Iata inca un fel de campanie initiata de cei de la webcultura care a impanzit blogurile: Dascali minunati, va multumim!
Nu numai ca mi se pare un demers binevenit intr-o societate din ce in ce mai lipsita de valori dar amintirile mele din scoala si liceu legate de cativa oameni ma induioseaza inca. Iar unuia dintre ei in mod special i-am multumit de multe ori in gand.
Cred ca pot spune ca dascalul care a avut cel mai mare impact asupra formarii mele a fost Domnul Profesor Adrian Troie, matematica la Colegiul National Sf. Sava. N-as putea sa estimez exact cata matematica am invatat dar cred ca mi(ne)-am insusit lectii de viata pretioase: faptul ca luam o groaza de hotariri votand, replica magica "majoritatea decide", faptul ca ne-a invatat respectul, libertatea de expresie, dreptul la demnitate, necesitatea implicarii sociale in grupul din care facem parte la orice scala (de la deciziile clasei la participarea la primul nostru vot), seriozitatea insotita de ironie si umor etc. Nu stiu de ce dar am impresia ca nu pot sa epuizez valorile pe care mi le-a insuflat in 4 ani de zile. Cred ca le vad prezente in foarte multe actiuni din viata mea curenta, ma insotesc mai mereu. Dincolo de valorile de educatie sociala/morala, dragostea pentru cultura, modalitatea de a analiza matematica dincolo de expresia matematica in sine, extrapolarea ei, daca pot sa spun asa. Printr-a XII eram mereu uimita de versurile lui Ion Barbu, de cartea lui Solomon Marcus despre poezie si matematica, de cateva idei ale lui Ernest Masek din Arta si matematica. Iar din punct de vedere personal cred ca mi-a dat foarte multa incredere in mine in nenumarate situatii: cand l-am rugat sa imi faca o evaluare pentru o universitate americana, atunci cand am reusit sa iau 10 la lucrarea de analiza matematica (imi placea foarte mult subiectul cu derivatele, probabil cel mai mult), cand discutam, cand ii ceream sfatul... Cred ca a fost adevaratul nostru diriginte "acesti 12C" :) desi pe hartie aveam un alt profesor. Un om de o claritate a gandirii uimitoare, cu principii clare si stabile (uneori chiar si cand il dezavantajau) si cu daruire si sensibilitate pe care mi-as dori si acum, de multe ori, sa il vizitez :) Salutari si multumiri cu mult drag, domnule profesor, daca ajungeti vreodata sa cititi randurile astea :)
Au mai fost si alti profesori care mi-au lasat cate ceva in minte si in suflet: dna Duna, cu care invatam latina, cred ca a servit mult increderii mele in mine care la vremea liceului era ...relativa, in anii de scoala generala la liceul Cervantes, dna Cristiana Hancu mi-a insuflat o mare dragoste de limba spaniola, dna Camelia Radulescu a consolidat-o si dna Rodica Elena Popa mi-a povestit atata de frumos de Barcelona incat am ajuns sa iubesc dinainte de prima vedere orasul asta si cred ca de fiecare data cand trec prin el imi propun sa beau o cafea la Hotel Colon de dragul ei (ne-a povestit ca era asa de frumoasa privelistea incat a fost luxul pe care si l-a permis cu greu dar cu inima larga din salariul de profesor), dna Vatasescu a consolidat capacitatea mea analitica literara si mi-a indrumat ezitarile pe la primele Olimpiade. Inapoi la CNSS, Dl. Gabi Sandoiu dupa intalnirea cu care filosofia nu a mai avut niciodata doar un inteles vag :) Avea un mod extraordinar de a folosi concretul in sprijinul celor mai vagi notiuni. Probabil ca a schimbat cu doar cateva cuvinte conceptia mea despre intelegerea unui text. Cu dl Paul Dugneanu am citit primele poezii la Cenaclul Poesis al CNSS si am fost la singura Olimpiada Nationala din istoria mea personala:) Pacat ca mi s-a parut ulterior prea autoritar si inflexibil. Cu dna Cornelia Grecescu, profa temuta de chimie care in general placea baietii si... pe mine, am indraznit prima data sa planuiesc sa dau la Medicina. Sunt multe amintiri dragi si multi oameni carora am pentru ce sa le multumesc in formarea mea...dar dincolo de toate probabil ca dascalul meu a ramas dl Adrian Troie.
Si ma gandesc la final daca stiu profesorii ce potential enorm au de a schimba viata unor copii (in bine)!
Nu numai ca mi se pare un demers binevenit intr-o societate din ce in ce mai lipsita de valori dar amintirile mele din scoala si liceu legate de cativa oameni ma induioseaza inca. Iar unuia dintre ei in mod special i-am multumit de multe ori in gand.
Cred ca pot spune ca dascalul care a avut cel mai mare impact asupra formarii mele a fost Domnul Profesor Adrian Troie, matematica la Colegiul National Sf. Sava. N-as putea sa estimez exact cata matematica am invatat dar cred ca mi(ne)-am insusit lectii de viata pretioase: faptul ca luam o groaza de hotariri votand, replica magica "majoritatea decide", faptul ca ne-a invatat respectul, libertatea de expresie, dreptul la demnitate, necesitatea implicarii sociale in grupul din care facem parte la orice scala (de la deciziile clasei la participarea la primul nostru vot), seriozitatea insotita de ironie si umor etc. Nu stiu de ce dar am impresia ca nu pot sa epuizez valorile pe care mi le-a insuflat in 4 ani de zile. Cred ca le vad prezente in foarte multe actiuni din viata mea curenta, ma insotesc mai mereu. Dincolo de valorile de educatie sociala/morala, dragostea pentru cultura, modalitatea de a analiza matematica dincolo de expresia matematica in sine, extrapolarea ei, daca pot sa spun asa. Printr-a XII eram mereu uimita de versurile lui Ion Barbu, de cartea lui Solomon Marcus despre poezie si matematica, de cateva idei ale lui Ernest Masek din Arta si matematica. Iar din punct de vedere personal cred ca mi-a dat foarte multa incredere in mine in nenumarate situatii: cand l-am rugat sa imi faca o evaluare pentru o universitate americana, atunci cand am reusit sa iau 10 la lucrarea de analiza matematica (imi placea foarte mult subiectul cu derivatele, probabil cel mai mult), cand discutam, cand ii ceream sfatul... Cred ca a fost adevaratul nostru diriginte "acesti 12C" :) desi pe hartie aveam un alt profesor. Un om de o claritate a gandirii uimitoare, cu principii clare si stabile (uneori chiar si cand il dezavantajau) si cu daruire si sensibilitate pe care mi-as dori si acum, de multe ori, sa il vizitez :) Salutari si multumiri cu mult drag, domnule profesor, daca ajungeti vreodata sa cititi randurile astea :)
Au mai fost si alti profesori care mi-au lasat cate ceva in minte si in suflet: dna Duna, cu care invatam latina, cred ca a servit mult increderii mele in mine care la vremea liceului era ...relativa, in anii de scoala generala la liceul Cervantes, dna Cristiana Hancu mi-a insuflat o mare dragoste de limba spaniola, dna Camelia Radulescu a consolidat-o si dna Rodica Elena Popa mi-a povestit atata de frumos de Barcelona incat am ajuns sa iubesc dinainte de prima vedere orasul asta si cred ca de fiecare data cand trec prin el imi propun sa beau o cafea la Hotel Colon de dragul ei (ne-a povestit ca era asa de frumoasa privelistea incat a fost luxul pe care si l-a permis cu greu dar cu inima larga din salariul de profesor), dna Vatasescu a consolidat capacitatea mea analitica literara si mi-a indrumat ezitarile pe la primele Olimpiade. Inapoi la CNSS, Dl. Gabi Sandoiu dupa intalnirea cu care filosofia nu a mai avut niciodata doar un inteles vag :) Avea un mod extraordinar de a folosi concretul in sprijinul celor mai vagi notiuni. Probabil ca a schimbat cu doar cateva cuvinte conceptia mea despre intelegerea unui text. Cu dl Paul Dugneanu am citit primele poezii la Cenaclul Poesis al CNSS si am fost la singura Olimpiada Nationala din istoria mea personala:) Pacat ca mi s-a parut ulterior prea autoritar si inflexibil. Cu dna Cornelia Grecescu, profa temuta de chimie care in general placea baietii si... pe mine, am indraznit prima data sa planuiesc sa dau la Medicina. Sunt multe amintiri dragi si multi oameni carora am pentru ce sa le multumesc in formarea mea...dar dincolo de toate probabil ca dascalul meu a ramas dl Adrian Troie.
Si ma gandesc la final daca stiu profesorii ce potential enorm au de a schimba viata unor copii (in bine)!
Comentarii
Trimiteți un comentariu