Povesteste-mi despre perechea ta

Nu stiu de ce in multe cercuri de la noi da bine sa iti ironizezi sau sa-ti ridiculizezi partenerul de viata. Da bine sa te lauzi ca esti mai smecher, ca tu il "faci"pe el/ea, nu invers etc. O cu totul alta atitudine o gasesti in alte locuri din Europa (nu ma hazardez sa spun din lume).

Dupa mine, modul in care vorbim despre "the significant other"spune destul de multe despre propria persoana. Si am mai multe ratiuni:

1. Daca el/ea este ridicol (a), de ce am facut o astfel de alegere? Ce spune o astfel de alegere despre mine? Inseamna ca sunt o persoana incapabila sa ia o decizie corecta, ma las purtat(a) de aparente, inselat(a) de instinct sau de prima impresie sau de propria-mi impetuozitate iar apoi sunt incapabil(a) sa remediez. Cu siguranta, faptul ca ma prezint astfel in mediul meu social/profesional ar trebui sa-i faca pe ceilalti sa ma trateze ca atare: ca pe un partener de dialog in ale carui decizii importante nu pot avea incredere.

2. The significant other este persoana cea mai apropiata de mine. Cu el/ea impart bucuriile si dificultatile vietii, imi cunoaste o mare parte dintre vulnerabilitati, dintre secrete, dintre intimitati. Daca atunci cand s-a intors cu spatele, nu fac decat sa o tradez public (prin fapte sau cuvinte), inseamna ca nu valorizez apropierea si intimitatea, imi tradez cu usurinta prietenii sau asociatii, fara a avea nevoie de motivatii prea profunde. Mai mult, sa o dezvalui asa cum nu mi-ar placea sa fiu dezvaluit(a) este un act impudic si arata ca nu sunt capabil(a) sa pastrez confidentialitatea.

3. A avea un partener de valoare iti valorizeaza propria persoana. Daca stiu sa il pun in evidenta pe celalalt inseamna ca ma pun in evidenta si pe mine. Am fost ales/aleasa de catre un individ inteligent inseamna ca sunt un valoros partener de discutie, sunt alaturi de o persoana dinamica, inseamna ca am un stil de viata dinamic si flexibil, sunt alaturi de o persoana creativa, inseamna ca sunt o persoana care macar se adapteaza la o larga gama de situatii si le intelege daca nu creeaza la randu-i s.a.m.d

Am petrecut timp cu diferite grupuri de europeni. Nu aud aproape niciodata decat cuvinte de lauda despre persoanele cu care-si impart viata, rareori poate o urma de ironie sau o gluma mai curajoasa. Am citit insa uimirea in ochii lor de multe ori cand interlocutorii lor romani faceau glume desantate despre partenerele de viata. Problemele sunt aceleasi pretutindeni: adulterul exista probabil in cote semnificative in toate tarile, rareori este strigat in gura mare asa cum nu rareori am auzit la noi; nepotrivirile de caracter sunt revelate pe lungul drum al coabitarii/casniciei pretutindeni, rareori ele fac insa subiect de discutii amuzante la tigara in pauza de pranz. Sunt convinse ca femeile devin adeseori cicalitoare si barbatii adeseori neglijenti in toate colturile lumii. Capacitatea de a-l prezenta pe celalalt in cea mai avantajoasa dintre lumini inseamna de fapt sa stii sa te prezinti. Nu poti pretinde ca esti o persoana curata si apoi sa iti arati gulerul slinos al camasii. Iar faptul ca-ti asumi viata de cuplu, la care de bunavoie ai aderat, este dupa mine semnul ca vei face la fel in toate domeniile vietii tale.

E doar o idee care mi s-a inradacinat destul de adanc. Fixa, daca preferati, desi eu as spune ca e mai degraba argumentata. Iar spre final as vrea sa adaug si faptul ca Drew Westen (am mai vb despre el pe blog, un psiholog american) sustinea ca supraestimarea cronica a partenerului de viata este unul dintre factorii care contribuie la reusita relatiei.