Nu demult imi placea un haiku:
"Cele uitate se isca iarasi
cand infloresc ciresii"
Numai ca pentru mine vremea era mai degraba cand rodesc ciresii sau cand infloresc macii...
Acum vremea macilor.Ieri mi-am primit buchetul exact ca in Neruda:
Amiga, no te mueras.
Yo soy el que corto las guirnaldas rebeldes
para el lecho selvatico fragrante a sol y a selva
El que trajo en los brazos jacintos amarillos
Y rosas desgarradas. Y amapolas sangrientes.
El que cruzo los brazos por esperarte, ahora.
El que quebro sus arcos. El que doblo sus flechas.
Yo soy el que en los labios guarda sabor de uvas.
Racimos refregados. Mordeduras bermejas.
Traducere improvizata:
Prietena, nu muri.
Eu sunt cel ce-a taiat ghirlandele rebele
pregatind adancul cu aroma de sol si padure
cel ce-a venit cu bratele pline de galbene zambile
de impudicele roze si macii insangerati.
Cel ce-a stat sa te-astepte,
cel ce si-a rupt arcurile si si-a dublat sagetile.
Eu sunt cel care-n buze pastreaza gust de struguri
Ciorchini umezi. Muscaturi rozace.
oare de ce scrii un blog care se adreseaza mai degraba cititorilor avizati ai andreei raicu?
RăspundețiȘtergereoare de ce citesti un astfel de blog?:)
RăspundețiȘtergere