In afara globului de sticla

De multe ori cred ca traiesc intr-un fel de glob de sticla, inconjurata de familie, prieteni si alti cunoscuti dragi, deci de un grup de oameni inteligenti, educati, profesionisti, dornici de reusita dar prin mijloacele normale oriunde in lume, insetati de calatorii si cunoastere, sensibili macar la o forma de arta, daca nu la mai multe.

De aici, lumea e sigura si poate parea uneori chiar ca Romania evolueaza. Nu ma uit la TV, il deschid doar pentru a-l conecta la PS3 (filme, concerte, opera) si, rar, pentru a mai asista la un talk-show sau doua inainte de alegeri (dar aici e alta discutie). Stirile le citesc din ziare care-mi plac. Ma vad, cand avem timpi, cu oamenii despre care vorbeam in locuri bine selectionate de curiozitatea noastra, unde de cele mai multe ori vin oameni ca noi cu profesii liberale sau categoria "oameni cu bani si care-au si stiu cate ceva", categoria expati, categoria middle management etc. Ceea ce vad la spital in saloane e contact profesional si atunci incerc sa nu ma prea interesez de latura sociala/sociologica. Rar divaghez cu cativa din cei care au ceva in comun cu mine.

Dar bineinteles ca nu sunt un obsesiv compulsiv care-si curata mediul de 12 ori pe zi, la intervale regulate, de orice imixtiuni. Am citit de multe ori si, in general, din intamplare si cuprinsa de groaza, forumurile ziarelor, forumurile site-urilor despre medici sau comentariile blogurilor cu target larg. Imi inchipui ca nu sunt aceiasi oameni peste tot deci numarul mare de posturi similare, cu acelasi limbaj strident si atitudine agresiva, reprezinta o realitate si, cel mai probabil o majoritate.

Cand deschid o data la o mie de an stirile TV si aflu de acolo ce facea o oarecare Bianca, iubita nu-stiu-cui, acum 10 ani la Din dragoste ma intreb de ce m-ar interesa si nu mai putin ma lasa indiferenta o emisiune de o ora cu tema "A mintit sau nu Monica Columbeanu" (am avut o tentativa de a fi telespectator acum vreo 2 saptamani).

Si atunci de ce sa ma mir ca un coleg a venit la spital cu ochiul vanat pentru ca si-a luat-o in trafic, ca orice masina care e nevoita sa astepte ceva claxoneaza si injura cu nesat... Ca ghizii pe care-i avem prin expozitii vorbesc agramat si semi-stiintific (recent, la o expo despre dinozauri) in timp ce vizitatorii cauta mai repede drumul spre iesire de teama sa nu invete prea multe (in urma cu aproape un an la Cula de la Maldaresti: "si sa stiti ca, daca mai e vreo casa, noi deja am vizitat-o", grupul grabit catre ghida).

In restaurantele obisnuite, cu mancare gustoasa dar normala (ex. Cocosatul), o masa rezervata a fost "atacata"pe rand de vreo 3 grupuri care s-au asezat cu nonsalanta strangand placutele cu Reservat si ascunzandu-le bine. Nici ospatarita n-a fost mai prejos. Cu un ton sictirit, i-a admonestat pe potentialii clienti ca masa e rezervata si ce, n-au vazut? Mai ciudat e ca masa a ramas rezervata inca o ora dupa cea la care era anuntata, masa noastra s-a rezervat imediat ce ne-am ridicat, brusc si fara sa fi sunat cineva, la fel inca o masa de 12 persoane, desi ora pranzului trecuse de mult iar ora de cina nu era prea aproape. Sa fi fost ora de pauza pentru tot personalul?

Si cand te gandesti ca mi se pareau foarte kitsch globurile de sticla! De al meu promit insa sa am foarte multa grija...