Am primit acum o saptamana un mail care ma invita la editia aniversara a unui congres la care mai fusesem si acum 2 ani, in USA.
Incepea cu "Dear Olivia" si se termina cu "Hope to see you in L.A., Paul"
Mailul era in mod evident unul generat automat, un fel de newsletter catre adresele celor inscrisi la editiile precedente. Iar "Paul" este unul dintre cei mai cunoscuti profesori din lume de chirurgie minimal invaziva, un leader de opinie in domeniu de multi ani de zile.
Ani de zile medicina a fost (si mai este inca) un teren gomos, in care ierarhiile sunt cel putin la fel de clare ca in armata. A fost un teren de joc in care conta varsta, o atitudine din ce in ce mai marginalizata, cel putin in alte tari, pentru ca varsta nu reprezinta un substitut pentru valoare chiar daca experienta in practica clinica poate fi valoroasa. Scrisorile care ne invitau la congrese erau mai mereu semnate de prof dr WZ, MD, PhD, FACS, FRCS etc :) ceea ce de altfel coincidea cu imaginea pe care majoritatea participantilor o aveau asupra celui care 'patrona' intalnirea. Initial chiar si cei care se tutuiau in particular se adresau in plen unul altuia cu 'domnule profesor, va rog sa', 'domnule doctor, va rog sa'.
De cativa ani de zile (bun, pot sa fie si 10, tot nu se compara cu totalul de ani despre care vorbim), aud din ce in ce mai des in sali adresari la persoana a 2a singular. 'Jucatorii' se adreseaza unul altuia rostind clar prenumele si punand intrebarea direct. Iar frecvent dreptul de a-l apela pe celalalt astfel tine mai mult de colegialitate sau de confraternitate decat de varsta.
Avem de-a face cu o democratizare. O simtim si in spitale cat de cat. Am vazut-o si in alte locuri mai demult. Nu stiu daca putem inca sa o aplicam la scara larga, daca suntem suficient de maturi (apropo de rezervele din articolul meu din DV). Iar acest "Paul" la finalul unei scrisori virtuale (desi, in lumea reala el a ramas bineinteles Professor X) este un fel de simbol al democratizarii. Care poate fi cu scop strict comercial (simti ca ai acces la 'crema' deci esti tentat sa participi, sa aderi) sau cu scop organizational (sa cream un eveniment in care sa stimulam dialogul). Indiferent de intentia de acum, sunt sigura insa ca acest "Paul" este imaginea zilei de maine.
Incepea cu "Dear Olivia" si se termina cu "Hope to see you in L.A., Paul"
Mailul era in mod evident unul generat automat, un fel de newsletter catre adresele celor inscrisi la editiile precedente. Iar "Paul" este unul dintre cei mai cunoscuti profesori din lume de chirurgie minimal invaziva, un leader de opinie in domeniu de multi ani de zile.
Ani de zile medicina a fost (si mai este inca) un teren gomos, in care ierarhiile sunt cel putin la fel de clare ca in armata. A fost un teren de joc in care conta varsta, o atitudine din ce in ce mai marginalizata, cel putin in alte tari, pentru ca varsta nu reprezinta un substitut pentru valoare chiar daca experienta in practica clinica poate fi valoroasa. Scrisorile care ne invitau la congrese erau mai mereu semnate de prof dr WZ, MD, PhD, FACS, FRCS etc :) ceea ce de altfel coincidea cu imaginea pe care majoritatea participantilor o aveau asupra celui care 'patrona' intalnirea. Initial chiar si cei care se tutuiau in particular se adresau in plen unul altuia cu 'domnule profesor, va rog sa', 'domnule doctor, va rog sa'.
De cativa ani de zile (bun, pot sa fie si 10, tot nu se compara cu totalul de ani despre care vorbim), aud din ce in ce mai des in sali adresari la persoana a 2a singular. 'Jucatorii' se adreseaza unul altuia rostind clar prenumele si punand intrebarea direct. Iar frecvent dreptul de a-l apela pe celalalt astfel tine mai mult de colegialitate sau de confraternitate decat de varsta.
Avem de-a face cu o democratizare. O simtim si in spitale cat de cat. Am vazut-o si in alte locuri mai demult. Nu stiu daca putem inca sa o aplicam la scara larga, daca suntem suficient de maturi (apropo de rezervele din articolul meu din DV). Iar acest "Paul" la finalul unei scrisori virtuale (desi, in lumea reala el a ramas bineinteles Professor X) este un fel de simbol al democratizarii. Care poate fi cu scop strict comercial (simti ca ai acces la 'crema' deci esti tentat sa participi, sa aderi) sau cu scop organizational (sa cream un eveniment in care sa stimulam dialogul). Indiferent de intentia de acum, sunt sigura insa ca acest "Paul" este imaginea zilei de maine.
Comentarii
Trimiteți un comentariu