Portretele necunoscute

Nu stiu de ce dar am avut mereu o pasiune pentru portretele facute de Picasso lui Marie Therese Walter, poate datorita faptului ca relatia lor a inceput pe cand ea avea 17-18 ani, varsta la care am ales sa pun un astfel de portret pe al doilea volum al meu de versuri "Recurenta prezentului".
Desi cumva Dora Maar imi placea mai mult pentru inteligenta, prezenta si creativitatea ei (am dreptul sa compar intre ele femeile lui Picasso?), am continuat subconstient sa ma raportez la aceste portrete ale lui Marie Therese...

Acum doua zile citeam o mentiune din jurnalul Oanei Pellea despre perceptia noastra asupra frumusetii si asupra schemei noastre corporale (asta-i formularea mea) vs portretele lui Picasso. Scopul ei era altul decat ceea ce va rezulta din randurile de fata dar... am mentionat-o pentru ca asta a fost insiruirea reala a gandurilor.

Citirea unui jurnal te pune mereu fata in fata cu un altfel de "eu", cu o particica din tine pe care o lasi sa zaca pe undeva, uitata, pana la intalnirea care o readuce la suprafata. Cand am terminat de citit Intalnire cu un necunoscut de Liiceanu, mi-am notat ca, pentru mine, cartea a atins scopul scontat de autor: la finalul ei m-am intrebat care din multiplele replici ale eu-lui meu sunt chiar eu? Jurnalul Oanei Pellea a readus in actualitate unul singur dintre numeroasele euri -cel reflexiv legat de frumos si de bine. Dar comparatia ei cu portretele lui Picasso mi-a dat o alta viziune.

Sunt pur si simplu un portret de Picasso si probabil comparatia ni se potriveste mai multora. Practic partile componente in care este "descompus" tabloul, aranjate ulterior aleator, sunt parti din noi - uneori asezate corect, alteori asezate dezordonat dupa vointa creatorului. Uneori putem reinterveni asupra lor, putem corecta detaliile, putem asterne un nou strat sau putem adauga o nuanta, o umbra. Portretul in ansamblu ramane insa reunirea haotica a mai multor elemente din mai genericul "om". Imbinarea asta aleatorie a eu-rilor suntem noi... nu suntem puri si nu suntem esente, nu suntem un singur eu. Suntem o imagine si suntem o alcatuire dezordonata. De aici poate uneori frumusetea, de aici poate uneori surpriza. E doar un gand...