Ok, nu sunt o admiratoare a zilei de 8 Martie, am mai afirmat, si nici nu simt nevoia sa o contest. Insa de dimineata in masina, in drum spre spital, am auzit un interviu extraordinar cu Claire Gibault, una dintre primele femei dirijor din lume. M-a facut sa vad altfel ziua asta de 8 Martie si sa reflectez putin.
Ca sa trasez un pic spatiu de discutie o sa ma hazardez sa afirm ca nu sunt o feminista extrema dar sunt o sustinatoare a drepturilor femeii, ca sunt aproape convinsa ca solidaritatea intre femei este o pasare rara si ca din cauza asta sunt uneori un pic misogina dar ca am prietene extraordinare - si frumoase, si destepte, si implinite, iar mama mea e printre ele.
Acum intrebarea cea mai frecventa de 8 Martie este: faptul ca exista o zi a femeii inseamna ca femeia este considerata in continuare o minoritate? Este binevenita o zi a femeii? Care mai este rolul actual al femeii in societate?
The way I see it, nu avem zile doar pentru minoritati, ci mai degraba pentru categorii sociale sau pentru zone de interes social. La fel de binevenita este si ziua barbatului sau ziua tatilor, aceasta din urma chiar exista intr-un numar de tari.
Cat despre rolul social, ne aflam categoric intr-o faza evolutiva avansata din unele puncte de vedere. Femeile muncesc, ceea ce vedeam rar acum 100 de ani, femeile practica meserii considerate masculine (ceea ce vedeam rar acum 30 de ani), femeile se afla din ce in ce mai mult in posturi de conducere sau in politica (ceea ce vedeam rar acum 10-15 ani: Mme Thatcher e o exceptie). Aspectele negative ar fi ca: pentru aceeasi munca sunt mai prost platite decat barbatii, au nevoie de mai multe calitati ca sa reuseasca, in plus, dupa parerea mea, de multe ori se pleaca de la o prezumtie de incapacitate pe care trebuie sa o demonteze, nu de la neutralitate, calitatile asociate cu reusita la barbati (ambitie, hotarire, fermitate) sunt in general percepute ca negative la femei ceea ce face ca, inevitabil, odata aflate in varf sa pasteze cu greu echilibrul intre leadership si agreabilitate. Nici discriminarea in sens invers nu-mi este mai agreabila, vezi universitatile americane sau institutiile europene care trebuie sa aiba un procent exact de femei, populatie de culoare si persoane cu dizabilitati motorii.
Toate aceste schimbari au condus cu siguranta la schimbari in mediul familial. Pana ieri, ea nu contribuia la finante in schimb se ocupa de ingrijit copiii, casa si de facut mancare. Astazi, aduce bani iar contributia la sarcinile caminului e variabila in functie de cuplu, cu presiuni din ce in ce mai mari pentru impartirea ei intre parteneri.
In acest climat, se aud voci care contesta vechile obiceiuri si eticheta in relatiile dintre barbati-femei, iar unele dintre aceste voci apartin chiar femeilor.
Dupa parerea mea, aici se face o confuzie: egalitatea sexelor nu presupune stergerea identitatii de gen. Personal apreciez femeile nu neaparat frumoase dar care respira feminitate prin gesturi, prin modul in care se aranjeaza, in care se misca, in care vorbesc... care nu coboara garda nici acasa, nici la serviciu. Faptul ca ele sunt egale ca parteneri asta nu inseamna ca nu-si pastreaza rolul specific in relatie. Asa cum sexualitatea nu se schimba, nici identitatea de gen nu se modifica. Si cu asta vine dupa mine si deschisul usii, adusul florilor, invitatul la dans. Barbatul nu facea toate aceste gesturi pentru gospodina casei, ci pentru femeia care-i dadea uneori fluturi in stomac sau cu care-si impartea viata. Iar femeia aceea nu s-a schimbat chiar daca acum e manager, conduce un bolid si angajeaza menajera. Ea ramane o prezenta, o atmosfera, un suflet cald, un trup emotionant si un partener de dialog. Ea ramane femeia...
O zi frumoasa!
Comentarii
Trimiteți un comentariu