Anul trecut ma aflam, in a doua zi de Craciun, in casa mamei lui H. si, pentru prima data de 21 de ani, m-am uitat la documentarul complet despre Revolutie. Printre amintirile mele de copil, Revolutia fusese o rana prea deschisa, prea sangeranda, prea controversata ca sa o pot privi mai devreme. Si desi cunosteam (sa fie mai potrivit 'cunoscusem'?) toate inregistrarile, mi-a fost dintr-o data infiorator de rau. De la distanta asta, pare incredibil ca asa ceva s-a intamplat, ca un individ care nu vorbea 'cult' limba romana putea sa conduca zeci de mii de intelectuali. Indiferent de eventualele lui calitati politice, de eventuala sa aptitudine innascuta (nu poti sa fii dictator daca nu ai aptitudine pentru asta, nu?), pare incredibil ca poti sa suporti asa ceva.
Nu vreau sa ma intelegeti gresit cum ca arat cu mana la generatia celor care ar fi putut sa il rastoarne mai devreme: ma intreb adeseori cum as fi fost ca adult in epoca aceea. Nu simt nevoia sa ma dau mare si sa spun ca eu sigur as fi fost printre cei curajosi pentru ca nu sunt deloc sigura ca e asa. Daca acum protestez uneori in fata unor acte incorecte - de la abuzurile stradale ale interlopilor la abuzurile ierarhice -, acest lucru este rodul unei educatii civice cosmopolite. Acum pot sa refuz sa ma las terorizata sau santajata pentru ca stiu ca merit altceva, ca societatea in care traim inseamna altceva. Atunci insa societatea insemna teroare, dictatura, turnatorie. Probabil asta e raspunsul la intrebarea "cum a putut poporul meu sa nu se revolte mai devreme?"; dincolo de caracteristicile sale destul de docile... Probabil ca asta ar fi raspunsul la multe realitati ale zilei de astazi, cel putin daca nu ar exista evidenta faptului ca altii si-au revenit mai repede.Sa-l vezi in 2010-2011 pe Ceausescu vorbind, din pozitia suprema in stat, in fata oamenilor genereaza revolta irepresibila a omului umilit. A omului care nu poate sa fie mai putin decat atat si care nu se poate salva decat resturand situatia. Totusi, sa-l vezi la proces genereaza mila, mai ales modul protector in care se ia de mana cu Elena Ceausescu. Nu-mi inteleg ambivalenta aceasta... Dar imi aminteste de o fraza de Karel Capek care spunea ca nu crede in Judecata de Apoi pentru ca orice om, oricat de infiorator, are o tristete sau o vulnerabilitate care il face sa fie exceptat de la regula rautatii infernale.
La ceea ce unii numesc revolutie eram sub masa bunicilor si ma gandeam ca zgomotul unei mitraliere nu suna deloc precum impuscaturile din filmele lui Sergiu Nicolaescu, sunt mult mai seci, sparte. In zilele urmatoare am iesit pe afara (acum mi se pare cam indoielnica decizia lu' taica-miu de a ma lua cu el) si am vazut chiar si un terorist=biciclist cu proasta inspiratie de a-si arunca pachetul de mancare in vazul unei patrule cu prea mult spirit revolutionar.
RăspundețiȘtergereCulmea este ca am cunoscut la scoala si un autentic t-man. Contrar asteptarilor nu era arab, manca ciorba ca noi toti si -de neconceput pentru orice coleg de breazla respectabil- avea un copil cu care eram eu coleg de clasa. Se pare ca ar fi ucis si un om, tragand in autobuzul care trecea prin fata blocului. Dupa eveniment a disparut iar in noul an colega am inteles ca s-ar fi mutat in alt oras (iar tatal posibil avansat in grad - era ofiter de armata).
Se mai vad si acum urmele de gloante care impodobesc fiecare fereastra a fostului lor apartament.