Am ales sa scriu acum pentru ca, in acest moment, am trei pacienti terminali pe sectie, pe care ii voi vedea poate si maine, si poimaine dar care isi traiesc ultimul Craciun. Nu divulg niciun secret medical pentru ca si ei, si familiile lor sunt la o lume distanta de toti potentialii cititori ai acestui blog si povestile au unele detalii modificate. Sunt pacienti cu cancere extrem de avansate, multiplu operati, chimiotratati cu toate liniile de chimio posibile, care isi infrunta finalul. Unuia dintre ei, care are si o infectie, i-am refuzat cererea de a pleca in permisie cateva ore acasa de Craciun la cererea familiei care, desi stia ca acesta are sa fie ultimul sau Craciun, a preferat sa nu le povesteasca adevarul nepotilor despre starea bunicului. E bizar ca uneori trebuie sa alegi intre noua generatie si vechea generatie desi, cred, uneori este o falsa dilema...
De fiecare data cand stii ca moartea va intra intr-un salon (aici saloanele sunt de un singur pat si oamenii isi traiesc clipele acestea in intimitate), ceva bizar se petrece: simti ca lucrul acesta nu are niciun impact asupra celorlalti locuitori ai acestui univers de indata ce vizitezi urmatorul pacient sau primesti un telefon care nu are nicio legatura cu moartea. O lume intreaga se prabuseste doar pentru protagonistul principal si pentru familia lui. Poate, intr-o masura, si pentru tine ca medic...
Acum cateva zile am gasit plangand o alta pacienta care are o tumora foarte avansata inca din momentul diagnosticului si pentru care nu exista indicatie operatorie momentan, doar chimioterapie... E tanara, in jur de 60 de ani, si are un sot care o suna zilnic in lacrimi pentru ca fara ea nu se descurca, nu gaseste nimic prin casa, nu reuseste sa faca nimic... Si alaltaieri, cand cred ca si ea a realizat ce i se intampla, ne-a spus printre lacrimi "mi-e greu, mi-e greu sa ma despart de lumea asta si sa-i las in urma pe toti". Pentru ea finalul nu e acum... Poate, cine stie, chimioterapia va reusi sa faca tumora rezecabila desi, in situatia ei, nu e un lucru pe care sa il vedem des...
Acum cateva saptamani am anuntat recidiva unui pacient pe care il urmaresc deja de catva timp iar echipa din care fac parte il urmareste de 6 ani. Are o sotie extrem de tonica, de luptatoare si, fara niciun motiv, pentru ca nu vazusem CT-ul inainte, cand i-am vazut intrand pe usa frumosi si zambitori (ca toti oamenii inteligenti care se inteleg bine), am simtit o apasare. Leziunile nu sunt mari dar lupta va mai dura: chimio preoperatorie, chirurgie si apoi, din nou, urmarire.
Intr-un alt salon sta o fata tanara de 29 de ani, tetraplegica, operata insa de o boala perfect benigna. Nu sunt insa sigura ca viitorul e mai bun pentru ea. S-a recuperat relativ repede, e ok, va pleca in curand acasa, are un prieten, e chiar draguta, reuseste sa isi miste umerii dar zambeste foarte putin. Cauza: un vechi accident de masina. Are nevoie de o asistenta/infirmiera care sa o asiste la toate actele fiziologice despre care noi ceilalti nici macar nu vorbim. Imi aminteste de Mar Adentro... Nu multi sunt cei suficient de puternici incat sa isi regaseasca bucuria de a trai, sa identifice suficiente argumente pentru care viata merita traita si astfel. Tot respectul pentru ei...
Imi pare rau ca va incarc cu povestile astea de Craciun... Imi pare rau ca va incarc si pe voi. Dar Craciunul este o poveste despre miracolul vietii si poate ca nu intotdeauna stim sa il apreciem cum trebuie fara sa vedem si reversul medaliei.
Eu vreau sa te rog sa scrii mai des despre astfel de subiecte. De aceea imi place mult blogul tau, pentru ca esti inteligenta si din cand in cand mai descrii din "framantarile sufletului".
RăspundețiȘtergereDaca vroiam sa citesc despre nimicuri, lucruri lumesti, mizerii media si politice, gaseam mii de alte blog-uri scrise de diversi indivizi mediocri.
In schimb, foarte greu gasesti articole scrise cu aceasta dimensiune interioara pe care o transmiti tu.
Sigur ca nu atragi prea multi cititori cu ganduri despre moarte. Calitatea o apreciaza putini.
E bine sa fim lucizi si medici, si nemedici.
RăspundețiȘtergereInainte de medicina priveam inainte si vedeam orizontul cum e deasupra marii. Acum, e o deplasare rapida printr-un peisaj stelar unde toate fug in jur si ramin in urma si terminusul e un punct.
Vastitate versus punct.
Sigur, conteaza ce faci intre timp.
It'a matter of persepective, a moving and changing perspective acording to random but full of meaning events.
@Anonim 1: Multumesc pentru aprecieri... M-au emotionat. Pe de alta parte, cand esti purtatorul unor astfel de povesti, iti face bine sa te uiti si inspre alte lucruri mai lejere...
RăspundețiȘtergere@Anonim 2: cred ca inteleg ce vrei sa spui. Perspectiva asta o ai intr-adevar ca medic fata de un obisnuit dar cand din medic devii pacient sau apartinator de pacient orizontul se ingusteaza teribil.
e prima oara cand intru pe blogul tau, am aflat de el de la Runia.
RăspundețiȘtergerem-au miscat mult cuvintele tale si cred ca daca as fi unul dintre medicii care vad zilnic asa ceva, as fi mereu trista.
intotdeauna am fost curioasa cum privesc medicii ceea ce se intampla in saloanele lor, m-a intrigat mereu ce e in sufletele lor dincolo de meserie. merci pentru ca ai impartasit asta cu noi. o sa-ti frunzaresc blogul ca mi-a placut ce-am citit aici. nu subiectul, ci emotia transmisa :)
Multumesc frumos de vizita, Tomato. Eu te-am mai vizitat din cand in cand si stiu ca ai avut probleme cu sistemul medical de la noi. Si uneori n-am comentat pentru ca stiam ca ceea ce simteai tu acolo era o chestie personala. Era experienta ta si poate experienta multora.
RăspundețiȘtergereDar intotdeauna exista si seriozitate, daruire, umanitate in profesia asta, chiar daca nu in toti cei care o practica.
Sunt absolut sigura ca exista in tara asta medici dedicati si cu dragoste de oameni, care lupta si ei cu un sistem de rahat. Nu contest asta, mai ales ca am si eu cateva exemple de doctori extraordinari.
RăspundețiȘtergereNumai ca ce nu merge in tara asta e legislatia si organizarea. Oamenii care vor sa faca bine se impiedica uneori de maruntisuri care ii descurajeaza...
Da, legislatia, organizarea, modalitatea in care sunt folositi banii, licitatiile, cozile, lipsa de respect pentru calitatea de om, salariile injositoare...sunt multe impedimente. Ma si intreb uneori de unde as incepe daca mi-ar fi dat mie. E greu de spus pentru ca sunt multe probleme care perturba sistemul
RăspundețiȘtergereDraga mea, trebuie sa ii lasi -bineinteles, daca o doresc si ei- sa isi petreaca ultimul Craciun impreuna cu familia (ma refer la cel cu infectia+cancer).
RăspundețiȘtergereExista momente cand stii ca medic ca nu mai ai ce oferi si atunci -mai mult ca in alte circumstante- trebuie sa lasi medicina la o parte si sa ii asculti, pe ei si pe cei dragi lor. Pacientul este nu numai un vehicul al unei conditii care trebuie remediata ci o combinatie de sentimente, idei, asteptari, in fond o intersectie de existente ca noi toti. A-si lua ramas bun de la cei dragi face parte din acest complex si poate crea armonie in situatiile cele mai disperate.
Cele de mai sus sunt doar idei fara pretentia de prelegeri, inca mai am multe de invatat.
Da, probabil ca nu reiese prea bine din text - tocmai l-am recitit...Nu cererea de a pleca a fost a familiei ci rugamintea sa o refuzam.
ȘtergerePractic erau destul de reticenti la ideea de a o primi printre ei, cu cei mici acasa, de Craciun.
Din pacate... Altfel sunt intru totul de acord. Asa simt si eu ca trebuie procedat
E clar acum.
Ștergere