S-a nascut si Google Art Project.
Acum vreo 12 ani cand butonam cd-rom-ul despre Luvru pana la epuizare, de-am invatat despre modul de constructie al Masacrului de la Scio asa de profund ca stiu sa povestesc si in zilele noastre, as fi spus ca Google Art Project este un vis pe care il astept cu drag sa devina realitate.
Astazi cand sunt un pic dependenta de atmosfera silentioasa a muzeelor de arta, cand sunt atenta (si) la culoarea peretilor, si la miros, si la existenta luminii naturale, si la umiditate, si la privelistile de la balcoane, si la arhitect si... dincolo de toate, bineinteles, la operele de arta, Google Art Project ma sperie dar ma si atrage.
Pe lista de muzee disponibile deocamdata se afla cateva pe care le-am vizitat in amanunt, cateva pe care le-am vazut rapid si cateva in care inca nu am intrat. Iata lista lor completa in functie de oras:
- Amsterdam: Rijkmuseum si Van Gogh Museum;
- Berlin: Altenationalgalerie, Gemaldegalerie;
- Florenta: Galeriile Uffizi;
- Londra: Tate Museum, National Gallery;
- Madrid: Reina Sofia, Thyssen Bornemisza;
- Moscova: State Tretyakov Gallery;
- New York: MOMA, Frick Collection, Metropolitan;
- Praga: Muzeul Kampa;
- Sankt Petersburg: Hermitage;
- Versailles: Palatul de la Versailles;
- Washington: Freer Gallery of Art.
Am probat Muzeul Van Gogh pentru ca este relativ mic si pentru ca acum cateva zile incercam sa-mi aduc aminte numele doamnei Roulin. Fascinant cum poti sa te plimbi prin sali care mi-au amintit perfect constructia muzeului, cum poti sa vezi in detalii foarte clare urmele pensulelor pe tablouri si culorile alternate pentru a infatisa, spre exemplu, ochii. In plus, poti afla detalii despre tablou, inclusiv lista proprietarilor, poti afla cate un detaliu istoric legat de personaj sau de locul operei in viata pictorului. Iar pentru mai multe detalii esti uneori trimis pe site-ul muzeului.
Dar mie imi lipseste emotia. Mi se pare un instrument excelent si cred ca il voi folosi de acum inainte pentru a-mi pregati vizita la muzee dar nu o va inlocui niciodata. Din motivul invocat: imi lipseste emotia. Suspansul de a anticipa ce opere de arta se afla in sala urmatoare. Cuprinderea tuturor peretilor dintr-o privire si eventual identificarea a doua trei nume, dupa posibilitati. Pe alocuri, mirosul de ulei. Luati-o cum vreti, snobism, conservatorism, elitism, egocentrism, orice -ism, pentru mine virtualul nu va lua locul vizitelor reale, oricat de revolutionare vor fi tehnologiile. Dar totusi faceti o vizita site-ului ;)
Comentarii
Trimiteți un comentariu