O banala rezerva de spital. Un domn de 60 de ani venit sa-si faca a 4a cura de chimioterapie dupa un cancer de colon pe cateterul sau cu camera implantabila. Este insotit de doamna, o blonda uscata de vreo 55 de ani, cu riduri destul de adanci pe fata, dar cu ochi albastri si jucausi, imbracata destul de chic si destul de sobru in gri.
Domnul butoneaza la laptop pentru ca profesia poate fi, nu-i asa, o supapa de supravietuire. Si nu se joaca solitaire, nici nu bombardeaza in minesweeper ci isi scrie corespondenta pentru servici.
Intra chirurgul sa vada cum merge terapia, sa-i spuna cateva cuvinte de incurajare.
Domnul e rezervat dar jovial, zambeste, se scuza pentru micul atac de panica provocat de o sangerare pe cateter. Medicul e profesionist si explica faptul ca uneori se poate intampla ca tubulatura sa se obstrueze. Totul pare senin pana cand doamna izbucneste in lacrimi. Lacrimi decente, pe care incearca sa le disimuleze desi nu prea reuseste.
Medicul devine uman, o incurajeaza ca totul merge bine, remarca faptul ca domnul e retinut si ii sugereaza doamnei sa exprime ceea ce simte, ceea ce simte ea dar si ceea ce simte el, pacientul, pentru ca direct domnul nu o va face niciodata. Si doar asta e rolul cuplurilor, sa se sprijine unul pe altul, sa se exprime unul pe celalalt, adauga. Doamna zambeste un pic, domnul adauga "da, asa e, si suntem impreuna de 30 de ani", apoi dupa o pauza "si n-a fost intotdeauna usor". Doamna rade "intotdeauna? n-a fost niciodata usor as spune eu". E un pic agitata si simte nevoia sa se miste, se muta in celalat colt al camerei de unde ii vede mai bine fata domnului. Doua lacrimi ii mai curg peste zambet.
Doctorul simte nevoia sa umple tacerea cu o confesiune "eu n-am decat 12 si n-a fost usor nici pana acum dar cu siguranta vreau sa aflu cum e la 30 de ani".
Domnul revine la cateter, intreaba daca se poate repeta episodul de sangerare. Medicul il asigura ca daca se intampla asa ceva va trebui sa-l mute pe stanga. Doamna exclama "O, mie mi-ar placea, doctore. As putea sa dorm si eu din nou bine". Medicul e nedumerit "nu dormiti de ingrijorare?". Domnul explica: "stiti, sotia mea de 30 de ani doarme pe umarul asta. Dreptul e umarul sotiei mele".
Emotionant. Remarcabil si faptul ca nu urmeaza nicio nota a autoarei, astfel ca nu m-am simtit,nici macar in aparenta,conditionata sa simt/sa resimt expresivitatea apartenentei numai pana la o anumita granita sau punct de vedere.Impresie totala, exploziva.
RăspundețiȘtergere