Avatarul lui 8 martie

Anul acesta, Avatarul lui 8 martie a fost The hurt locker. Poate pentru ca urma ziua Femeii, Academia s-a gandit sa dea Oscarul pentru regie pentru prima data unei femei. Sau poate doar pentru ca in SUA acesta era urmatorul mit de demolat, dupa presedintia acordata unui politician de culoare. Sau poate doar pentru ca merita (inca nu l-am vazut)

8 martie nu e o zi dupa care sa ma dau in vant dar nici una pe care sa o detest. Am ceva probleme la capitolul intelegere: de ce de 8 martie femeile ies singure in club sa-si faca de cap intre ele, de ce saloanele din restaurante sunt ocupate cu mese mari unde femeile mananca intre ele (un comentariu ieftin si malitios: in restul zilelor se mananca intre ele). In general, am ceva probleme la intelegerea conceptului ca trebuie sa fraternizam in functie de gen. Chiar daca uneori in discutiile cu "ele", ai revelatia ca s-a mai lovit cineva de aceleasi probleme ca tine, nu cred ca singurul adapost real pentru sufletul meu se afla in ochii unei femei. Dar in rest e o zi draguta. Te gandesti ca vine primavara, primesti flori care sa-ti reaminteasca parfumul ei, citesti pe bloguri declaratii siropoase etc.

De fapt aici voiam sa ajung. Iarasi nu prea ma dau in vant dupa textele "femeia care ne suporta si ne intelege, femeia care da nastere din trupul ei , femeia care ne asteapta acasa cand venim ragaind dupa prea multa bere bauta la meciul de fotbal s.a.m.d" Poate pentru ca ma identific prea putin cu imaginea asta a femeii ce se jertfeste neconditionat pe sine, inteleg prea putin atavismele, nu-mi place reductionismul la functia de procreere si vad viata mai degraba ca pe un parteneriat emotional in care partenerii joaca, pe rand, rolul principal si rolul secundar.

Dar, uite, rasfoind prin colectia de ... n-o sa spun clisee ca nu-i frumos... dedicatii, am gasit si ceva interesant la Eugen Istodor.
"Femeilor, sa fie femei! Si cind sint mame, neveste, iubite, manager."

O observatie pe care o pot accepta. Acum cativa ani, inainte sa aleg chirurgia, un chirurg cu experienta, de alta specialitate decat a mea, m-a sfatuit sa nu optez pentru asa ceva. Imi spunea el ca toate femeile chirurg pe care le cunoaste si-au pierdut feminitatea si nu au viata personala. Si nu e un sacrificiu pe care sa merite sa-l faci. Sunt departe de momentul cand voi putea sa-i judec veridicitatea asertiunii. Dar imi place sa-mi insusesc adeseori mesajul lui Istodor...