In primul si in primul rand, disclaimer: nu sunt o cunoscatoare in ceea ce priveste muzica clasica. Merg din cand in cand la cate un concert dar sunt departe de performantele discriminatorii ale adevaratilor sau mediilor cunoscatori :)
Acum vreun an, ne-am uitat la un film dedicat lui Maxim Vengerov, un film despre cariera sa, despre familia sa si despre anul sabatic pe care a hotarit sa si-l ia. In film aparea un alt violonist reputat, Vadim Repin.
Cand l-am vazut pe afisul unui festival, am luat fara ezitare bilete la concert de parca intalnirea ar fi fost premeditata. Programul primei parti a inclus un concert de James MacMillan compus special pentru Repin. Un concert intru totul contemporan cu o orchestra care isi foloseste si vocea ca pe un instrument si in care Vadim Repin isi pune in evidenta calitatile exceptionale. Bucuria pe care o simti la sfarsitul concertului dupa o astfel de dovada de virtuozitate este inimaginabila. Si de fapt din bucurie face parte si surpriza... ca poti avea astfel de emotii la intalnirea cu muzica.
Vadim Repin s-a dovedit genial de mic. S-a nascut pe 31 august 1971 la Novosibirsk (ce o fi cu Siberia asta ca da violonisti buni? si Vengerov are aceeasi origine). A inceput sa invete sa cante la vioara la varsta de 5 ani si la mai putin de un an dupa aceea a inceput concertele. La 11 ani a castigat Medalia de Aur la Concursul International Wieniawski dar adevaratul palmares a inceput la 17 ani cand a fost cel mai tanar castigator al Concursului Reginei Elisabeta a Belgiei.
Se afla la a doua casatorie, acum cu prim solista Baletului Bolshoi, Svetlana Zakharova cu care are o fiica, Anna, nascuta in februarie 2011.
Vadim Repin a cantat la mai multe viori in cariera sa, printre ele un Stradivarius de la 1708 care i-a fost imprumutat de catre Societatea Stradivarius din Chicago. Actualmente canta la o vioara Guarnerius del Gesu von Szerdahely 1736. De altfel, artistul si-a exprimat preferinta pentru acest instrument la care i se pare mai dificil de cantat dar de o sonoritate mai deosebita.
De-a lungul spectacolului m-am tot intrebat ce relatie exista intre un violonist si vioara sa... Este mai mult decat un obiect: are o varsta, o istorie, alte relatii cu alti violonisti si ... o sonoritate unica doar pentru artistul prezent, un mod de a fi "vioara lui Repin". Un fel de simbioza de neinteles pentru muritori. Cata grija trebuie sa ai de un astfel de obiect, ce relatie tactila, aproape senzuala, ce complicitate...
Comentarii
Trimiteți un comentariu