Daca as scrie intr-o zi obisnuita, as spune ca substanta e totul. Si m-as insela... Nici "atmosfera e totul"nu-i total adevarat dar in dozaje corecte - parte substanta, parte atmosfera - combinatia iti poate face viata interesanta.
Cred ca asta-i un motiv pentru scrisul pe blog dincolo de curiozitate. Uneori scrisul aici, modul in care intocmesti fraza, in care potrivesti cuvintele creeaza atmosfera necesara lucrurilor de substanta pentru a fi frumoase. Le pune in lumina potrivita (pentru mine, pentru cativa din cei care trec pe aici).
De fapt, postul asta l-am pornit de pe pagina Boston globe... Ca de obicei, cand am un moment de respiro, scanez paginile ziarului in cautare de "ceva"... Ceva pe care de obicei il gasesc aici... Fie ca e vorba de o cronica de arta, de o nota de calatorii, de o stire stiintifica, de una politica, ceva-ul se gaseste aici. Nu e vorba numai de informatia in sine, de varietate, de intensitate, de modalitatea de redactare... E mai mult si probabil tine de ochii celui care a vizitat Boston-ul.
Ca si Harvard Coop care nu e doar o librarie enorma, plina cu carti de toate felurile si cu o cafenea la etajul 1 unde poti sa iti bei cafeaua imprumutand informatie din jur (foto de pe beliefmakers.blogspot.com). E mai mult: e locul acela incarcat de magie unde ai vrea sa te pierzi o zi sau mai multe. Si daca recunosti si vreun premiant Nobel in jur e cu atat mai bine. Vei imprumuta un pic din aura lui...
Informatiile si linkul sunt un pic plagiat pentru ca le-am aflat de la un prieten inaintea unei calatorii la Boston. In timpul vizitei, orasul nu m-a castigat neaparat prin frumusete in sensul acesta european pe care il cautam mai mereu. Au fost locuri insa care mi-au placut mult. Cu cat trece timpul (si-aici stiu ca vor fi cateva voci care vor pleda rapid pentru selectivitatea memoriei), cu atat exista ceva care ma cheama inapoi. Mi-ar placea pur si simplu sa mai ajung odata. Sa ma mai plimb prin campus la Harvard, sa ma mai bucur de un grande latte la Harvard Coop, sa merg la un concert de pian la Isabella Stewart Gardner, sa mai ratacesc pe strazi si prin parcuri.
Printre altele, ceea ce m-a frapat in Boston au fost fetele oamenilor (sigur, prin zonele pe unde am trecut, nu pot sa garantez pentru tot orasul): procentul foarte mare de oameni cu fizionomii inteligente, stil profesii liberale, daca vreti. Oameni bine imbracati, aparent rigurosi, profesionalisti care impanzeau centrul.
Si imi mai amintesc Wall street journalul pe care-l citeam dimineata la 6 pentru ca era strecurat pe sub usa hotelului iar eu sufeream de jet lag.
Atmosfera e totul...
Comentarii
Trimiteți un comentariu