Oprah

Cred ca prima data cand am auzit de Oprah Winfrey era prin anii 90 cand tot rulam la video o caseta despre Michael Jackson cumparata de la consignatie care combina clipuri cu imagini din turnee si interviuri. Acolo trebuie sa fi vazut ceva fragmente si cred ca interviul se termina cumva brusc lasandu-mi gustul amar de a nu fi avut acces la tot continutul. In epoca aceea as fi savurat showul OW...

Insa 15-20 de ani mai tarziu Oprah Winfrey show rula si in Romania pe un canal la care nu ma uitam niciodata (ma rog, ar putea fi orice canal dat fiind ca ultima data am deschis televizorul acum 2 saptamani iar, daca ma uit la ceva, probabil e vorba de stiri sau de emisiuni de calatorie sau de filme). Afland despre popularitatea lui Oprah si despre numele televiziunii care o adusese in Ro, cunoscand articolele dedicate numeroaselor variatii ale curbei ei ponderale sau entuziasmul gospodinelor care l-au votat pe Obama fiindca Oprah told them to, am pastrat mereu o atitudine mai degraba rezervata fata de fenomenul Oprah pe care il vedeam ca primul pas si totodata apoteoza showurilor telenovelistice care ne sufoca acum televiziunile (da, a facut scoala din punctul asta de vedere). Aspectul asta + sumele enorme pe care le castiga + faptul ca produsele aparute in showul ei deveneau rapid best sellere ma determina sa adopt mai degraba o distanta de siguranta dpdv consumatorist.

Vestea ca miercurea viitoare isi va incheia showul ajuns la peste 5000 de episoade m-a facut insa sa cercetez un pic istoria. Dincolo de tot pop-ul, si soap-ul, si consumismul (pe undeva, e un pleonasm) , cred ca trebuie punctate la final de era de dominatie cateva contributii care au fost posibile tocmai datorita popularitatii si accesibilitatii showului.

Oprah a luptat impotriva violentei in familie, impotriva discriminarii rasiale, impotriva tulburarilor de nutritie cu care chiar ea insasi s-a confruntat toata viata si care, chiar daca am ironizat mai devreme notorietatea curbei ponderale marca O.W, afecteaza grav calitatea vietii a milioane de femei. Oprah a facut ca mediile sociale de mijloc dar mai ales clasele joase sa devina constiente de rolul lor in societate si sa se mobilizeze pentru alegerea unui presedinte democrat... cu atat mai mult cu cat era vorba de primul presedinte de culoare al SUA... Alegerea ei a fost si una simbolica pentru ca, in randul democratilor, a avut de optat intre un candidat de sex feminin si unul de culoare si cred ca a fost o lovitura grea pentru tabara lui Hillary Clinton.

Faptul ca din 1996 a infiintat un club de carte facand astfel lectura clasicilor accesibila si recomandabila majoritatii populatiei cred ca a fost o miscare demna de respect. Astfel pe langa adevaratii clasici a consacrat si nume importante ale literaturii contemporane (Jeffrey Eugenides, ca sa va dau un exemplu care-mi place) si, sunt convinsa ca, prin accesul la lectura, a dezvoltat judecata critica macar a catorva mii de oameni, daca nu zeci sau sute de mii. Comparati asta cu opera de o viata a unui profesor de liceu, o sa vedeti ca nu e putin lucru.

Inca o data, nu sunt nici pe departe un fan Oprah dar cred ca un fenomen social de asemenea dimensiuni (audiente zilnice de 12 milioane de telespectatori in anii 90, numai pe canalul de baza, ABC, daca nu ma insel) merita o analiza atenta. Altfel sunt sigura ca imperiul Oprah nu a atins punctul final, nici vizibilitatea ei sociala nu se va stinge brusc asa cum nici incasarile bazate pe fanatismul admiratorilor nu vor lua sfarsit. Dar sa-i dam cezarului ce-i al cezarului