Oameni vazuti prin transparenta

De multe ori, in general cand merg cu mijloace de transport in comun sau cand vizitez muzee, mi se intampla sa incerc sa ghicesc pe fata necunoscutilor de care ma lovesc intamplator cate un detaliu care le-ar putea revela viata. Imi place uneori sa ma joc nascocind astfel istorii de viata.
Cam asta reuseste sa transmita si Marc Desgrandchamps prin picturile sale. Oamenii sunt transparenti si inconjurati de zeci de obiecte care le-ar putea defini viata. Cel mai adesea se afla la plaja, poarta flip-flopi, sunt femei intoarse cu spatele, eventual aflate seriat in mai multe ipostaze. Pictura lui este o imagine a unui prezent efemer in care se regasesc pierdute elemente din trecute si viitor, mici detalii cat se poate de materiale. Sau poate un amestec de realitate cu vis. Personajele evolueaza fara ezitare intre varste, intre relatii de cuplu, intre pre si post maternitate, intre ragaz si viteza cu o naturalete uimitoare pentru o imagine prin excelenta statica asa cum este o panza pictata in ulei. Tablourile reale de foarte mari dimensiuni nu au nimic de a face cu aerul prafuit de acuarela pe care il au imaginile atasate acestui post.
Marc Desgrandchamps are 41 de ani iar lucrarile sale au putut fi vazute intr-o vasta expozitie retrospectiva la Musee d'Art Moderne de la Ville de Paris pana pe 4 septembrie. O expozitie unde am stat cam 2-3 ore cu sotul meu analizand cu grija fiecare detaliu din aproape fiecare tablou (adidasul asta ne-a facut sa discutam cel mai mult). O calatorie halucinanta printr-o multime de vieti!

Comentarii

  1. Pai si la ce concluzie ati ajuns cu adidasul?

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte amuzant. Numele pe care l-ai scris prima dată nu corespunde nimănui, el este o fuziune de Marcel Duchamps şi Marc Desgrandchamps.

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Anonim: nicio concluzie ferma, vreo mie de ipoteze insa. E opera aperta... asa ca mai bine intreb la randu-mi: ce va sugereaza?

    @A: asta s-ar numi act ratat, nu? imi cercetez gandurile legate de Marcel Duchamps chiar din momentul asta. Intre timp corectez :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Pai eu cred ca e adidasul care corespunde tricoului care pluteste deasupra lui si cam atat. Dar astept o ipoteza si din partea ta :)

    RăspundețiȘtergere
  5. @Jocul orb: e act ratat numai dacă-l priveşti prin ochelari freudieni - ceea ce nu e obligatoriu. Ceea ce nu-mi place la Freud (şi la Jung, în egală măsură) e că vor ca teoriile lor să fie un pat al lui Procust în care să ne poată întinde pe toţi - iar dacă nu încăpem e o problemă, "manifestăm rezistenţe". Am vorbit odată cu o psihanalistă franceză care-mi zicea că, în general, autorii (inclusiv "cei mari") pun în cărţi numai ceea ce le sprijină teoria, adeseori exagerând, şi trec discret sub tăcere ceea ce le-o infirmă. N-am avut, in toată viaţa, decât extrem de puţine "vise mari" (adică jungiene), epifanii, sincronicităţi - deşi dacă-l citeşti pe Jung zici că asta ar fi producţia cotidiană firească a pshicului. De asemenea, ce enervează la Freud este cum reuşeşte să-i creeze pacientului asociaţii pornind de la orice (v. "Psihopatologia vieţii cotidiene"), majoritatea legate de menstruaţie, impotenţă, frigiditate, sarcină, adulter, incest - ceea ce sugerează că asociaţiile respective sunt mai mult în mintea lui Freud decât în cea a pacientului. Proiecţiile lui, mai degrabă. Eu asociez foarte, foarte greu - dar cică şi asta poartă un nume, "rezistenţa la asociere"... :)

    Bah, hai mai bine să bem o bere, dă-le-n [...] de conţinuturi inconştiente!

    RăspundețiȘtergere
  6. @ A. ca fait un moment de cand nu mai activez prin zonele astea psihoterapeutice, aproape mi s-a facut dor :) Sunt de acord, iei cartea si-i aplici pe Freud sau Jung pana la ultima virgula, nu va fi neaparat o poveste de succes. Dar in ceea ce ma priveste, cred ca asocierile exista. Nu neaparat intotdeauna cu un continut inconstient legat de sex, fertilitate si vina. Dar cred ca, daca am accepta jocul, motivele pentru care ne afiliem sau ne indepartam de ceilalti ar fi descrifrabile (si de fenomene, nu neaparat de oameni). Imi vine sa tot plusez aici, poate iese odata un post :)

    RăspundețiȘtergere
  7. @ Anonim:
    noi am pornit de la urmatoarele: adidasul este singura abatere de la flip-flopi, este singurul obiect cu continut netransparent, este situat in piramida centrala a tabloului, nu are asociat un corp. Toate aceste aspecte (exceptand cel cu pozitionarea) il diferentiaza de celelalte personaje ale tabloului.
    Speculatiile pot fi infinite: ca e vorba despre binomul acelasi-diferit, ca este vorba intre un contrast intre viteza si ragaz, ca este vorba despre omul contemporan care nu mai are niciun ragaz si se decorporalizeaza/dezumanizeaza, ca este vorba despre o intreaga generatie decorporalizata...
    Sau poate fi pur si simplu cum spui - baiatul cu tricoul.
    Cred ca orice interpretare poate fi corecta.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu