Ati vazut de altfel ca Le Figaro magazine i-a fost dedicat cazului din Toulouse si, desigur, nu fara dreptate.
La radio, in drum spre vizita de duminica dimineata la spital, am ascultat un amplu reportaj despre reconfigurarea cartierelor marginase in ultimii 20 de ani. Locuitori de 20-25 de ani ai unor astfel de cartiere din Grenoble si Paris povesteau ca la inceput zonele reprezentau un melanj multicultural interesant, asociau oameni de toate provenientele si aflati pe multe paliere ale vietii sociale (de la muncitori necalificati la medici si arhitecti). Pe masura insa ce a crescut imigratia in Franta si pe masura ce se vorbea mai mult despre globalizare si toleranta, cartierele de periferie s-au schimbat, au devenit mici enclave, s-au getto-izat. La asta a contribuit uneori si actiunea in forta a politiei cu ocazia unor evenimente, contrastand cu absenta ei cronica in viata de zi cu zi. "Ne lipseste politistul comunitar care sa stea de vorba cu noi zilnic, prieteneste" a declarat la un moment dat un domn pe postul RTL.
Si-acum un scenariu (e semi-fantast, doar inspirat de realitate dar poate fara nicio legatura cu faptele a caror integralitate nu e deocamdata cunoscuta):
sa zicem ca avem de-a face cu un copil dintr-o familie numeroasa, fara autoritate paterna, cu resurse scazute, care poate sa se bucure doar de compania altor copii din acelasi mediu sau de filmele de la TV si, eventual, jocurile video de combat. Cum zicea Freud, fiecare barbat se viseaza erou. Iar eroii acestui copil au fost politistii agresivi si raufacatorii. Asa ca, dintre cele doua, copilul, mic delincvent de nevoie si amuzament, alege sa lupte de parte celor buni si se inscrie de doua ori in legiunea straina. Este de fiecare data respins din cauza delincventelor. Respins de doua ori de "the good force", se intoarce cu fata la cealalta forta, sperand ca macar acolo sa fie acceptat. Marturii incerte spun ca nici aceasta incercare nu e foarte fericita: in timpul antrenamentului din Pakistan, el este frecvent luat in deridere de catre ceilalti colegi. Si-atunci, isi "face singur dreptate". Se face singur "erou". Erou ca in Terminator sau Die hard 1 (cum zicea Mihai intr-un comentariu) care moare cu arma in maini, tragand in cadere. Semnele de intrebare care contesta atitudinea de "terorist de tip nou" (teroristii izolati, actionand din propria lor vointa) tin de finantare, extrem de importanta pentru un individ care traieste dintr-un ajutor de somaj -masini inchiriate, arme peste arme, calatorii in Siria, Israel, Pakistan, Afganistan, Irak, Egipt etc.
Indiferent de cat de apropiat sau departat de cazul lui Mohamed Merah e scenariul de mai sus cred ca traim din ce in ce mai accentuat o perioada a sociopatiei urbane, amplificata de media, videogames si internet. Si propovaduim toleranta dar ii atarnam de gat legi de intoleranta care cantareste greu... Nu mai stiu unde prin psihologia sociala citisem un fel de lege a expectantei: oamenii tind sa se comporte in modul in care ne asteptam noi sa se comporte.
Comentarii
Trimiteți un comentariu