vedere, este mai degraba o carte care se citeste repede si care poate fi entertaining pentru amatorii de fantasy si de thrillere cu adolescenti :) cunoscatori ai orasului catalan.

luni, 6 mai 2013

Departe de casa

Sursa fotografie
Anul acesta am luat lumina intr-o biserica 'inchiriata' de ortodocsi, departe de Romania. Nu stiam exact la ce sa ma astept in afara de o slujba bilingva romana-franceza.

Cand am intrat si am privit in jur am remarcat aceleasi tipologii romanesti pe care le cunosteam de acasa dar pe care le vazusem rareori impreuna: studentii cu fete netede, luminoase, inteligente si haine de hipsteri, tinerele elegante, absolvente de invatamant superior si angajate pe un salariu mai bun, muncitorii din constructii, smecherasii, tinerele ceva mai plinute, fardate exagerat si cu mai multe feluri de accesorii in par (agrafe, piepteni, elastice decorate) si mainile crapate de munca, femeile de 40 de ani a caror 'experienta' se citeste pe fata, varstnicii emigrati de peste 20 de ani din Romania dar care inca mai gatesc acasa romaneste, turistii sau familia romaneasca a celor plecati. Intr-una din categoriile astea trebuie ca eram si noi...

Pe mese special amenajate, lumea adusese cozonaci, oua rosii, pasca, checuri, orice ar fi putut sa imparta cu cei mai saraci decat ei. Cozonacii erau uneori atat de opulenti, atat de frumos crescuti incat nu numai ca puteau hrani multe guri ci aratau si mandria de gospodina a celei care framantase aluatul. Ouale rosii erau aproape perfecte, uneori aveau pe ele imprimate si frunze de patrunjel asa cum ne invatau pe vremuri si pe noi la scoala, la orele de lucru manual...

Apoi am inceput cu totii sa cantam impreuna cu preotul "Hristos a inviat din morti..." intr-un glas care marturisea multe despre disperarea celor aflati acolo de a se simti inca romani, de a nu fi dezradacinati de singura forma de nationalitate pe care o mai pastrau de acasa - identitatea ortodoxa. Studenti, pensionari, profesii liberale, muncitori pe santier, smecherasi, prostituate, angajati pe pozitii middle management,  profesori, turisti, femei de servici - cu totii ne agatam de aceeasi sarbatoare de Pasti, de acelasi simbol uimitor al luminii ca sa stim si anul acesta ce sa raspundem la intrebarea "Tu de unde esti?"

sâmbătă, 4 mai 2013

Paste fericit!

Pastele este sarbatoarea mea favorita mai ales prin simbolul luminii... V-am mai povestit cum m-a emotionat ani la randul gestul acesta simplu care pare sa schimbe tot: lumina, iluminarea, sa iei si sa duci lumina cu tine.

Imi plac si celelalte obiceiuri. In anul 2002, cand eram studenta in Franta, am facut cele mai frumoase oua rosii. Ma simteam 'izolata' acolo asa ca am vopsit ouale cu tot devotamentul care era necesar incat sa recreez senzatia de acasa.

E insa mai greu sa conservi atmosfera de sarbatoare atunci cand esti intr-un loc in care nimeni nu sarbatoreste. Un gand imi spune ca forfota exterioara a celor care isi pregatesc sarbatoarea, spiritul de emulatie traditional (casa mea e mai curata, mancarea mea e mai gustoasa) au si ele un rol in farmecul zilei de Pasti. Minimizam ceea ce e traditional si 'neaos' pana ne lipseste un pic. Atunci renasc nostalgiile copilariei si dorul de a reactualiza atmosfera de atunci.

Va doresc un Paste fericit, linistit si iluminat, cu atmosfera pe care v-o doriti voi! Si un iepuras cu cadouri frumoase :) Al meu se pregateste...

vineri, 3 mai 2013

David si Alice van Buuren

Sotii van Buuren la schi
 Imi place sa trag cu ochiul la interiorul caselor, sa vizitez interioare frumoase, sa observ modul in care locuintele au fost decorate, impregnate de personalitatea celui care le locuieste.

Exista muzee care iti dau posibilitatea aceasta. Este cazul Muzeului David si Alice van Buuren, de fapt fosta vila a cuplului, situata in Uccle, un cartier chic din sudul Bruxelles-ului. Ea a devenit muzeu in urma testamentului lui Alice van Buuren care a decedat in 1975.

Construita in 1928, vila are o arhitectura tipica Scolii de la Amsterdam. Proprietarul era bancher si mecena. Sotia, Alice, era fosta lui secretara iar uniunea lor a fost aparent fericita chiar daca nu au avut copii. Impreuna si-au cultivat un grup de prieteni artisti (Gustav van de Woestyn, J.Gidding), domnul insusi picta, colectionau arta (in afara de tablourile unor prieteni au si ceva Van Gogh, Ensor, scoala lui Rembrandt si Bruegel) iar mobila toata este facuta la comanda pe baza desenelor unui prieten arhitect. Tapiteria scaunelor din sufragerie este realizata dintr-o tesatura cu par de cal (eu una nu mai vazusem asa ceva).
Gradina dragostei din resedinta van Buuren

Atmosfera casei este minunata mai ales daca ajungeti sa o vizitati intr-o perioada in care sa va puteti bucura si de gradina de 1,5 ha. Aici puteti sa va pierdeti in labirint sau sa meditati putin in 'gradina dragostei'. 

Muzeul a primit 2 stele in ghidul Michelin dar, mai presus de valoarea operelor expuse, stelele pot fi atribuite atmosferei, senzatiei ca sotii van Buuren au stiut sa isi construiasca un camin, sa il decoreze dupa gustul lor si gustul epocii si... au trait fericiti pana la adanci batranete :)