Eu mi-am spus mereu ca voi ramane in Romania, ca si daca ma duc sa invat ceva pe-afara (si am avut ocazia de cateva ori) ma voi intoarce mereu sa aplic in tara mea, pentru oamenii care-mi sunt dragi, "ca sa fie si la noi bine". Si, spre deosebire de Vlad, de cateva ori mi s-a dat de inteles ca as putea face diferenta. Dar pentru asta iti trebuie resurse. Si in afara de faptul ca, intre toate, cel mai greu te descurci cu oamenii..., de obicei incurajarile dureaza un timp limitat. Si-apoi faci fata sau nu faci fata, iti iese ceva sau nu-ti iese, cand tragi linie nu vezi nicio schimbare (ori nu primesti nici recompensa, nici sanctiune; ori primesti cate o parte din amandoua; in orice caz la final da cu zero).
Motivele mele de plecat:
1. vreau sa inteleg principiile dupa care functioneaza competitia in mediul in care lucrez si imi doresc ca ele sa fie cele corecte. Vreau sa stiu regulile jocului. Nu poti sa joci dupa reguli importate sau validate ale jocului, atata timp cat ele nu se aplica in tara ta. Sau ai optiunea de a ramane un vesnic neadaptat. Insa my left brain, ala de e responsabil cu logica, nu-mi permite varianta asta.
2. sunt un challenger. Dar imi aleg provocarile. Decat sa ma multumesc cu o situatie stabila care nu ma satisface, de cele mai multe ori aleg schimbarea si riscul bine echilibrat. Probabil ca mi-e mai usor sa raman decat sa plec, dar daca nu ma mai regasesc in locul in care raman, o sa plec.
3. cred ca si in medicina relatia trebuie sa fie contractuala. Si nu e vorba de relatia cu pacientul, acolo dai tot ce poti ca sa il faci bine. Este vorba de relatia cu angajatorul. De fiecare data cand semnezi un contract, o parte dai tu, o parte o da el. Daca vreuna dintre parti nu-si respecta contractul, el se incheie. Nu inteleg de ce ar fi altfel atunci cand esti medic. Sigur, iti doresti sa ai pacienti, sa ii ingrijesti, ai si recompense morale, si recompense care tin de identitate si orgoliu. Dar astea le ai indiferent de angajator sau chiar sunt mai numeroase atunci cand angajatorul isi face bine si organizat treaba. In plus medicii sunt resurse umane greu de format si foarte costisitoare (in jur de 12 ani de studii facultate + rezidentiat). Nu ceri unui om pe care statul a cheltuit 12 ani sa faca munca unuia format doar 4 sau 6 ani. Asa cum nu ceri nici reversul. Ori la noi intalnesti ambele situatii. Disperant nu e ca le intalnesti acum sau ca le intalneai acum 4 ani ci ca decidentii nu se autosesizeaza. Daca am folosi toate resursele umane la nivelul lor si daca formarea ar fi intotdeauna formare pe bune atunci ar creste volumul si complexitatea cazurilor rezolvate si, prin urmare, nivelul de sanatate al populatiei. Dar nu conteaza cati bani a cheltuit statul pe formarea lor...La noi mesajul decidentilor e: "dragi doctori, daca va plangeti, la revedere!".
4. ma irita campaniile impotriva medicilor, modul in care sunt de fiecare data targetul presei atunci cand ceva, altceva, nu merge. Nu inseamna ca nu exista probleme, ca nu exista oameni fara onoare, ca nu se ia spaga (apoi e ca la adulter, trebuie vazut si de ce a avut loc). Dar as vrea sa vad si campanii frumoase. Citeam acum catva timp in Midi libre un articol ingrijorat ca doctorii dintr-o regiune a Frantei au hipertensiune intr-un procentaj foarte ridicat, ca sunt epuizati, nu-si iau vacantele si stresul asociat profesiei e foarte mare. Mi-ar placea sa vad primul reportaj de prima pagina in care sa se intrebe cineva: dar oare cum traiesc oamenii astia, unde locuiesc, cat prevede legea ca au voie sa castige, cate ore de munca fac mai exact, cum o duc cu sanatatea, la ce riscuri sunt expusi?
5.impolitetea si agresivitatea din jur. Ca si la Vlad. Fara explicatii. Poate un alt post
Motivele mele de ramas nu-s mai putin importante:
1.vreau sa ajut la schimbare. Sunt naiva si inca mai cred ca se poate. Si vreau sa fiu parte din ea. Vreau sa-mi folosesc my left brain for it. Sa citesc, sa ma informez, sa invat, sa vin cu initiative si sa ajut sa se faca ceva. Am idei pentru invatamantul medical, am idei pentru pacientii oncologici, am idei legate de chirurgia oncologica, de tehnicile noi, de cercetare etc. In domeniile astea, cel putin, mi-ar placea sa fiu parte din echipa. Si imi place sa muncesc. Si nu e un mesaj politic:)). Numai ca aici va aparea un dar... si anume ceea ce spuneam in paragraful 2 din introducere.
2. sunt un challenger. Merge punctul 2 de la motive de plecat citit invers :)
3. sunt patrioata. Datorita procentajului mic din populatie in care auzi chestia asta, sa fii patriot e un fel de maladie. Imi place sa povestesc despre tara mea, o gasesc frumoasa, duc mereu prin strainatate cadouri surprinzatoare legate de ea (si totusi ...chic). Iubesc Bucurestiul, iubesc faptul ca sunt acasa si, desigur, intre ai mei ma misc altfel, le inteleg glumele, mistourile, le inteleg spaimele, angoasele, adeseori si subtilitatile.Imi iubesc familia si prietenii. Dati vina pe my right brain!
Pe de alta parte insa, si cred ca asta e mesajul de final, nu mai simt dihotomia intre a pleca si a ramane. Europa, cel putin, e un sat mai mare. Nu inseamna ca daca muncesti 2-4-6-10 ani intr-un loc, fie el Bucuresti, Londra sau Niort, ai ramas acolo. Poti sa ramai mereu roman si sa muncesti in Romania, in Marea Britanie pt Marea Britanie sau in Marea Britanie pentru Romania. Poti sa intervii si sa revii de oriunde. Cred ca, pana la urma, nici titlul nu e bun. Intrebarea corecta e: mai poate fi vindecata Romania?
Ar fi interesat de rescris postul acesta peste 4-5 ani...
RăspundețiȘtergereuite si alte marturii
RăspundețiȘtergereun profesor http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/tulburatoarea-poveste-a-bugetarului-care-a-decis-pleaca-in-canada-154515.html
o jurnalista care se ocupa de PR http://www.decatorevista.ro/retrovizoarele-unui-emigrant-recent/
Singurul lucru care te poate tine in tara asta este cum a-i zis si tu familia si patriotismul.Oamenii frumosi la minte si la suflet nu prea au sanse din pacate.Schimbarea la care ei ar trebui sa participe activ este practic doar o vorba spusa de unii si de altii mai la un show televizat mai intr-o campanie electorala.Ne transformam din ceva rau in ceva oribil din pacate in ultimii 21 de ani.Vorbesc desigur de noi oamenii care vietuim pe aceste frumoase meleaguri.Vad in jurul meu din ce in ce mai multi oameni frumosi ca tine Olivia care pierd aceasta batalie in fiecare zi si care sunt nevoiti sa aleaga intre a se dezumaniza complet ramanand aici si a pleca vazand cu ochii ,in tari straine pentru a incerca sa isi castige dreptul firesc dealtfel de a trai decent,de a fii respectati atunci cand daruiesc celorlati din frumusetea mintii si a sufletului lor.Oamenii care au initiativa care vor sa isi faca meseria sunt deseori priviti cu suspiciune.Oare de ce?!Simplu pentru ca mult prea adesea cei care trebuie sa ii aprecieze ,incurajeze,sustina sunt doar niste mediocri,care nu au alta problema decat cea a scaunului pe care nu inteleg ca trebuie sa il ocupe atat cat pot aduce ceva nou,atata timp cat pot face bine.Adrian N.
RăspundețiȘtergere@ Bogdan Voicu: probabil ca e interesant de urmarit evolutia. Pot sa spun ca in urma cu 5 ani motivele de ramas mi-ar fi ocupat mult mai mult spatiu si cele de plecat mult mai putin.
RăspundețiȘtergere@Aldi: pe cea a Mirunei Cugler o stiam. E un articol impresionant. Cealalta imi era mai putin cunoscuta
@Adrian N: Am observat si eu ca mediocrii sustin mediocrii. Din fericire am avut si ocazia sa fiu asociata cu locuri in care mediocrii erau mai putini ca numar... Sper sa nu ai dreptate si sa nu fie pierdute chiar toate bataliile dar sunt de acord si eu ca multi oameni frumosi pleaca. Probabil ca Miruna Cugler citata mai sus e un exemplu
Ma bucura faptul ca nu lipsa banilor te-ar determina sa alegi un post intr-o alta tara europeana, aceasta fiind, de fapt, problema nr 1 a rezidentului roman, stabilit intr-un alt oras decat cel natal, la inceput de drum, necasatorit, care trebuie sa plateasca chirie, sa manance, sa se imbrace - de altele nu poate fi vorba...
RăspundețiȘtergereO sa vezi ca nu numai banii sunt importanti pentru medici daca citesti si postul lui Vlad, daca intri pe www.umograf.ro sau pe inlocdevorbarie
RăspundețiȘtergereO sa vezi ce importante ar trebui sa fie libertatea si demnitatea pentru fiinta umana macar din discursul regelui Mihai daca nu din texte de filosofie
Apoi sigur ca variaza de la om la om...
Ah... nu sunt importanti cand ii ai si atunci filosofia ta nu trece prin stomac. Sigur, eu voi vedea ca nu numai banii sunt importanti, ca eu am trait in padure si n-am citit o carte pana acum si nu am principii. Te rog...nici macar nu poti vedea lucrurile din perspectiva rezidentului comun. Ar trebui sa incerci traiul cu 7-8 mil pe luna, scazi o chirie impartita cu 3-4 oameni, mancare (vezi ca sushi e exclus), transport, carti nu poti citi, eventual piratate, blablabla. Ma intreb cat mai rezista principiile mele pana la prima spaga, cand eu sunt pe minus luna de luna.
RăspundețiȘtergereMedic rezident anul 1.
Da, Olivia, variaza de la om la om. Sa nu crezi un moment ca sunt mai prejos rezidentii care pleaca in franta, germania, anglia, si ca nu le-ar placea sa fie respectati si platiti corespunzator si sa practice in tara lor. Nu e cazul, si oricum, aceasta nu este calea usoara, cum ai fii tentata sa crezi, dar, crede-ma, e greu sa faci filosofie cand te chinui sa supravietuiesti.
RăspundețiȘtergereIn propozitiile alea subliniate din post scrie "motivele MELE de ramas, motivele MELE de plecat".
RăspundețiȘtergerePostul asta apare pe blogul meu personal si se refera la perceptia mea asupra lucrurilor. Nu sunt nici in alt oras decat cel natal, nici necasatorita etc. deci nu am dorit sa scriu decat despre motivele mele subiective.
Daca in loc sa fie postul de pe blog ar fi fost un articol, un comunicat in presa, un protest, cu siguranta el ar fi avut al continut. Este motivul pentru care am dat leapsa cat mai multor medici/studenti la medicina. Apoi poate vom centraliza motivele si va iesi ceva interesant care va constitui inca un semnal de alarma
Banii cu care sunt platiti medicii/rezidentii/profesorii in Romania sunt inacceptabili si pot sa scriu oricand despre asta la fel de mult. Asa cum cred ca ar trebui sa ne organizam si sa protestam ORGANIZAT pe tema asta, nu pe forumuri sub protectia anonimatului ca sa nu suparam pe nimeni. Si cred ca rezidentii dupa ani buni de studiu MERITA sa castige normal cat sa-si inchirieze o casa, sa isi plateasca o benzina/o masina second hand, cat sa-si faca linistiti o vacanta.
Nu cred ca rezidentii care pleaca sunt mai prejos desi acum cativa ani cand lucrurile mergeau spre bine aveam un pic alta viziune. Astazi nu stiu inca din care categorie fac parte deci n-am cum sa ii condamn.
Dar pentru mine astea sunt lucrurile pe care le pun in balanta. Si le-am publicat ca un mesaj la introspectie: sa le punem fiecare pe hartie si sa vedem unde ne situam. E un exercitiu de claritate care poate conduce doar spre decizia potrivita.