miercuri, 28 mai 2014

Poemul de miercuri - Glezne fragile


Marin Sorescu
Glezne fragile

Unde ramasesem? La glezne fragile.
Da, din cauza lor
Pretinzi ca nu poti schia.
Gleznele fragile mă-nnebunesc,
Imi plac foarte mult.
Ce bine te tin pe picioare,
Dreapta, svelta, cu mers frumos,
Când vii spre mine
Prin zapada, vibrind la fiecare fulg.
Faci atingere cu fulgii.
Transmiti fiori în toata masa de zapada
Din cer. Uita-te, e ca o saltea descusuta cerul.
Cine s-o fi tavalind deasupra?
(Cred ca tot noi).
Tolaniti pe fortele naturii, pe fenomenul natural.
Fenomen natural pe fenomen natural.

Mazariche pe licheni. Iti place cum suna?
"Suna a iarna". Ai văzut sarea izvorind din mine,
Ca o bura de ploaie. La polul nord transpiratia
S-ar fi prefacut în mazariche. "Parca numai acolo!"
Emotia de la polul nord.
Nu, de la polul opus.
Eu sint polul opus nr.34.
(Asa zicea un compozitor).
Autor de opusuri numerotate.
34 îi place lui cel mai mult.
Sintem ca doi pinguini mergând stingaci prin zapada la
Poale de Polul nord. Pe ghetus.
"Ba sintem ditamai iceberguri".
Alunecind unul în bratele celuilalt, incotosmanati
In sentimente calduroase.
"Bine ca ne-a apucat amorul iarna,
Avem incalzire centrala.
La vara, ar fi fost prea cald".
Esti o prezenta luminoasa.
Chiar si în zapada, tot tu dai
Lumina.
Eu sint primul (Si ultimul
Ca nu mai las pe nimeni)
Cel mai mult mă impresioneaza la tine
Calmul ochilor mari si calmul pielii -
Dac pot spune astfel.
"Poti". Azi miinile mele sint foarte aspre.
Dar au si ele calmul lor. Esti ca o marmura
Care-a fost la mare asta-vara.
"Am fost". "Cu cine?". "Cu intreaga cariera".
Si sinii - sint de taiat respiratia cu ei.
Eu sint numai taieturi.

duminică, 25 mai 2014

Emotional storytelling and a buddhist temple

In Japonia in templele buddhiste exista obiceiul de a agata aceste placute pe care treci dorintele tale, rugamintile tale...

Este un adevarat loc al povestilor de viata emotionante, mai ales intr-un templu precum Meiji-ji in Tokyo unde calatori din lumea intreaga isi lasa povestea in engleza, franceza, spaniola, italiana sau chiar romana.

Iata doua dintre favoritele mele...




Mi s-a parut extraordinar ca majoritatea placutelor nu contineau dorinte (exclusiv) pentru propria persoana ci adeseori dorinte pentru cei dragi, rugaminti de insanatosire. Cumva puteai sa simti si ceva din personalitatea celor care isi scrisesera mesajele, din capacitatea lui de a iubi sau chiar din pragmatsmul sau.

Sper ca dorintele li s-au implinit, macar celor de mai sus...

sâmbătă, 24 mai 2014

Protagonistii proiectiilor noastre

Ieri a avut loc Ziua francofona de tratament al carcinomatozelor peritoneale iar, de catva timp, fac parte dintr-o echipa care face asa ceva...In comitetul de organizare vedeti lista leaderilor de echipe care fac asta in Franta si care au publicat enorm in domeniu asa ca sunt mandra sa lucrez cu unul dintre ei. Pe restul i-am intalnit la congrese dar si la cursurile Diplomei InterUniversitare de Chirurgie Oncologica pe care am obtinut-o de curand.

Ce e grozav atunci cand esti chirurg tanar este sa observi personalitatile si modul de rationare al acestor oameni dar si felul lor de a interactiona cu ceilalti. Simpozionul de ieri a fost ideal pentru asta pentru ca a fost ultraspecializat asa ca discutiile au avut loc intre elite. 

Intr-un fel unii dintre ei sunt "protagonistii proiectiilor noastre" pentru ca, privindu-i, iti dai seama cam cum ai vrea sa performezi peste 5-10 ani. In plus, sunt mai aproape de ideea pe care o am despre chirurgie... Acum cativa ani citam frecvent o idee pe care o auzisem la un congres: "A surgeon it's not what he does; it's because what he thinks that he does what he does". O astfel de idee se aplica perfect in chirurgia oncologica pentru ca in afara de faptul ca este nevoie de o tehnica foarte precisa si de o buna familiritate cu anatomia, mai este nevoie si de o corecta conceptualizare a bolii neoplazice. Asta cere timp de integrare, cunostinte actualizate si multidisciplinare. 

Ieri, unul dintre oamenii de pe lista asta, pe care il mai auzisem vorbind, mi-a reamintit de o idee din Tractatus logicus-philosophicus al lui Wittgenstein. Asa, in mare, este vorba despre faptul ca atunci cand stapanesti bine un concept, il poti exprima foarte simplu intr-o propozitie cu subiect si predicat si un minim de cuvinte alaturi. Cu cat trece timpul cu atat ideea asta mi se pare mai adevarata. Pentru ca refugiul in exprimari ambigue si complicate poate indica timiditate, evitare dar si lipsa de claritate a unui concept. Ei bine cel despre care va spuneam era perfect capabil sa sintetizeze sau... la nevoie sa blocheze discursurile unora dintre vorbitori exprimand printr-o propozitie simpla ceea ce propusesera ei inainte. Lipsite de vestmintele lor pretioase formate din siruri de neologisme, ideile se pot revela absurde. Mi se intampla, li se intampla si altora...

Tot el era stapanitorul unor cunostinte de logica aristoteliana, nu stiu daca formale sau nu, dar operationale cu siguranta. Este a doua mea obsesie legata de cunoasterea in medicina. Cred ca absenta unor astfel de cunostinte ne conduce adeseori spre erori de interpretare cu repercursiuni asupra deciziilor terapeutice.

A treia mea obsesie :), bineinteles nu ultima, sunt femeile chirurg. Cred ca este o obsesie sanatoasa, mai degraba din nevoia de modele decat dintr-un feminism hipertrofiat (desi gasiti desigur doze sanatoase de feminism in discursul meu). Diane Goéré pe care o gasiti pe aceasi lista scurta este una dintre ele. Are 1,60 m, ochi frumosi, par brunet, greutatea perfecta :) si ieri a venit imbracata in niste pantaloni rosii, o bluza alba de matase si platforme. Are vocea tandra, privirea catifelata, multa diplomatie dar si multa fermitate cand e nevoie. Si mai are si "curaj sa ia loc la masa" (expresia ii apartine lui Sheryl Sandberg legat de lipsa de curaj a femeilor de a-si aloca importanta pe care o merita).

Profit deci de aceasta descriere ca sa va anunt ca am inceput o serie de interviuri cu femeile chirurg care au si pozitii de leader de opinie si sper sa incep sa public textele cat mai curand... Cred ca veti fi uimiti de frumusetea profilelor pe care le veti intalni, chiar si daca nu apartineti lumii medicale. Iar daca apartineti, va fi cu atat mai instructiv si mai motivational.

miercuri, 21 mai 2014

Poemul de miercuri - El desdichado

Adrian Ghenie - Deformer
O noua rubrica avem :) Pentru sanatatea spiritului :)

El Desdichado

Gérard de Nerval (1808-1855)

Je suis le Ténébreux, - le Veuf, - l'Inconsolé,
Le Prince d'Aquitaine à la Tour abolie :
Ma seule Étoile est morte, - et mon luth constellé
Porte le Soleil noir de la Mélancolie.

Dans la nuit du Tombeau, Toi qui m'as consolé,
Rends-moi le Pausilippe et la mer d'Italie,
La fleur qui plaisait tant à mon coeur désolé,
Et la treille où le Pampre à la Rose s'allie.

Suis-je Amour ou Phoebus ?... Lusignan ou Biron ?
Mon front est rouge encor du baiser de la Reine ;
J'ai rêvé dans la Grotte où nage la Sirène...

Et j'ai deux fois vainqueur traversé l'Achéron :
Modulant tour à tour sur la lyre d'Orphée
Les soupirs de la Sainte et les cris de la Fée.

marți, 20 mai 2014

Cel mai bun sfat

François Bouchot - Le général Bonaparte au
conseil de Cinq Cents
Motto: ""All through my writing life I've had this impulse to write autobiographical works. This is really the fifth one I've done, and I think I've done it because I'm interested in talking about what it means to be a human being, what it means tobe alive. I really have no interest in myself. I find it a very boring topic, but what I'm interested in is trying to remember things from my life that will somehow connect with things that other people have experienced." 
Paul Auster

Am vazut recent Nuovo Cinema Paraiso al lui Giuseppe Tornatore. Sfatul pe care Alfredo il da micutului Toto (in contextul de fata poate ca nici nu are importanta ce spune sfatul asta) mi-a taiat respiratia. M-am mai gandit de cateva ori, si in general dupa un anumit tip de lecturi, care sunt intalnirile semnificative din viata, care sunt oamenii care au schimbat cu adevarat ceva pentru mine.

Acum a inceput sa mi se para evident ca sfaturile "mari", sfaturile care ne reveleaza un adevar ca pana atunci ne fusese inaccesibil, nu vin de la cei foarte apropiati, de la familie. Probabil ca explicatia rezida in faptul ca acestia nu au destula obiectivitate si poate nici suficienta capacitate de autosacrificiu pentru a formula un sfat ce adeseori poate fi dur, taios. Si apoi de la ei luam tot restul, toata gloata de sfaturi mici dar esentiale care ne formeaza ca oameni.

Insa sfaturile mari, acelea pe care le retinem o viata, la amintirea carora ne mai dau inca lacrimile sau ne mai secera inca un dor, vin adeseori de la necunoscutii ce ne observa cu grija, de la asa-zisii straini ce au acces la un continut altfel bine impachetat. 

In ceea ce ma priveste, exista cateva carora le-as putea descrie exact locul, contextul, mimica personajelo si asa mai departe. Unele pot parea superficiale, altele sufera de prea mult 'fundamental'. Nu conteaza: cele mai bune sfaturi sunt bine intiparite alaturi de autorii lor dragi. 

Ale mele se refera la scopuri in viata, la feminitate si candoare, la intelepciune si tact. Care sunt cele mai bune sfaturi pe care le-ati primit voi?

luni, 12 mai 2014

Un top...sau un chestionar

O expozitie de arta:

V-am pregatit nu una, ci doua expoizitii pe Pinterest pentru fiecare luna in care am lipsit

Martie - Uncover/ undercover
Aprilie - Noduri si semne

Un film:

My top three recently seen:
1. Fargo - fratii Coen
2. Argo - Ben Affleck
3. Dallas Buyer's Club & August: Osage Country

The idea changer:

Expozitia Andy Warhol din Tokyo.

Trebuie sa recunosc ca pentru mine era tipul ala superficial din Studio 54 care a consacrat Pop Art-ul si ideea de consumerism. Acum este si: initiatorul selfi-urilor, unul dintre primii utilizatori ai culorilor fluorescente (se pare ca inainte de el, companiile de vopsele nu produceau culori fluo), tipul acela care a inovat publicitatea sau artistul care a vorbit prima data despre modul in care traim public un eveniment privat (seria de fotografii cu Jackie Kennedy surpinsa in momentul in care JFK era impuscat si, apoi, la inmormantare). Mi se pare o colectie destul de mare de inovatii tehnice si ideatice pentru a putea consacra un artist.

O melodie

Sa stiti ca e retro si cuminte dar tot imi suceste mintile :)


Un interviu

Marina Abramovic pregatind un nou performance la Londra

Un oras

Tokyo

O insusire

Increderea in sine

O floare

Sakura (Floarea de cires)

Back and kicking :)

Pe Jocul Orb a fost tacere... ca niciodata de la inceputul blogului. Doua luni silentioase cum nu s-a mai vazut.

Si asta nu inseamna ca vreun moment mi-ar fi lipsit subiectele. Numai timpul, ragazul si starea. Ultimele 6 luni au fost o lunga perioada de alergatura. Nu stiu daca cele care urmeaza vor fi mai usoare, sper doar sa am din cand in cand timp sa trec pe aici pentru ca mi-a fost dor. Tare dor de scris.

***

Nici nu stiu cum sa incep :)

Sa va povestesc ce-am mai facut, sa va povestesc la ce m-am mai gandit sau sa va intreb pe voi ce-ati mai facut? Sa discutam despre Ucraina? Sau despre stiinta? Sau despre maci si mirosul de fan proaspat? Despre un film, o carte, o poezie? Despre ciresi in floare sau despre meditatie, loialitate si frugalitate?

***

In timpul asta Jocul Orb a implinit 4 ani. Nu i-a serbat cum trebuie... dar poate benchetuim de 5... In the meantime, I feel alive and kicking :) O sa vedeti :))