Despre obiceiuri

Cu prilejul sarbatorilor de Pasti am scris pentru Viata Medicala un articol despre obiceiurile de Pasti din lume. Documentarea m-a facut sa reflectez asupra obiceiurilor noastre cu atat mai mult cu cat si in acest an am incercat sa le recreez, de data aceasta de la departare.

Probabil ca suntem mai patriarhali si mai putin laici decat multe alte tari europene. Dar spun asta cu simpatie pentru ca mie mi se pare placut ca in jurul Pastelui sau Craciunului sa te refugiezi si sa te inveleasca siguranta unor secole, sa revii la ceea ce e natural, bazal, sa te bucuri alaturi de familie, sa fii un pic religios sau, daca nu asta e natura ta, macar spiritual, sa fii curat, sa gandesti de bine si sa faci dintr-o zi posibil obisnuita o zi speciala... In Romania tinem post, macar in vinerea mare, mergem la Inviere sa luam lumina (poate nu toti vorbim la telefon spunand "Sunt la Inviere, ba fraiere"cum am auzit anul trecut), mancam (prea) mult dar dupa retetele vechi, mai mereu gatit in casa, nu cumparat de la supermarket, vopsim oua fierte reproducand sangele lui Hristos in loc sa ne batem cu oua de ciocolata in staniol colorat si ne spunem Paste fericit! sau Hristos a inviat! daca suntem ortodocsi sau catolici in loc de Nu exagerati cu ciocolata!. Ok, sunt obiceiuri ce pot parea usor incremenite in trecut dar nu asta este farmecul sarbatorilor?

Prefer o cina tarzie la lumina lumanarilor aprinse in biserica mai ales daca ea vine dupa o zi, o saptamana sau o luna jumatate de post (nu e oare la moda detoxul? bun, accept ca detox nu inseamna 10 eugenia pe zi dar poate insemna cura de legume si fructe) cu oua rosii si friptura de miel dupa ce ne-am spus Hristos a inviat! Adevarat a inviat! unor zile obisnuite cu cina in familie marcata doar de ouale de ciocolata. Ceea ce nu inseamna ca nu mi se pare amuzant obiceiul ca in duminica de Pasti copiii sa-si primeasca si ei cadourile dupa ce au gasit ouale de ciocolata ascunse in gradina. Dar si iepurasul e un tip simpatic, nu?

M-am mai gandit astazi cand puneam pe masa friptura de miel pregatita de mine dupa sfaturile macelarului si dupa retetele de pe net ca habar nu am sa fac (si nici prea mult chef sa incerc pentru ca e complicat) drob, ciorba de miel, sarmale, salata boeuf buna, ciorba de potroace. Intotdeauna le-am primit de sarbatori de la mama mea sau de la mama lui. Ce-o sa se intample cu obiceiurile acestea? Se vor pierde? Voi invata mai tarziu? Cum ma intorc zilnic pe la orele 20-21 de la spital, sunt sceptica...Le vor pregati direct copiii nostri invatandu-le de la bunici, in cadrul unei diete green (dar cu grasimi)? Vom ajunge sa le comandam direct de pe site-uri cum deja am inceput? O initiativa buna de altfel, mai buna decat pizza de Pasti, in orice caz.

Deja preotii de la (unele) sate vin la slujba beti sau mirosind a bautura, deja se vorbeste la celular in timpul slujbei (vezi mai sus), de mult timp celebram Pastele in cluburi, o sa uitam de tot sa ne intoarcem din cand in cand la...radacini? Sper ca nu.

Pastele si Craciunul cu obiceiurile lor sunt un fel de cabane rustice unde te refugiezi de doua ori pe an cate un weekend ca sa mergi descult prin iarba sau sa faci zapada sa scartaie...si sa fii bun, sa te descarci de electricitate, sa iti netezesti fruntea, sa asculti pasarile si cocosii care canta in zori de zi... sau bustenii trosnind pe foc. Hm, vazute asa parca nu-ti vine sa vinzi cabana...

PS imagine de pe www.oalacubunatati.ro