De mult ravnesc sa scriu postul asta ... vinovat.
Placerea mea vinovata este revista Vogue. O cumpar de prin multe tari prin care trec si uneori este in limbi necunoscute mie. Nu, n-am ajuns pana la limba japoneza dar greaca si germana apar in editii din biblioteca.
De ce Vogue? nu stiu
Rasfoind prin istoria mea indepartata nu gasesc decat Marie Claire-uri. In comunism aveam un teanc de Marie Claire-uri din anii 60 ramase de la bunica mea. In terasa inchisa le rasfoiam cateodata fascinata de mirosul lor vechi la varsta cand preocuparea pentru feminitate era inca in stadiul de schita. Dar Vogue-ul e mult mai iconic decat Marie Claire:) Aici poti gasi de multe ori viziune fotografica asa cum de multe alte ori exista ... fitze (vezi toate povestile despre Anne Wintour, september issue etc). In revista asta se gaseste o altfel de atmosfera. Tipologiile clasice ale femeii au ramas undeva suspendate. Nu esti invitat sa fii intr-un anume fel ci doar sa-ti lasi spiritul liber pentru ca de multe ori pe el sa se amprenteze ceva din imponderabilitatea vizuala a revistei.
Coperta din imagine apartine unui numar care-mi place foarte mult pentru ca in el am gasit doua interviuri referentiale. Doua cupluri de artisti despre care mi se pare ca am mai scris pe blogul vechi. Paul Auster si Sidi Hustvedt pe de o parte, un cuplu aflat in complicitate, un cuplu ce rade impreuna, traieste impreuna si cateodata creeaza impreuna chiar daca-si puncteaza diferentele. La polul celalalt Annette Messenger si Christian Boltanski, doi artisti angoasati, extrem de creativi, traind impreuna in spatii diferite, marcate de identitatea fiecaruia si ramase interzise celuilalt, o pereche (dar nu un cuplu) marcata de spaime si diferente, unita poate de incrancenarea de a-si pastra ritualurile, de intelegerea celuilalt prin aceasta fereastra.
In competitia Vogue USA (Anne Wintour)- Vogue Fr (Carine Roitfeld) probabil voi ramane mereu fidela variantei franceze (da, pentru neinitiati, trebuie sa spun ca exista asa ceva :) ).
Si desi vorbesc atat de serios despre Vogue, o fac cu senzatia ca prezint ceva frivol, un deliciu personal ce vorbeste despre usuratatea fiintei :) Dar asta nu-l face decat si mai placut pentru acele easy mornings in care cu o ceasca de cafea alaturi rasfoiesc Vogue.
Comentarii
Trimiteți un comentariu