Doua pasari dintr-o lovitura

Incerc de ani sa nu scriu despre ei. I-am ascultat dimineti intregi, seri intregi...

Daca dau muzica tare (in casti) si le ascult versurile ma impresioneaza la fel ca in prima zi.

Ma regasesc in aproape toate versurile lor desi am jumatate din varsta lor. Au voci ragusite si tandre pe care le recunosc dintr-o suta. Nu ii privesc neaparat cand ii ascult pentru ca imi dau senzatia ca nu am nimic de a face cu ei dar mi-ar placea la nebunie sa fiu la concertul in care canta impreuna.

Si mi-ar placea sa plec in calatorii, sa traiesc alte vieti, sa incerc alte nume si sa imi insusesc vestmantul si pielea tuturor celor care nu voi fi niciodata.

As vrea ca toate noptile sa fie noapte nuntii iar toate lunile sa fie luni de miere.

As vrea sa se stie ca iubirea atunci cand nu moare, omoara pentru ca iubirile care ucid nu mor niciodata. Sa se stie si ca drumetul nu are drum pentru ca drumul se face din mers.

N-as vrea sa mai ajung vreodata pe bulevardul viselor sfaramate sau pe strada melancoliei, dar daca totusi as ajunge acolo mi-ar placea sa stiu ca i-a luat 19 zile si 500 de nopti ca sa ma uite, cand s-a intors a la maldición del cajón sin mi ropa.

As vrea sa fiu la princesa con la boca de fresa dar nu sa evoluez ca ea, sa stiu ca sunt prima careia chiar vrea sa ii dea viata intreaga, sa am sufletul ca mediterana,

Doamnelor si domnilor, au scris la cancion mas hermosa del mundo: Joaquin Sabina si Joan Manuel Serrat.


Comentarii