Din antologia replicilor stradale

Doua "conversatii" avute in ultimul timp par sa se ambitioneze sa-mi atraga atentia ca sunt orientata eronat, in mod cu totul naiv. Sigur, probabil ca ele ar putea fi sustinute de zecile de mii de emisiuni TV dar pe astea am grija sa le ignor seara de seara, pastrandu-mi televizorul inchis.

*******

Prima sceneta sa desfasoara in luna august, inainte de vacanta cu aproximativ o saptamana. Astept sa scot cativa bani (foarte putini, va asigur, mai ales dupa micsorarea salariului deja minuscul) de la un bancomat. Ma abordeaza o tanara de etnie rroma, cu burtica de luna a VI-a
- Hai, frumoaso, sa-ti vand un parfum.
Imi arat indiferenta
- Ti-l dau ieftin ca-i furat.
Indignata incerc sa-mi infrang valul de furie care da sa irumpa rosindu-mi obrajii. Tanara se indeparteaza incercand sa racoleze alti clienti. Termin de scos banii si dau sa plec.
- Hai sa-ti dau parfumu'
Nu ma mai controlez si spun cu o voce indignata
- Adica sa-ncurajez furtul sau ce?
Se uita la mine cu scarba si spune
- Ce-ai, fa, esti nebuna?

*******
A doua sceneta se desfasoara acum vreo doua zile intr-o parcare cu plata de pe Maria Rosetti.
Dau sa platesc ora de parcare domnului insarcinat cu problema, unul dintre acei domni care-ti cer bani regulamentar, avand ecuson si chitantier.
Ma intreaba:
- Mergeti la Rectorat?
Sunt un pic uimita dar imi dau seama ca revista pe care o tineam in mana, Chirurgia, trada probabil apartenenta mea. Ii confirm.
- Sunteti medic?
- Da.
- In Romania? ma intreaba condescendent
- Din pacate, simt nevoia sa-l sustin
- Si cand plecati? ma intreaba din nou plin de intelegere

*******

Parca aceste doua conversatii absolut banale si intamplatoare redau starea de astazi a Romaniei mult mai bine decat ar face-o pagini de comentarii politice. Da, traiesc in tara in care esti nebun daca nu furi si consideri furtul ca imoral si da, traiesc in tara unde exodul pare a fi ultima solutie.
Acum 2-3 ani aveam senzatia unei potentiale dezvoltari, a unui viitor, aveam sperante si entuziasm. Nu pot sa spun ca s-au pierdut de tot si, probabil, unele posturi de pe blogul acesta demonstreaza acest lucru. Dar oare daca si acesti doi interlocutori pasageri vad, de ce n-as deschide ochii sa vad si eu?

PS. Foto de Andy Smylie