Intr-un final, Nobelul pentru Literatura a ajuns la Mario Vargas Llosa. Dupa ani de intrebari "oare anul acesta?", dupa ce premiul a ajuns la scriitori precum Elfriede Jellinek (Pianista nu mi-a indicat un scriitor matur, format, echilibrat ci un scriitor dornic sa epateze, sa reuseasca) sau LeClezio, in sfarsit ajunge si la Mario Vargas Llosa.
Premiul i-a fost oferit "pentru cartografierea structurilor de putere şi pentru imaginile sale tăioase ale rezistenţei, revoltei şi înfrîngerii individuale".
De ce mulți candidați mediocri ajung mai sus decât candidații sclipitori? Pentru că mediocrii sunt mai mulți și asta influențează covârșitor compoziția lucrurilor. Inclusiv a juriilor și comisiilor de examinare. :)
RăspundețiȘtergereNu stau să număr exact, dar cred că am citit (cu delicii) vreo patru romane de Llosa. În niciunul nu am găsit "cartografierea structurilor de putere şi pentru imaginile sale tăioase ale rezistenţei, revoltei şi înfrîngerii individuale"... Nici măcar în "Paradisul de după colţ" (în care eu nu văd înfrângere individuală").
RăspundețiȘtergere@ innuenda: exact asta vad si eu: mediocrii se promoveaza intre ei, impostorii se promoveaza intre ei. Si, cum in ambele categorii sunt multi, apar ziduri greu de depasit.
RăspundețiȘtergere@ A.: putem spune ca asta e si perspectiva mea, dar nici nu am citit cartile lui celebre "Conversatie la catedrala" si "Razboiul sfarsitului lumii"
Uite că revin. Tocmai am terminat "Conversaţie la 'Catedrala'" şi "Războiul sfârşitului lumii". Complet diferite de celelalte. Romane vaste, fluviu, homerice. Şi, într-adevăr, cam este vorba despre "înfrângere individuală". Fie zdrobire de destine, fie ratare. "Războiul...", mai ales, mi s-a părut sufocant (poate şi pentru că nu-mi place deloc Brazilia). "Conversaţie..." e altfel, mai puţin "fauvist", poate şi pentru că este mai aproape de zilele noastre şi se defăşoară într-un mediu puternic urbanizat, deci cu care sunt obişnuit şi cu actorii căruia mă pot identifica mai uşor.
RăspundețiȘtergere