Povestea vietii

A asculta povestea vietii celorlalti poate aduce uneori revelatia propriei tale povesti, iti poate oferi raspunsuri sau te poate face sa-ti pui intrebari fundamentale a caror formulare poate ea insasi sa-ti imbogateasca viata.

Mi s-au perindat recent prin fata chipuri frumoase, zambitoare, a caror poveste m-a mai invatat cate ceva despre libertate, globalizare, acceptare, ambitie si viziune. Si toate astea intr-un timp scurt in care am avut acces la... poate 10-20% din realitate. Insa o idee care de obicei refuza sa-mi intre in cap s-a desprins in mod repetat: "orice succes inseamna sacrificiu". Asa cum o alta idee i s-a adaugat imediat "exista si exceptii".

Cu toate ca ma confrunt aproape zi de zi cu oameni bolnavi de cacer iar intamplarea sau felul lor de a fi ma pune uneori fata in fata cu marturii cutremuratoare, inca mai percep filmele si cartile cu drame ca pe niste patetizari. In realitate, frecventa mortilor, bolilor, depresiilor, divorturilor sau despartirilor, suferintelor, razbunarilor si lacrimilor concureaza si probabil depaseste detasat frecventa indragostirilor inexorabile, a iubirilor neiertatoare, a entuziasmelor si a bucuriilor candide. Probabil ca viata reala este mult mai intensa si mult mai patetica decat detasarea educata, emotiile bine temperate si disimularea calculata in care suntem invatati sa traim daca dorim sa parem civilizati. Da, viata reala este acolo dincolo de carapacea mai mult sau mai putin translucida in care invatam sa traim.

Imi amintesc printr-a 4-a, a 5a cand invatam la literatura ca hiperbola este figura de stil care consta in exagerarea marimii, importantei unor fapte, evenimente, persoane, lucruri etc. Exceptionalul parea sa existe doar in ochii scriitorului, doar in carti. Acum ma intreb daca nu cumva e invers: exceptionalul e in fiecare dintre noi iar utilizarea hiperbolei presupune ca nu ai alte mijloace de a reprezenta exceptionalul. Sigur, inutil sa mai precizez dar o fac totusi din precautie, povestea reala a vietii celorlalti soptita intr-o clipa nu are nimic de a face cu reality showurile in care totul e cautat, jucat. Acolo nu te frapeaza autenticul, ci penibilul.

Pentru toate motivele enuntate, ma uit cu placere, admiratie, respect inspre povestea vietii celorlalti atunci cand doresc sa o spuna. Pentru ca descoperirea ma uimeste mai mereu iar grauntele de realitate si exceptional ma emotioneaza. Si pentru ca in fiecare dintre noi se afla povestitorul si ascultatorul...