Amintiri cu casete audio

In weekendul asta, in playlistul aleator ascultat acasa impreuna cu sotul meu a intrat 4Non Blondes cu What's going on... Un bun prilej pentru noi sa incepem sa depanam amintiri...

Prima caseta: mai corect ar fi primele casete... cred ca le-am avut cu un an inainte de Revolutie cand ai mei au achizitionat la mana a doua un casetofon stereo de la o cunostinta cu acces la astfel de raritati... Odata cu casetofonul ne-a livrat si vreo 4 casete. Pot cu precizie sa spun ce contineau 2 dintre ele. Una sigur era albumul Thriller al lui Michael Jackson in versiunea originala (cred). El purta un costum alb si o bluza neagra pe coperta... tocmai am gasit foto pe internet asa ca o atasez... O alta caseta avea tot felul de melodii inregistrate si trecute cu creionul cu un scris mic si ordonat. Imi amintesc ca am descifrat-o pe Gloria Estefan printre cantareti si una dintre melodii se numea Malaguena. Nu era caseta mea favorita nici pe departe cu cateva mici exceptii. Asa ca am ramas cu Michael Jackson.

Prima colectie de casete: dupa '89 s-a dat liber la casete. Adica au aparut pe piata romaneasca, in afara de 'nspe mii de copii fara mama si tata, doua firme care copiau original :) Eurostar si Viva, daca vi le mai amintiti :) Coperta era mai mereu intr-o culoare puternica si pe centru era poza de pe albumul original. Pentru cei care la data respectiva se aflau in Bucuresti (prin '93-'94, sa zicem), erau o groaza de vanzatori la Universitate care tineau casetele in cutii mari de carton. Iar uneori le gaseai si in magazine. Era o tentatie careia cu greu ma puteam opune atunci cand aveam bani de buzunar. H. si eu ne-am dat seama ca amandoi am avut albumul 4Non Blondes si ne-am amintit ca era colorat galben si avea in centru imaginea asta dar mica...de-abia distingeai trasaturile solistei. Eu imi mai amintesc de Nazareth cu Love hurts -un album mov, de Vaya con Dios - verde "teal"... I dare you, daca si voi cumparati casete in vremurile alea de la cele doua "case de discuri", mai adaugati nume de artisti si culori ale copertilor...:)

Primele blankuri: inregistram in prostie muzica de la radio... Imi placeau casetele AGFA, TDK si Sony dar parca astea din urma erau mai scumpe... Cu prietenii de prin strainataturi ne puneam casete in plicuri cu playlisturile noastre favorite... Asa am ajuns sa ascult mai mult Pink Floyd si U2 :) Va mai aduceti aminte de vremurile cand eram proprii nostri dj?:)

PS. Oare e posibil ca asta sa fie catalogat drept post pentru bosorogi?:) Cat de mari sunt cei care nu au cunoscut casetele?:)

Comentarii

  1. Dacă țin eu bine minte, Eurostar și Vivo erau "originale" poloneze și se mai găseau și vinil-uri bulgărești...

    În 92-93, în București, pe Agricultori (parcă așa se chema strada), se afla un magazin al importatorilor de Eurostar, unde era cu măcar 25% mai ieftin decât la tarabele de la Universitate și Romană. Pe urmă s-au mutat parcă pe Calea Griviței, aproape de intersecția cu Dacia și aveau și casete blank turcești de la ... cum se numea firma??? ... ceva cu S și parcă era și un K pe acolo??? SKC???

    În fine, încă mai am casetele în cîteva cutii de xerox, pe dulap, în București. Îmi amintesc că albumele The Doors erau cu verde deschis, dar la Led Zeppelin variau culorile: Physical Graffitti - verde închis, The Song Remainsthe Same - roz (!!).

    RăspundețiȘtergere
  2. Super completare. Cred ca eram cam mica sau cam neinteresata de "casa de productie"pe vremurile alea. Dar intr-adevar era Vivo, nu Viva si nu stiam ca erau polonezi.
    Da, parca am avut si un The Doors dar mi se pare ca era inchis la culoare... erau besturile lor. Sau poate asa l-am pastrat in memoria afectiva, un pic on the dark side :)

    RăspundețiȘtergere
  3. ascultam numa' balarii pe vremea aia: o caseta alba cu Janet Jackson de la Vivo imi amintesc

    RăspundețiȘtergere
  4. Prin 95 am ales la plezneala Type'O Negative si ...wow... a fost ca o ciocolata ultradark, te strambi la început apoi ii simți gustul intens. Prima caseta in 90 a fost cu Milli Vanilly(i?) luată din Bulgaria- sau mă rog, cu cel care cânta de fapt in locul lui MV. Apoi una cu Black Sabbath, aruncata in sertar si redescoperita după ce am divortat - de MC Hammer vreau sa spun. Apoi, via Poison a lui Cooper si Hanover am ajuns la Metallica si cam aici am ramas :)) . Conectam doua casetofoane si copiam casete unii de la altii. Cel mai fain cadou primit atunci a fost un walkman care mototolea groaznic benzile.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, wow, primul meu walk man, ce poveste minunata. Cum il mai tineam ca pe o bijuterie in calatoriile lungi cu trenul cand mergeam la bunica mea. Si cat mi l-am dorit pana sa il am...

      Ștergere

Trimiteți un comentariu