De cateva saptamania, sotul meu merge la spital mai frecvent cu bicicleta decat cu masina. Asta pentru ca i-am furat masina, a mea fiind internata la chirurgie estetica unde va fi supusa unor liftinguri si unor abdominoplastii. Spitalul meu e mai aproape decat al lui deci, daca as sti, as fi un candidat mult mai bun la mers cu bicicleta cu atat mai mult cu cat vélo zilnic pare sa fie un exercitiu extrem de placut ca sa nu adaug si extrem de ecologic ( incerc sa invat si multumesc pe aceasta cale pentru incurajarile care mi-au fost transmise din toate colturile lumii de catre familie si prieteni).
Sigur ca, in Bucuresti, nu e un lucru pe care poti sa-l faci usor. Pentru biciclisti, nu exista parcari, nu exista piste, nu exista respect de la ceilalti participanti la trafic. De fapt, postul lui Vlad in care arata toate aceste inconveniente si articolul citat de el m-au facut sa relansez dezbaterea. Cred ca, de fapt, articolul este extrem de savuros dar concluzia lui "nimeni nu ne iubeste pentru ca suntem niste parliti" (nu avem burta, masini, alte embleme de bunastare etc) este gresita pentru ca incalca principiul logic al non-identitatii (fiind vorba de Vlad pot sa pornesc de la principii logice). Dragoste nu este egal cu respect.
Sunt deci mai multe lucruri de adaugat:
1. Asa cum am comentat pe blogul lui, nici cei bogati nu sunt iubiti de mase pentru ca sunt mai putini la numar dar mult mai opulenti. Antipatia (ascunsa) fata de ei este o arma buna de obtinere a capitalului electoral sau a popularitatii jurnalistice. Pe la inceputul anilor 2000 am citit un editorial in Adevarul scris de Val Vilcu (pe care de altfel il suspectez ca are mai degraba un 4×4 decat o Dacia) in care ii incita pe cei cu Dacii 1300/1310 sa stea intotdeauna pe banda a 2a pe autostrada ca sa nu-i lase pe arogantii cu 4×4 sau alte masini scumpe sa-i depaseasca. O atitudine care mi se pare cel putin la fel de lipsita de civilizatie si respect pentru aproape precum a bodyguarzilor care se cred stapani pe feuda fata de parliti si valeti umili fata de bastani.
2. Dupa parerea mea, masele nu-i iubesc pe bogati dar ii respecta mai ales daca au caracterele tipice ale unor nouveaux riches. Le respecta bogatia din servilism (ca sa obtina un bacsis sau macar sa fie bagati in seama-fenomenul de aura) si ii admira din prostie (pentru ca si-ar dori sa fie ca ei, sa poata arunca cu bani in stanga si in dreapta ). Nu tin niciodata seama de criteriul calitativ: spre ex, sa admire oamenii care au construit ceva temeinic ( fabrici, uzine, edituri, spitale, scoli, locuri de munca, societati caritabile care contribuie la dezvoltarea societatii) si care de obicei au latura de show-off mai putin bine dezvoltata. Ba chiar din contra, sunt admirati cei care si-au obtinut banii usor (o mica specula, un furt etc) pentru ca sunt mult mai opulenti si mai degajati in ceea ce priveste cheltuitul.
3. O societate sanatoasa are toate paturile sociale dezvoltate. Oamenii bogati sunt la fel de necesari ca si patura medie (o patura de baza mai putin saraca in Ro ar fi, desigur, un plus) din motivele expuse mai sus: inovatie, productie, creare de locuri de munca, sponsorizarea unor procese benefice pentru societate.
4. Sa transformi sanctionarea unei lipse de civilizatie intr-o lupta de clasa nu are multe sanse sa devina ceva benefic. A accepta ca mi se intampla un lucru din cauza ca sunt parlit inseamna ca nu solicit o schimbare din fata societatii (Vlad o solicita, totusi, in finalul articolului). O formulare proactiva este mai utila. De exemplu, nu-mi dau voie aproape niciodata sa imi explic o aparenta nedreptate prin "faptul ca sunt femeie". Cred ca astfel de explicatii ne intarita impotriva unor cauze gresite ("porcii, misoginii de barbati" este o cauza gresita dupa parerea mea; o cauza corecta ar fi "cresterea procentului de femei aflate in pozitii de leadership")
En fin, problema biciclistilor in Ro este legata de lipsa de civilizatie/educatie a populatiei, nu de clasa din care apartin. Articole in presa, campanii de educare (inclusiv ecologica), firmele de inchiriat biciclete care au aparut si la noi, marsurile de biciclisti, articolele pe bloguri vor contribui lent la schimbare. Daca ar mai fi si niste piste de biciclete facute cu cap, nu ca sa bifam cine stie ce articol din cerintele UE pentru biciclisti si handicapati (sunt sigura ca exista persoane pe la Primarie care le pun laolalta), probabil ca am avea o sansa sa se accelereze putin schimbarea. Si mai trebuie rabdare cam pret de vreo 10 ani. Pana atunci se mai fac si vreo 10 km de autostrada+1 pod deci se degajeaza si traficul...
Am fugit sa exersez :) Va las cu o poza de pe The Sartorialist unde sunt o groaza de exemple de femei chic on bikes.
Păi ce poci să zic? Ai dreptate. :) Doar că venisem nervos în ziua aia şi mi-am vărsat dracii pe blog.
RăspundețiȘtergerede cate ori aud scuza: nu pot merge azi cu bicicleta la munca pt ca trebe sa ma imbrac in costum. Pai cate persoane sunt in costum pe bicicleta in alte tari...E super tare cat de multi costumati trec zilnic pe bicle, sau si mai si cand ii vezi cum tin ghidonu c-o mana ca-n cealalta au un buchet de flori sau tipele in minijupuri fara nicio rusine intr-o tara atat de pudica! Tare mult mi-as dori sa fie si la noi asa :))) Si io am inceput sa merg cu velou la munca dar cum vin tarziu acasa ma imbrac decent :)sau poate si pt ca nu-s pudica:))
RăspundețiȘtergere@ Vlad: da, iar pentru mine a fost un pretext bun sa spun ce mi-a trecut prin cap :) Insa raspunsul tau la comentariul meu din Mahala m-a uimit. Nu stiu de ce. Era de asteptat sa existe genul acesta de atitudini.
RăspundețiȘtergere@ Anonim: Pe mine m-au uimit doamnele elegante de pe biciclete la Amsterdam. Dar si pozele de pe sus numitul Sartorialist sunt frumu