Despre accidente

Astazi mi s-a parut o zi de toamna rece, din aceea in care apreciezi cu adevarat o cana fierbinte de ceai sau de lapte si iti vine sa stai la gura sobei/semineului cu laptopul in brate si sa scrii ceea ce crezi.

Asa ca jos cu cenzura, hai sa scriu ce cred.

De cateva zile ocolesc "cazul Huidu"pentru ca presa a scris mult, mult prea mult. Aveam senzatia ca daca scriu despre asta nu voi face nimic decat sa intru in randul celor care se baga in seama. Poate ca e asta si fac scriind postul asta dar, dat fiind frigul, ceaiul si postul de pe blogul lui Huidu, vreau sa spun ce cred

Atunci cand am consimtit sa utilizam masina in calitate de soferi, ne-am asumat riscul de a deveni intr-o buna zi victime sau vinovati. As vrea sa ii rog sa ridice mana pe soferii care nu au mers cu peste 20km/h peste viteza legala, care nu au depasit pe linie continua, care nu au mers pe contrasens pe o strada cu sens unic, care nu au depasit in curba. Eu una NU am ridicat mana. Stiu ca cei mai multi dintre cei care se simt in largul lor la volan au incalcat la randul lor toate aceste reguli de circulatie. Daca e sa calculam procentul dintre cei care au masini bune, sunt sigura ca e mai mare decat procentul din populatia generala. Sigur ca toti ne-am spus: "cand am incalcat noi regula asta, nu ne-am asumat aproape niciun risc pentru ca ne-am asigurat in prealabil". Nu este adevarat. Am incercat sa minimizam riscurile in functie de capacitatile noastre (spirit de observatie, viteza de reactie, experienta etc) dar in niciun caz nu am fost in afara oricarui pericol. Asa cum de mult ori am trecut pe langa situatia de a deveni victimele altora. Anual in lume mor peste 1,3 milioane de oameni in accidente de masina iar 50 de milioane sunt raniti. Din vina lor sau a celorlalti.

Pe de alta parte, din perspectiva victimelor, situatia este de neindurat. Cum sa nu te revolti impotriva celui care ti-a luat fiintele cele mai dragi, care a adus doliu intr-o zi cu soare, cum sa nu ceri sa fie pedepsit "faptasul" atunci cand ai tai erau nevinovati?  Cum sa nu te agati de orice ca sa-l vezi pedepsit, desi asta nu ti-i va aduce inapoi pe ai tai? Revolta, mania, dorinta de razbunare sunt sentimente umane. Si daca mai afli despre el din presa ca este tiparul individului cu comportament de risc... asta nu-ti domoleste durerea.

Si-acum as vrea sa ne intoarcem un pic in postura soferului care a avut un moment de neatentie/inconstienta soldat cu o catastrofa. Cred ca indiferent de simpatii sau antipatii, nu o sa ma contraziceti: avem de-a face cu un om inteligent. Sunt convinsa ca printre starile prin care a trecut el in momentele imediat ulterioare accidentului se numara si revolta impotriva propriei persoane, si suferinta fara limite.

Nu e o pledoarie pro sau contra pedeapsa. Este o pledoarie la intimitate. Se putea intampla oricui dintre noi astia care NU am ridicat mana. Si este foarte grav ce s-a intamplat: au murit 3 oameni. Dar avem de-a face cu un om care a fost suficient de onest, care nu a incercat sa se ascunda sau sa musamalizeze, asa cum s-a intamplat cu alte cazuri adeseori citate (sotia lui Paunescu etc). De ce trebuie sa acoperim suferinta unui om care a facut ceva in viata (macar un nou gen de emisiune in peisajul Ro) si plansul unor oameni care si-au pierdut fiinte dragi cu zgomotul lipsit de fond al unor persoane care nu au facut nimic decat turism de cluburi sau televiziuni (Oana Roman, Oana Zavoranu, manichiuriste etc) sau cu o revoltare de telespectator de telenovela? Mai ales ca, dupa stiinta mea, familiile victimelor au fost decente. Nu putem doar sa tacem si sa acompaniem cu decenta niste oameni intr-o situatie dificila: fie ea pierderea celor apropiati, vina, pedeapsa?