vineri, 28 august 2015

Listele de calatorii

The road to yourself starts at the other side of the world. Am citit asta pe undeva si mi s-a parut ca se potriveste asa ca incerc sa calatoresc mereu chiar daca, de  multe ori, doar cu imaginatia. 

Atunci cand imaginatia oboseste, cand nu isi mai inventeaza singura tentatii, imi sunt stimulent lucrurile cele mai anodine la care va puteti astepta: listele si topurile de calatorii. Sigur ca de multe ori rateaza locurile insolite sau ca izvorasc din publicitate (cele mai frumoase hoteluri... etc) dar in acelasi timp au meritul ca te fac sa hoinaresti in colturile cele mai neasteptate.

Printre altele, site-ul Condé Nast Traveler imi furnizeaza motive bune de calatorie. Poate nu atat pentru informatia in sine, cat pentru faptul ca de multe ori evoca cele mai neasteptate destinatii si, in ciuda aparentelor, nu sunt exclusiv destinatii de lux. Spre exemplu, tentantul dar extrem de costisitorul Giraffe Manor apare pe lista alaturi de insolitele dar ... tangibilele bule Atrap'Rêves. 

Pentru Franta, am primit o carte care propune 100 de topuri 10 cu cele mai spectaculoase destinatii din fiecare categorie: de la village de charme, promenade nocturne, muzee contemporane la... parcuri de atractii, restaurante sau cascade :). La final se gaseste un index geografic pe care il consult cu grija de cate ori ma indrept spre un loc nou, chiar sau mai ales atunci cand calatoria este profesionala si stiu ca nu voi avea foarte mult timp. Am ajuns sa bifez cam 300 dintre cele 1000 propuse dar am mare noroc sa fiu foarte aproape de o mare parte dintre ele - cele situate in Languedoc Roussillon si chiar PACA. M-am intrebat de mai multe ori daca exista ceva similar pentru Romania din care mi-au ramas nedescoperite zone intregi...

Pe TripAdvisor am o harta de calatorii pe care bifez cu grija tarile si orasele prin care ma plimb. Poate ca statisticile de acum nu sunt foarte importante dar, imi spun, reprezinta o buna forma de prezervare a memoriei pe termen lung. Ma uit uneori la harta si ma gandesc ca am zone din lume complet neacoperite... Pe de alta parta, pentru ca tot vorbeam despre Romania, sunt zone intregi pe harta pe care nu poti adauga pin-ul de calatorie. Si unele chiar surprinzatoare: litoralul, spre exemplu. 

Evenimentele culturale europene pot fi mereu o tentatie pentru o escapada de un weekend. Problema este ca uneori par realizabile si ca multe calatorii mici pot impiedica realizarea unei calatorii mari. Am constatat impreuna cu H. ca amintirile cele mai vii ne-au ramas din calatoriile cele mai indepartate si, cum spun francezii, depaysantes la care am participat.

Emisiunile de calatorii reprezinta un alt stimulent dar la care am acces rar. Nu iubesc televizorul asa ca nu il tinem conectat iar pe internet dinamica navigarii imi lasa rareori ragazul sa privesc un reportaj de la un capat la altul. Cred totusi ca voi incerca ceva mai des...

Cei mai multi dintre noi, daca au norocul sau dorinta sa calatoreasca, vad lumea nesistematic, in functie de destinatiile profesionale (aici ma recunosc) sau de un impuls de moment. Foarte putini sunt cei care isi organizeaza ani sabatici sau isi fac un plan. Asa cum am mai scris in alta parte, batalia dintre a reveni in locurile care mi-au placut si a umbla pe carari noi este uneori destul de serioasa. Toate aceste mici strategii, aparent fara importanta, contribuie la o mai buna organizare a calatoriilor - mentale sau reale. Voi ce folositi?



joi, 27 august 2015

Cateva curiozitati corsicane

Citind despre Corsica in ultima vreme am descoperit cateva curiozitati care s-ar putea sa va placa. Un fel de western de vacanta :))

1. Capul de maur de pe drapelul corsican

Drapelul dateaza din vremea lui Pascal Paoli, 1755, si reprezinta un maur purtand o bandana alba. Se pare ca originea lui se regaseste in vremea dominatiei aragoneze, din secolul XIII, in timpul lui Petru de Aragon. Conform unei legende, un domn maur ar fi rapit o tanara virgina corsicana. Logodnicul acesteia a pornit sa se razbune si a reusit sa il omoare pe maur plasandu-i capul pe varful unei lancii. Se pare ca initial bandana se afla pe ochii maurului insa Paoli ar fi cerut ca ea sa fie plasata pe capul acestuia si ansamblul sa reprezinte eliberarea poporului corsican.


2. Vendetta corsicana

Reprezinta o forma de justitie, in afara celei organizate de Stat, prin care o familie razbuna o ofensa primita de la o alta familie printr-o serie de acte care se inlantuie in timp. Ea apare in cateva opere literare printre care Colomba lui Prosper Mérimée sau Vendetta lui Maupassant. Cateodata aceasta forma de razbunare isi avea sursele si in sentimentul de a fi neindreptatit de catre Statul insusi.

3. Corsar - corsican?

Mi-am pus intrebarea daca exista vreo legatura etimologica intre cuvintele corsar si corsican. Ei bine, se pare ca niciuna. Corsarul nu era un pirat obisnuit ci un conducator de nava care era autorizat sa atace si sa jefuiasca navele inamice. Etimologia vine de la 'corso' - cursa sau curs, itinerariul prestabilit al navei.

4. Primul drept de vot pentru femei

In 1755, tot Pascal Paoli este cel care adopta prima constitutie corsicana in care afirma suveranitatea poporului si recunoste dreptul la vot al tuturor persoanelor peste 25 de ani printre care femeile care puteau alege delegatii locali pentru Dieta (un fel de parlament).






miercuri, 26 august 2015

Luxul scrisului si memoria

N-ar trebui sa fie… Ziua ar trebui prevazuta in dotarile standard cu un pic de timp tihnit, suficient cat sa poti schita pe hartie sau pe laptop si altceva in afara de liste cu lucrurile care ti-au mai ramas de facut. Printre atatea exercitii zilnice de exprimare spartana, pierzi exercitiul frazelor si al compozitiei.

Vacanta este si ea un vartej in care doar acumulezi materie prima si documentare (putem numi documentare cititul in sine?).

Imi place sa citesc in vacanta pentru ca pot sa o fac in ritmul meu, uneori compulsiv, alteori lenes. Strecor tot felul de texte de opinie printre paginile de literatura dar nu prea reusesc sa strecor timp pentru scris. Probabil lipsa exercitiului isi spune cuvantul... De fapt inertia e tot mai mare. Ai senzatia ca iti trebuie secole sa construiesti un text :)

Si in final se acumuleaza zilele, lunile fara sa lasi nicio urma...

De multe ori blogul imi serveste cu adevarat ca un jurnal cultural sau oficial al evenimentelor unui an. Imi place sa imi notez toponimii, titluri, detalii, personaje, lucruri pe care stii ca risti sa le treci cu vederea in timp. De ce nu numele unui tablou dintr-o expozitie? Unul care a interesat dar nu suficient cat sa devina o capodopera... 

Si-apoi scriind toate acestea, am redeschis Persistenta memoriei a lui Salvador Dali. Stiu ca il cunoasteti, ca e un loc comun, supravizitat dar imaginati-va ca il redescoperiti asa cum redescoperim cateodata un cuvant pronuntandu-l la infinit pana isi pierde familiaritatea si devine straniu. Atat de straniu incat te intrebi "oare cunosteam cu adevarat cuvantul acesta?"

Poate ca ceasurile si-au oprit limbile la momente semnificative petrecute in jur de ora 6 sau in jur de ora 8 dar ele curg, si-au pierdut forma originala, pana distorsionarea e totala si disparitia sigura. Intre stancile bine conturate (o vedere dintr-o casa? o viziune dintr-o vacanta? o stanca din Cadaques-ul natal pentru ca amintirile din copilarie dispar ultimele?) si coltul obscur din dreapta jos drumul nu e foarte lung... Insectele s-au asternut peste tot in neglijenta, moarte, descompunere.

Suntem efemeri, asta e sigur. Si singura forma de a ne conserva memoria este scrisul... chiar daca asta inseamna dez-intimizare.