Lambada

Am ascultat astazi din intamplare Lambada.

Daca sunteti din cel putin aceeasi generatie cu mine, va amintiti desigur melodia aceea pe care in anii 90 o vedeam la televizor odata la 15 min. Avea un clip cu oameni imbracati colorat, fete bronzate cu fuste mini cu volane, plaja, cocktailuri, o linie melodica facila si un dans tipic, tot ceea ce eu cu siguranta nu mai vazusem in anii gri dinainte, fie doar pentru ca eram prea mica, fie si pentru ca nu se conforma standardelor celor 2-3 ore de program tv comunist. Nu stiu cum o percepeau altii dar pentru mine Lambada era promisiunea unei tinereti extraordinare. Eram intr-o asteptare preadolescentina si melodia aceea facila insemna vacante frumoase, colorate fosforescent, insemna miros proaspat si ... tinerete.

Ei bine, reascultarea ei a fost ca o felie de realitate. A trecut varsta la care vacanta inseamna petreceri nesfarsite pe plaja desi si acum imi place atat de mult sa dansez. Si desi simt ca si de acum ma asteapta multe lucruri frumoase, a trecut si varsta la care totul URMA sa vina. O parte insemnata din viata e aici si acum. Si chiar daca anul asta poate voi implini direct 20 de ani in loc de 18 cat implinesc de cativa ani incoace, cred totusi ca o astfel de revelatie e importanta. Tocmai pentru ca te face sa pretinzi mai mult de la ziua de azi.