Prefer sa aleg aceste cuvinte ca motto al cartii Mr. Peanut de Adam Ross, in locul mai folositelor "Poate căsnicia să-ţi salveze viaţa sau este doar începutul unei lungi crime duble?" pentru ca, desi cartea este un fel de roman noir, magnetizant si mereu cu dublu sens, tema ei fundamentala este casnicia, duplicitatea ei ca forma de supravietuire, multiplicitatea ei de expresie si de continut. Sunt intru totul de acord cu cronica din NY Times (desi, bineintele, nu aveau nevoie de o confirmare din partea mea :) ) ca mariajul este una dintre temele cele mai greu de abordat in literatura. Iar Adam Ross isi duce sarcina la capat cu o maiestrie rara pentru un roman de debut.
Se dau trei cupluri si aceleasi framantari cu altfel de avataruri. Cuplul principal: Alice si David Pepin, ea o profesoara alergica, obeza, depresiva, el un programator bogat de jocuri pe computer, uneori suportiv - ca in cazul celor 3 sarcini pierdute, alteori visand la moartea ei fie ca un accident, fie ca rezultat al crimei lui. Motiv pentru care si scrie un roman pe aceasta tema, in secret. Doar ca in viata reala ea chiar moare... si-atunci in jurul intrebarilor "sinucidere? crima?"se invart doi detectivi care, pe masura ce investigheaza mai mult viata cuplului Pepin, sunt tot mai aproape de problemele propriilor casnicii. De altfel, povestile lor de cuplu sunt pe larg (poate prea pe larg?) prezentate, mai ales a celui mai in varsta, asupra caruia a planat de asemenea suspiciunea ca si-ar fi omorat sotia. Numele acestui detectiv este, de altfel, anagrama lui Lars Thorwald, sotul criminal din The rear window de Hitchcock... Iar sotii Pepin tocmai la un seminar despre Hitchcock s-au intalnit...
Dupa cum vedeti, cartea este formata din fragmente dispersate din 3 casnicii si 2 crime (sotia detectivului este cea de-a doua crima), fragmente intersanjabile, insiruite ca pe o banda a lui Mobius... De altfel, Mobius este si numele unui misterios personaj - un detectiv, un criminal, un alterego, un povestitor omniscient?.
Am prezentat special astfel intriga pentru ca, dupa parerea mea, o spun inca o data, cartea nu e numai despre intriga desi va puteti amuza urmarind misterele, este, in primul rand, despre casnicii. Si nu sunt oare casniciile de lunga durata, nefinalizate cu vreun divort, tot o banda a lui Mobius?
Nu cititi cartea atunci cand aveti probleme de cuplu... Nu stiu ce sfat salvator ar putea iesi din ea (poate doar fragmentul cu care mi-am inceput postul). Cititi-o (dar cititi-o! v-o recomand cu drag) atunci cand aveti pofta sa formulati cateva concluzii extrem de realiste privind indelung un tablou de Escher. Mr. Peanut de Adam Ross ne demonstreaza ca e posibil sa-ti reuseasca acest exercitiu intelectual.
Iar casnicia (am ales acest termen pentru ca vine de la casnic, nu cuplu, nu pereche, nu mariaj, nu casatorie) este ca un voaiaj "insa trebuie sa fii dispus sa rezisti chiar si atunci cand corabia ta e pierduta pe mare si nimic nu-ti garanteaza ca va fi salvata".
Dupa Tolstoi si Flaubert nu stiu de ce se mai chinuie oamenii astia sa scrie romane despre casnicie :) Intr-un fel imi dau seama de ce... E mai usor sa vinzi povesti de oameni de 30+ ani (personajele de care vorbesti) altor oameni de 30+ ani (cititorilor care formeaza target-ul, oameni care au un job si deci bani).
RăspundețiȘtergereE pacat, pentru ca oamenii casatoriti (me included) sunt destul de plictisitori :), cu vieti plictisitoare si lipsite de idealuri, si chiar nu vad ce ai putea scrie despre ei astfel incat sa surprinzi o parte din esenta lumii (tzinta oricarei opere de arta), asta daca nu te cheama Flaubert sau Tolstoi, cum ziceam. Imi vine greu sa-mi imaginez un om casatorit dandu-se jos din pata dimineata si descoperind ca s-a transformat in gandac, sau aspirand la mana Dulcineei in timp ce se dueleaza cu morile de vant si Cavalerul Oglinzilor (csza, singurul casnic din povestea aia e Sancho Panza, poate asta spune ceva :)).
Anyway, just my 2c.
Casatoria e, pana la urma, realitatea multora dintre noi (cuplul stabil, ca sa nu discriminam pe nimeni). Bineinteles ca e plina de inspiratie cu bunele si relele ei mai ales ca statutul casatoriei s-a cam schimbat in ultimul timp. Am citit un articol foarte misto pe tema asta, poate voi sintetiza o data concluziile. Ultima afirmatie ar trebui sa arate de ce poti sa scrii despre casnicie si daca nu esti (in epoca)Tolstoi/Flaubert.
RăspundețiȘtergereSi-apoi au dreptul si scriitorii contemporani sa isi demonstreze talentul pe temele cunoscute deja:)
Si, nu in ultimul rand, nu cred ca e asa plicticoasa viata de om casatorit. Lasand de o parte sfaturile comportamentale "ce sa faci sa eviti rutina":))), cred ca prin mintea casatoritilor trec o serie intreaga de conflicte interioare. Si unul dintre gandurile recurente e, poate, "cum ar fi daca celalalt brusc n-ar mai exista" ca la Adam Ross