Ritm de Provence

Paradoxal, unul dintre detaliile care imi plac la viata de Sud nu are nimic de a face cu obiceiurile mele dintotdeauna: sambata dimineata majoritatea oraselor gazduiesc piete cu producatori locali. Piata de langa noi nu este neaparat dintre cele mai bogate. Cu toate astea, ai senzatia ca sambata dimineata toate femeile isi iau cosul de paie, espadrilele si bicicleta ca sa mearga la marche.

Parca piata nu e niciodata mai atractiva decat la inceput de toamna cand se impletesc toate culorile curcubeului. Apar strugurii, dovlecii, ciupercile de toate felurile [ghebe, galbenei, pleurotus pe langa mai insipedele ciuperci de Paris], vinetele, nucile, castanele, prunele... E plin de mov, verde, galben, rosu. In plus in fiecare weekend avem parte de cate un targ: saptamana trecuta am mers cu totii la sarbatoarea Tomatei ca sa vedem cele 30 de varietati diferite. Mai avem sarbatoarea Trufei, a Ciupercilor, a Castanei. Pana una alta, nu ai cum sa nu te educi in tot ceea ce inseamna legume chiar daca, desigur, mai facem si altceva in viata decat sa urmarim pe unde sunt targurile astea :)

Cred ca de cand sunt aici am invatat cu adevarat ca exista si alte legume decat rosia, ardeiul, cartoful  (caricaturizand, bineinteles) sau mai degraba am invatat cum fac ele parte din viata de zi cu zi. Iar Iris a testat pana acum sute de feluri de legume si deocamdata vrea orice. Nu le adoram chiar pe toate dar incerc sa fiu creativa si sa le includ pe rand pe toate.

***

Toata povestea asta care vi se pare probabil mult mai casnica decat preocuparile mele uzuale are doua idei in spate: una dintre ele este intim legata de atmosfera sudului, cu toropelile, cromatica si epicurismul lui in timp ce cealalta este la polul ceva mai pragmatic si mai stiintific al educatiei. 

Cred ca doua lucruri fantastic de importante in educatia copiilor nostri sunt nutritia si miscarea. Cu cat castiga teren ocupatiile sedentare si cu cat ni se umple viata de munca, numai disciplina nutritiei asociata cu cea a miscarii ne vor mai putea scoate dintr-un vartej al bolilor metabolice si cardiovasculare. Cred ca ati citit si prin alte parti ca procentele de obezitate in randul copiilor nu fac decat sa creasca, mai ales in Romania sau ca lipsa de miscare a fost identificata ca al patrulea factor de risc pentru o mortalitate precoce.

Nu exista nicio ratiune sa le dam copiilor altceva decat lucruri naturale si bine echilibrate, cel putin cat sunt foarte mici. Pana la 3 ani, nu au nicio alta influenta decat cea de acasa. Nu pot sa ceara ciocolata atata timp cat nu au gustat-o si nici ketchup care este un produs stric sintetic daca cineva nu le-a propus asta in locul unui adevarat suc de rosii. Nu exista nicio ratiune sa adaugati sare in mancare pentru ca exista suficient sodium in produse in starea lor naturala. Si ceea ce pare a avea mai mult gust in papilele noastre "stricate" de decenii de mancat fara ratiune nu e predeterminat in papilele lor.

Iar daca vrem sa ii facem sa 'guste' viata in toate varietatile ei, asta trece si prin 'gustatul' tuturor varietatilor pe care natura ni le ofera.

Sunt convinsa ca dupa 3 ani, odata cu integrarea intr-o comunitate mai larga, la scoala, o sa guste si fiica mea tot ceea ce am tinut deoparte: sucurile de orice fel, ciocolata, bomboanele Haribo. Poate ca o sa le si ceara. Vom vedea cum o voi mai convinge sa guste topinambur, napi, sparanghel, gulie dar am convingerea ca primele experimente culinare vor avea totusi o savoare speciala de-a lungul vietii asa cum li se intampla si unora dintre noi, parintii lor, cu ...pufarinele sau salamul de biscuiti.

***

Cand eram mica, mergeam saptamanal cu bunica mea la piata la Brad si imi amintesc ca mi se parea mereu un chin: trebuia sa ne trezim repede ca sa mai 'prindem' ceva bun, petreceam ore in sir gustand chestii cand gustul lor ma preocupa foarte putin si ne intorceam mereu cu sacosele grele (mai ales ea).