Orice interviu vorbeste si despre intervievator, si despre intervievat

Am o sarcina grea: sa o prezint pe Cristina Bazavan...  Adica pe jurnalista si bloggerita de pe site-ul careia invat cum se face blogging (inclusiv) cultural. Am cunoscut-o demult, pe vremea cand era redactor sef la Tabu si eu colaboram din cand in cand la rubrica sanatate... Intre timp, insa, am urmarit-o virtual cu mult drag, citindu-i cu sufletul la gura interviurile, sfaturile despre bloggerit, micile insighturi de arta dar si de lifestyle din lumea intreaga, guestpost-urile... Ce sa zic, dupa ce ati citit interviul de aici din cadrul Proiectului Jocul Orb, dati (din nou) fuga pe site-ul ei ca sa vedeti despre ce vorbim aici :) Si mai nou o gasiti si la Digi TV la emisiunea Ca-n filme

1. Scriai mai demult ca interviul este ca un labirint. Descoperi vreodata (aproape) complet identitatea celui intervievat? Trebuie "gasit drumul cel bun"prin labirint sau poti sa recompui identitatea si ulterior din fragmente dispersate? 

Cind merg la un interviu incerc sa ma duc pregatita, cit mai pregatita. pentru mine, scopul unui interviu este sa arat cititorului ceva NOU despre cel pe care-l intervievez (ca sa merite timpul pe care-l acorda cititului),  iar asta inseamna ca trebuie sa stiu ce a declarat pina atunci, cum e vazut, care e imaginea pe care vrea sa o comunice. Un interviu bun e atunci cind te-ai documentat atit de bine, incit ai putea raspunde tu (intervievatorul) in locul celui care e intervievat chiar si la intrebarile care nu i-au fost puse niciodata.

De acolo incolo incepe interviul tau- sansa ta de a obtine ceva nou, real. Iar cind esti fata in fata cu cel pe care-l intervievezi incerci sa deschizi usi noi din casa care descrie identitatea lui, de asta si imaginea mea de "labirint". Uneori, un simplu gest al miini sau o pauza in vorbire, sau o privire, iti spun mai mult decit toate vorbele. De exemplu, eu mi-am construit povestea despre actorul Vlad Ivanov nu din interviul direct cu el, ci plecind de la privirea lui emotionata cind vorbea despre profesorul de la Scoala Populara de arta din Botosani cu care a facut primele lectii de actorie. Inspirata de aceea privire m-am dus pina la Botosani, am ajuns la arhivele scolii populare de arta si am descoperit ambitia copilului Ivanov si determinarea lui de a reusi. 

2. Care sunt indiciile cele mai pretioase in revelarea identitatii celui intervievat si cum faci sa le transmiti cititorului?

Cred ca gesturile sunt cele care ne "tradeaza". Pe toti. Si pe cei care raspund, si pe cei care intreaba. Cind ma pregatesc de un interviu, caut sa vad inregistrari din mai multe contexte cu personajul cu care urmeaza sa ma intilnesc; am deja un profil al lui cind suntem fata in fata si pe el construiesc aparente identitati din reactiile lui gestuale la intrebari. Pentru mine cea mai frumoasa cale de a transmite ceva unui cititor este sa ii arat, nu sa ii spun. Adica prefer sa descriu o mina care in timpul vorbirii vine in dreptul gurii - ca semn de timiditate, decit sa scriu "e timid".

Dar depinde de forma pe care o ia interviul la publicare, pentru ca daca e un interviu intrebare raspuns doar notele dintre paranteze care sa descrie pauze, gesturi te pot ajuta. Daca insa e transformat intr-un story-comentariu-raspuns, lucrurile par mai simple. Doar par:)

3. Sa presupunem ca cel intervievat doreste sa isi creeze o alta identitate. Rezista ea in fata unui intervievator bun? care sunt  instrumentele prin care i-ai putea putea desconspira masca? 

Daca e antrenat (si exista specialisti in comunicare care pot face asemenea antrenamente), personajul poate sa ramina in identitatea pe care si-a creat-o pe toata durata unui interviu. Sansa pe care o ai ca jurnalist sa-l arati mai aproape de ceea ce e in realitate, este sa petreci mai mult timp alaturi de el; sa faci interviuri in serial, in zile consecutive pentru ca intervievatorul se mai obisnuieste cu tine, incepe sa lase garda jos pas cu pas...

Cit despre instrumente cred ca ele trebuie adaptate in functie de personalitatea celui pe care-l intervievezi; daca are nevoie de atentie, i-o dai; daca are o problema cu increderea in sine, il complimentezi. dar trebuie sa o faci cu chestiuni reale, pentru ca daca nu construiesti pe o baza reala, nu vei obtine niciodata altceva decit o "masca".

4. Cand citesti un interviu bun, in ce masura descoperi in spate si identitatea celui care a luat interviul? citim un pic si din tine in interviurile pe care le faci?

Orice interviu vorbeste si despre intervievator si despre intervievat; vezi in intrebari daca jurnalistul are un ego mare, daca are nevoie de atentie, daca vrea confirmari pentru inteligenta lui etc etc... cum vezi cit de relaxat este cu sine din raspunsurile pe care le pastreaza (mai ales atunci cind intervievatorul il pune "in corzi")

Apoi mai e vorba si de directia in care duci interviul ca jurnalist, pentru ca instinctiv pui intrebari despre lucrurile care te intereseaza pe tine, faci proiectii pe intimplarile pe care le cunosti sau le-ai trait.

Toate interviurile pe care le-am facut vorbesc mult despre mine, cum vorbesc si oamenii pe care i-am ales pentru a-i intervieva; e un pattern pe care-l identifici usor - oameni care au reusit prin perseverenta si puterea lor de munca, dincolo de talentul / aptitudinile lor care ies din medie.  

***
In cadrul Proiectului Jocul Orb, mai puteti citi interviuri despre identitate cu Vlad Stroescu, Bogdan Voicu si Tincuta Apateanu.