Criza, realitatea si furia

Aveam multe planuri de scris pentru azi dimineata. Stiu ca asa face toata lumea: inspiratia vine dar e greu uneori sa o transformi intr-un text bine sustinut.
Cert e ca o parte dintre idei urmau sa prinda curaj, incepeau sa se structureze. Si-apoi mi-am deschis mailul si am dat peste titlul din New York Times

Investors Brace as Europe Crisis Flares Up Again


Acum cativa ani cand a inceput criza nu stiam cum si mai ales daca o sa ma afecteze. Parea ca sursa ei este undeva departe si, fiind vorba doar despre salariu, lucrurile pareau sa isi urmeze cursul firesc. Insa nu e niciodata doar atat... Au existat reduceri ale salariilor, variatii ale preturilor la chirie, alimente, benzina... Dincolo de toate neajunsurile financiare si de nevoia de a-ti gestiona altfel banii, de faptul angoasant ca singura certitudine este cashul si ca niciodata nu stii daca salariul vine la timp, traiesc senzatia ca societatea noastra e din ce in ce mai dezintegrata si mai salbatica inclusiv ca urmare a crizei (cititi aici doar un exemplu). In plus cine si-ar mai alege acum sa fie profesor in afara de deznadajduitii sortii (cei care nu au cum sa-si gaseasca ceva in alta parte pt ca nu stiu sa faca nimic) + cativa, foarte putini, pasionati? Ce sansa au ei, sub presiunea foamei si a chiriei, sa imblanzeasca multimea furibunda de azi dar mai ales de maine, multime care a crescut cu frigiderul gol si cu ideea ca orice e permis pentru supravietuire? Cum sa eviti miscarile sociale ample ca cele din Grecia sau Marea Britanie din acest an? cum sa nu te gandesti ca ne aflam undeva incoltiti intre est si vest si ca tendinta vine din ambele parti? Cum sa nu te irite ca s-au cheltuit 280 milioane euro pe un stadion care in alte tari (cu mana de lucru mai scumpa btw) a fost realizat de catre aceeasi firma cu 125? Poate insiruirea nu e cea mai ordonata dar repeta intru totul sirul spontan de idei care te lovesc citind titlurile de astazi, de saptamana trecuta si, cu siguranta, de maine.

Vestea unei noi crize prelungeste starea de incertitudine. Va trece timp pana se vor regla veniturile, pana sa mai indraznesti sa te avanti in planuri de 20 de ani... Fix acum cand ne credeam scapati cu fata curata. O saptamana buna! :)

Comentarii