Prietena mea din liceu, Ioana Trantea, a postat acum cateva seri pe Facebook clipul desenelor animate Sandy Belle adaugand "de aici (am dobandit) pofta de calatorii, suflete pereche si energie pozitiva"
Nu m-am gandit niciodata asa pentru ca desenul animat Sandy Belle ramasese undeva intr-un colt al memoriei mele care de obicei marginalizeaza privitul la televizor. Totusi, postarea ei a declansat amintirea serilor in care asteptam sa vina cele 30 de minute dinainte de stiri cu Sandy Belle. Mi-au revenit in memorie muzica, fotoliile grena in care ma cuibaream in fata televizorului si faptul ca zburam odata cu Sandy peste tot, asteptand cu sufletul la gura sa-l reintalneasca pe "le garçon qu'elle prefère"..
Intr-adevar, ma regasesc in toata enumerarea Ioanei si, mai mult de atat, as vrea sa o explic prin cuvintele lui Bruno Bettelheim autorul Psihanalizei basmului (Uses of enchantment, 1976):
"Orice basm este o oglinda magica ce reflecta anumite aspecte ale universului nostru interior si ale pasilor pe care ni-i impune trecerea noastra de la imaturitate la maturitate. Pentru cei care plonjeaza in universul basmelor, trebuie spus ca el se aseamana cu un lac linistit ce pare initial doar sa reflecteze imaginea noastra dar, in spatele ei, vom descoperi de indata interiorul spiritului nostru, profunzimea sa si felul in care reuseste sa ne impace cu el insusi si cu lumea exterioara, recompensandu-ne astfel efortul."
In seara respectiva am fost cu totii de acord ca e frumos dar... nu ne-am lamurit daca e bine ca ne-am construit de mici astfel. As duce nuanta mai departe si as spune ca, de fapt, nu stiu daca e profitabil dar bine si frumos sigur e.
Nu m-am gandit niciodata asa pentru ca desenul animat Sandy Belle ramasese undeva intr-un colt al memoriei mele care de obicei marginalizeaza privitul la televizor. Totusi, postarea ei a declansat amintirea serilor in care asteptam sa vina cele 30 de minute dinainte de stiri cu Sandy Belle. Mi-au revenit in memorie muzica, fotoliile grena in care ma cuibaream in fata televizorului si faptul ca zburam odata cu Sandy peste tot, asteptand cu sufletul la gura sa-l reintalneasca pe "le garçon qu'elle prefère"..
"Orice basm este o oglinda magica ce reflecta anumite aspecte ale universului nostru interior si ale pasilor pe care ni-i impune trecerea noastra de la imaturitate la maturitate. Pentru cei care plonjeaza in universul basmelor, trebuie spus ca el se aseamana cu un lac linistit ce pare initial doar sa reflecteze imaginea noastra dar, in spatele ei, vom descoperi de indata interiorul spiritului nostru, profunzimea sa si felul in care reuseste sa ne impace cu el insusi si cu lumea exterioara, recompensandu-ne astfel efortul."
In seara respectiva am fost cu totii de acord ca e frumos dar... nu ne-am lamurit daca e bine ca ne-am construit de mici astfel. As duce nuanta mai departe si as spune ca, de fapt, nu stiu daca e profitabil dar bine si frumos sigur e.
”Cu siguran?a oferi multa via?a vie?ii” – Foarte faina vorba si nu poti avea mai multa dreptate in legatura cu relatia directa intre cum te exteriorizezi, ce oferi si ce ti se ofera in schimb din exterior. Fain post!
RăspundețiȘtergere