Lecturi, dragoste si sex

Zilele acestea citesc proza internationala contemporana scrisa de femei. Nu a fost un act programat dar am tot stocat in memorie in ultimii 2-3 ani cateva nume care trebuie asociate cu un text.

Pe lista mea se aflau: Siri Hustvedt, Almudena Grandes, Isabella Allende si Ana Gavalda. As putea lungi postul povestindu-va cum m-am oprit asupra lor dar sunt sigura ca toate aceste nume sunt deja cunoscute. Proiectul meu a fost deocamdata doar pe jumatate dus la indeplinire dar prefer sa scriu cateva impresii acum la cald, decat sa astept cristalizarea lor prea rationala.

Am inceput, in timpul unei calatorii, cu Anna Gavalda - Je l'aimais (un titlu mai bun decat traducere limitanta din romana O iubeam pentru ca pastreaza ambiguitatea de sex - o iubeam? il iubeam?). Este un roman usor de citit, constituit majoritar din dialoguri, osciland intre prezent si perfect compus, un pic patetic, un pic nerealist (ne putem imagina un socru aparent psihorigid descatusandu-se si relatandu-si viata amoroasa nurorii proaspat parasite), fara mari virtuti tehnice, fara originalitati de compozitie nebanuite. Care are totusi o strategie laudabila: porneste de la golul lasat in urma de plecarea celuilalt, creeaza impresia ca te va impresiona prin relatarea acestei drame si prin infatisarea emotiilor celui lasat in urma insa, pe masura ce conversatia se desfasoara, cititorul poate descoperi alaturi de personajul principal noi semnificatii, noi orizonturi care se deschid si nicidecum un capat de drum. Je l'aimais are meritul de a raspunde sau macar de a relansa cateva intrebari familiare multor cupluri contemporane: pana cand sa ramai intr-o relatie (e poate cea mai spinoasa dintre ele)? cand sa pleci? ceea ce pare gol se poate dovedi usa deschisa? si ce se intampla cu copiii?

Cumva ma simt datoare sa adaug o confesiune: partea mea favorita este nota pe care unul dintre personaje o scrie - o lista a tuturor acelor banalitati care devin fermecatoare pentru cel care nu are parte de ele si pe care le traiesti cotidian alaturi de celalalt daca acest cotidian iti apartine si daca stii sa-l apreciezi.


Pe de alta parte, dupa un roman decent si moderat despre viata, "Varstele lui Lulu"de Almudena Grandes schimba total registrul. Declarat ca "o investigatie atenta a secretelor intimitatii feminine"de Vargas Llosa, este un roman care se vrea inovator tocmai prin aceasta confesiune extrem de onesta asupra sexualitatii. Nu stiu daca se poate generaliza pentru ca nu cred ca sexualitatea feminina este mereu pigmentata de fantezii cu travestiti, homosexuali, bondage, fisting, sado-maso... Iar daca socantul este utilizat ca singura masura a calitatii acestui roman probabil ca nu ar beneficia de prea multe credite pentru ca el vine dupa Henry Miller, Anais Nin, Borroughs, Bukowski si altii. Cred insa ca exista o cheie de lectura care poate face acest roman lizibil si inteligibil. Sexualitatea cu toate contorsionarile ei ce-si gasesc implinirea la diferite varste poate fi o parabola pentru toate acele trepte psihologice care duc la maturizare. Personajul principal parcurge sub ochii cititorului si in urma acestor initieri drumul de la Lulu (diminutivul) la Marisa (numele real) si apoi de la Marisa la Lulu a lui Pablo. Probabil ca teza principala a romanului, la care probabil ca ader si care in cele din urma mi l-a transformat intr-o lectura placuta, este ca o iubire adevarata devine posibila doar odata cu atingerea maturitatii, formele anterioare ale dragostei, chiar daca legate de aceeasi persoana, sunt doar schite preliminarii ale deplinului ce poate fi atins doar la varsta matura.