Muzica, mai mult decat filmul sau cartile, ma face empatica... Mai ales daca i se alatura cuvinte. Nu stiu daca este bine spus ca reuseste in mai mare masura dar, cu siguranta, de cele mai multe ori este un exercitiu mai scurt si mai intens.
Nu stiu daca e cu adevarat muzica cea care ajunge la mine. Cuvintele sunt importante. Cuvintele, scrisul, frazarea sunt detalii fara de care probabil viata mea ar fi mai goala... Mereu cand ascult cu adevarat o melodie care picura incet si ii disting versurile sunt acolo, sunt cel despre care se vorbeste sau cel care vorbeste, indiferent ca e un copil, un pirat, un presedinte ca sa iau doar exemplele cele mai ilogice. De fapt, cred ca imi place (si) poezia pusa pe muzica.
Scriu toate astea pentru ca stiu ca nu e la fel pentru noi toti... Sunt oameni dotati cu capacitatea de a se pleca doar in fata muzicii, pentru care vocea este importanta mai ales ca timbru, volum si amploare si care, poate, uneori nici nu dau atentie versurilor. Urechea mea muzicala e mai putin dotata pentru asta desi e mai mereu adaptabila muzicii instrumentale de orice tip ar fi ea. Cred ca voi cauta odata fragmentul despre chitara din Vicky Cristina Barcelona sa-l pun pe site... :) Insa indiferent de cat de capabila sau inapta ar fi urechea mea muzicala, portiunea de creier peste care se astern cuvintele este mult mai receptiva...
Iar muzica + versuri = o calatorie prin toate vietile pe care nu le-am trait. Si asta imi place... cu foamea mea de viata vreau sa fiu pretutindeni fara ca asta sa insemne ca totul este parte din viata mea. imi place sa degust usor vietile altora iar muzica te duce acolo...
"She is gone but she was here and her presence is still heavy in the air..."
Nu stiu daca e cu adevarat muzica cea care ajunge la mine. Cuvintele sunt importante. Cuvintele, scrisul, frazarea sunt detalii fara de care probabil viata mea ar fi mai goala... Mereu cand ascult cu adevarat o melodie care picura incet si ii disting versurile sunt acolo, sunt cel despre care se vorbeste sau cel care vorbeste, indiferent ca e un copil, un pirat, un presedinte ca sa iau doar exemplele cele mai ilogice. De fapt, cred ca imi place (si) poezia pusa pe muzica.
Scriu toate astea pentru ca stiu ca nu e la fel pentru noi toti... Sunt oameni dotati cu capacitatea de a se pleca doar in fata muzicii, pentru care vocea este importanta mai ales ca timbru, volum si amploare si care, poate, uneori nici nu dau atentie versurilor. Urechea mea muzicala e mai putin dotata pentru asta desi e mai mereu adaptabila muzicii instrumentale de orice tip ar fi ea. Cred ca voi cauta odata fragmentul despre chitara din Vicky Cristina Barcelona sa-l pun pe site... :) Insa indiferent de cat de capabila sau inapta ar fi urechea mea muzicala, portiunea de creier peste care se astern cuvintele este mult mai receptiva...
Iar muzica + versuri = o calatorie prin toate vietile pe care nu le-am trait. Si asta imi place... cu foamea mea de viata vreau sa fiu pretutindeni fara ca asta sa insemne ca totul este parte din viata mea. imi place sa degust usor vietile altora iar muzica te duce acolo...
"She is gone but she was here and her presence is still heavy in the air..."
Comentarii
Trimiteți un comentariu