Repartizarea la liceu e importanta?

Cand am trecut prima data prin fata Colegiului National Sf. Sava eram in clasa a 6a si ma plimbam impreuna cu tatal meu ca sa vedem care sunt liceele de renume din Bucuresti. A fost dragoste la prima vedere. Am stiut ca ACOLO vreau. Nu aveam motive precise, da, citisem ca e printre cele mai vechi, ca au studiat acolo personalitati etc. De fapt a fost vorba de feeling. M-a infiorat cladirea austera dar si grandioasa (cel putin asa o percepeam atunci) in spatele careia parea sa se ascunda toata pulsatia adolescentina de cautare a sensului vietii, riguros dirijata de catre dascali. In noaptea aceea n-am dormit de teama ca nu voi intra la liceu. Nicio olimpiada de atunci pana in clasa a VIIIa nu mai reusea sa dea masura dificultatii de a intra ACOLO, nimic nu se compara cu Sf. Sava.

Dupa ce am inceput liceul, indoctrinarea de Sf. Sava pe mine m-a prins. Stiu ca sunt colegi pentru care ea nu insemna nimic, decat eventual o gargara profesorala dar eu sunt o natura susceptibila la asa ceva :) Spune-mi ca sunt raspunzatoare de reputatia unei institutii cu traditie de 380 de ani, ce felul meu de a fi si viata mea trebuie sa consolideze aceasta reputatie si ... ma voi simti cu adevarat motivata sa misc muntii din loc:) Nu i-am mutat din liceu dar lucrez inca la asta :) Dintre profesori, nu toti au fost de neuitat dar faptul ca exista cativa oameni la care si maine m-as duce in vizita sa mai vorbim despre viata mi se pare relevant.

Pe de alta parte, am auzit de multe ori fraza "cultura generala se formeaza in liceu". Mi se parea initial falsa si limitativa. Insa cu cat reevaluez achizitiile de atunci cu cat imi dau seama ca ele au fost baza modului in care inteleg si astazi lumea, baza melanjului de stiinta si arta, de logica si improvizatie care imi locuieste si astazi mintea. Din liceu am luat metoda si cunostintele fundamentale a caror intelegere atunci era prea fixista si un pic aproximativa pentru ca era rezultatul unei invatari recente (realizez azi) insa ele imi permit sa adaug, la o varsta la care am scapat de ezitarile si nesiguranta adolescentei, cata flexibilitate si cate cunostinte suplimentare pot. Si sper ca nu ma voi opri prea curand din construit... pentru ca drumul e inca lung.

Citind astazi un articol despre faptul ca pentru al 4lea an consecutiv CNSS s-a clasat pe locul I ca medie a admiterii la liceu m-am bucurat. Din punctul meu de vedere, un liceu de elita este o investitie sigura in viitor. Un procent semnificativ mai mare din cei care-l termina vor pleca motivati sa faca ceva important in viata, ceva relevant in profesie, in politica sau pentru societate. Cei care vor iesi de-acolo isi vor dori mai mult decat sa se descurce (e valabil si pentru alte licee fruntase, bineinteles). Si cred ca multi dintre parinti ar dori sa-si vada copiii de 18 ani cu o astfel de atitudine.