Migdale proaspete si povestiri africane

Cand eram copil, una dintre seriile de carti pe care le citeam cu placere se numea "povestile lumii" sau ceva similar (probabil de aici si microbul calatoriilor). Aveau un format mare si destul de colorat ilustrat si volume dedicate povestilor africane, arabe, rusesti etc.

Imi placea in mod deosebit volumul de povesti africane (1001 de nopti le prizasem demult asa ca cele arabe pareau palide prin comparatie :) ). Imi placeau ilustratiile cu printese colorate abanos si vestminte colorate, calatorind pe elefanti si camile, inchise in turnuri de fildes, fildes veritabil nu copia lui europeana rece, detasata - marmura :))

Una dintre povesti relata istoria unei printese preafrumoase careia ceva ce i se urzise sau prezisese il determinase pe tata sa o tina inchisa intr-un astfel de turn. Bineinteles aici era ingrijita de slujitori credinciosi dintre care cea care o hranea pe copila o si indragise mult. Desi in fiecare zi servitoarea obisnuia sa ii aduca migdale dulci, curatate cu lapte si miere, intr-una din zile la ora gustarii ii strecura migdalele necuratate.

Printesa care evident devenise rasfata a dojenit-o. Insa raspunsul servitoarei a fost prompt:
"scumpa mea, din dragoste pentru tine am facut asta, migdale devin mult mai bune si mai dulci atunci cand le cureti singura".

Aseara am mancat migdale proaspete sparte de H dar curatite de mine. Mi-am amintit a mia oara de pilda asta. Pentru ca au gust bun si dulce dar il cunosc...de o viata.