Despre orase

In urma cu mai mult timp, sa tot fie vreo 10 ani, un prieten scriitor de origine mexicana foarte nefericit ca traia in Barcelona, orasul in care m-as fi mutat in orice moment, mi-a scris ca sa ma consoleze pentru tristetea pe care o simteam locuind la Paris
"incepi sa devii cu adevarat cetatean al unui oras, in momentul in care ai sanse ca, mergand pe strada, sa te intalnesti cu cineva cunoscut."
Nu era nici cazul meu si, se pare, nici al lui.
intre timp am revenit amandoi la orasele noastre sau am zabovit in altele noi.
La 10 ani dupa, remarca lui continua sa ma bulverseze. Chiar si acum cand suntem in plina epoca a "resedintei pe Terra", cand schimbam tarile odata cu locurile de munca, mereu in cautarea a ceva mai aproape de noi.
Atunci cand esti intr-un loc pe care-l poti numi acasa, macar eufemistic, nu esti niciodata redus la anonimat. Cu siguranta, nu tine de marimea orasului, de frumusetea lui etc. Tine de sansa de a intalni pe cineva cunoscut. Si n-ar strica deloc daca, printre cunoscutii acestia, ar exista macar unul aproape de sufletul tau.