La cantina

In numai cateva zile, m-am amestecat in toate: in film, in viata, in literatura, in calatorii. De ce sa nu ma amestec si in gastronomie? Ca doar romanu-i bun la toate :))

Bun, ieri am fost la cantina. La cantine de Nicolai... unde-mi doream sa ajung de vreo luna. M-am pregatit ca pentru o calatorie in strainatate: am citit meniul, site-ul, cronicile aferente, postarile de pe alte bloguri, aproape ca stiam dinainte ce vreau sa comand si ce nu vreau sa comand...

Si-am comandat Osso buco, am esantionat si un pic din scoicile St Jacques, am luat si tarta cu lamaie si bezea intr-un pahar de martini la desert, am gustat si o bucatica din dantela de clatite cu fructe si sorbet...

In concluzie, mi-a placut dar nu m-a minunat asa cum ma asteptam sa ma minunez. Designul interior misto, mi-au mai venit idei de "artificii" prin casa, osso buco bun dar nu chiar o simfonie de gusturi rafinate, totusi cu carnea foarte frageda si sosul delicat... Scoicile de asemenea gustoase asezate pe un pat de piure cu trufe... Deserturile cam americanesti pentru preferintele mele adica paharul de martini continea si crema de lamaie, si crumble, si bezea. Iar chelnerii, asa cum citisem, cam cu aere de superioritate. Cum au remarcat prietenii cu care eram, s-au dovedit a fi genul scortos care nu gusta glume... Spre deosebire de ei, un tip ce parea din management s-a apropiat imediat de noi sa ne intrebe de ce avem nevoie cand agitatia noastra s-a accentuat, in timp ce asteptam sa intre pe usa niste cunoscuti.

In ceea ce priveste preturile, dupa parerea mea, sunt stabilite mai degraba pentru standardul pe care localul il targeteaza, nu numai pentru chef, nu numai pentru mancare... In concluzie mai degraba mi-a placut dar nu tin neaparat sa ma intorc foarte curand.

Comentarii

  1. Si noi ne tot straduim de ceva vreme sa ajungem la Cantine, dar avem aceleasi feedback-uri pana acum... Ne-ai cam intarit ideea ca se poate si mai bine! (mai ales in strainatate... dar ar fi un comentariu prea lung)
    Ruxandra

    RăspundețiȘtergere
  2. dupa ce ati plecat si s-a mai populat, am vazut la mesele din stanga si din dreapta niste chelneri coborati din alta dimensiune, zambareti, recitau meniul, recomandau una alta.....Omu'nostru insa era exceptia... Unii si disimuleaza sindromul Asperger, pentru mai multa atentie :))

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Ruxandra: probabil ca ai dreptate dar probabil ca nu tine numai de furnizorul de servicii ci si de cumparator. Pe de alta parte, numarul si varietatea restaurantelor din Bucuresti mi se pareau ok... daca n-ar mai scadea calitatea la 4 luni de la deschidere!

    @ Anonim: am ras de apergerianul tau. Ati mai incercat ceva din meniu dupa aceea?

    RăspundețiȘtergere
  4. nu, nimic. Cea mai tare faza a fost cand Ioana a comandat merlan si aspergerianul i-a spus "merlanul este un peste din familia...", dar tonul lui de fapt spunea " va rog sa nu va imaginati ca e vorba despre Merlin vrajitorul" :))

    RăspundețiȘtergere
  5. exact asa zic si eu. strict din punct de vedere culinar (pt ca designul, mie personal, nu-mi place) e un loc ok, evident ca mai rasarit decat multe din oras, dar asta nu justifica nici preturile si nici pretentiile. nu vorbim despre vreun rafinament, vorbim despre o mancare buna. si atunci stai si te intrebi de ce or fi vrut sa lase impresia asta de sofisticareala. s-or chema ei asemenea renumitei Cantine du Faubourg, dar mai e mult pana departe...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu