Marti, dupa Craciun

Imi doream inca din mai, dupa Cannes, sa vad "Marti, dupa Craciun", mai ales ca imi placusera si Boogie, si Furia (n-am vazut Hartia va fi albastra).

Inainte de film, citisem cateva cronici si aveam impresia ca nu spun destul, ca am nevoie de mai multe cuvinte despre film... Recitindu-le acum imi dau seama ca spuneau destul, spuneau tot ce se poate spune pentru ca filmul nu se bazeaza pe intriga ci pe atmosfera din jurul unui om care trece prin asa ceva.

Prin ce? Daca cititi acest post aproape sigur ati aflat povestea de pe undeva. Paul Hanganu este un barbat de varsta medie, cu o slujba in domeniul bancar si un nivel de trai satisfacator, casatorit de zece ani cu Adriana impreuna cu care are o fetita de 8 ani, pe Mara. De 6 luni are o relatie extraconjugala cu Raluca, dentista Marei, o tanara de 27 de ani. In goana de dinaintea Craciunului dupa cadouri si comisioane, Paul o duce pe Mara inca o data la stomatolog si este silit sa faca fata unei intalniri intamplatoare intre sotie si amanta. Intr-un astfel de context, se simte obligat sa aleaga.

Ce-mi place cel mai mult la film este faptul ca nicio clipa el nu devine un film moralizator, nu arata cu degetul si nu transeaza problemele in alb si negru. N-am simtit niciun moment cliseele atasate de obicei triunghiului "femeia cea buna", "femeia cea rea", "ticalosul" etc. Nu, filmul este profund uman si, prin dialoguri extrem de firesti, intelegi punctul de vedere al fiecaruia.

Paul simte din nou si asta-i da totul peste cap. Poate ca relatia sa cu sotia fusese frumoasa dar dupa 10 ani este rutinata si concentrata aproape exclusiv in jurul copilului si al problemelor caminului. Cu Raluca, este iarasi viu. Simte nevoia sa o sune, sa o vada aproape zilnic, alearga dupa ea la Constanta s.a.m.d Nu planificase o relatie extraconjugala si nu este fericit traind duplicitar. De aici, aceasta presiune interioara de a solutiona situatia, presiune care este alimentata si de intalnirea fata in fata a celor doua femei.

Raluca este la randu-i o tanara de 27 de ani care s-a indragostit de un barbat mai matur. Il preseaza destul de delicat sa renunte la familie, nu cere niciodata asta explicit dar simte amaraciunea de a fi a doua si incearca sa se integreze, fie si cumparandu-i Marei un cadou. Mama stie despre relatia ei, il cunoaste pe Paul si traieste probabil dureros senzatia aceea a ratarii fiicei frumoase si inteligente pentru care si-ar dori o familie, nu singuratate de sarbatori.

Si Adriana are toate argumentele sa se simta dezamagita... A pariat totul pe aceasta familie. Din perspectiva ei, Paul a gresit, a distrus familia si traumatizeaza copilul.

Interesant este ca desi am simtit nevoia sa-l explic cel mai mult pe Paul si cel mai putin pe Adriana, modul in care s-au achitat de rol s-ar putea sa inverseze raportul. Toti actorii au fost firesti si potriviti, beneficiind si de dialoguri bine scrise. Paul (Mimi Branescu) insa nu exteriorizeaza prea multe din furtuna sa interioara prin mimica, nu-l simti chiar atat de implicat de la inceput. Descoperi totul in functie de gesturile pe care le face, de deciziile pe care le ia. Maria Popistasu in rolul Ralucai este foarte bine aleasa. Fata ei spune multe in pofida cuvintelor alocate parcimonios- intalnirea din cabinet sau cea de la Constanta sunt ilustrative. Mirela Oprisor, sotia, face insa o scena foarte buna atunci cand are discutia cu Paul. Este poate scena care duce in spate o buna parte din film.

Marti dupa Craciun este emotionant dar nu prin dramatism (nu e genul de film la care versi 2-3 lacrimi), ci prin firesc. Fara muzica pe fundal, filmat cu cadre lungi, iti lasa senzatia ca pana la urma in viata exista mai multe adevaruri: al meu, al tau, al lor...